Translate

luni, 11 ianuarie 2021

PESCARUS NEGRU, Larus marinus

 PESCARUS NEGRU, Larus marinus






      Una e sa cauti specii rare de pescarus pe malul unui lac si cu totul alta sa cauti pe 20 de kilometri de tarm marin, incarcat cu pescarusi argintii si suri in numere ce intrec imaginatia. 
        In zilele linistite si frumoase pescarusii de talie mare sunt plecati cu treburi, pe mare, la departari, doar cativa mai lenesi se odihnesc pe nisip, la marginea apei, mai aranjandu-si penele, mai degustand o scoica sau un melc, o rapana.










Nici acei "cativa" nu sunt putini, sunt grupuri de cate 30, poate 50 de pescarusi, insa aceste grupuri sunt razlete. Nu conteaza mult daca e soare sau ceata, important e sa fie o zi calma, atunci lipsesc in numar mare de pe plaja. Cand vine vantul insa, vant puternic nu jucarie, atunci fac toti prezenta la tarmul marii, intr-un lant neintrerupt de pescarusi, de la Mamaia pana dincolo de Vadu.  O astfel de zi e buna de cautat pescarusi, scrutand cu privirea, facand sute si sute de poze sau filme, pentru a vedea eventuale aparitii noi, eventuali musafiri printre bastinasi. 












      Pot sa spun ca am avut noroc ca am gasit "acul in carul cu fan", noroc insotit insa in acelasi timp si de ghinion, intrucat punctul unde acesta se odihnea printre sute de alti pescarusi era exact terenul interzis al unitatii militare, teren care nu mi-a permis apropierea la o distanta confortabila pentru foto. Nu pot sa spun ca nu am incercat. Am luat-o cu tupeu pe tarmul marii, prefacandu-ma ca nu vad semnul de trecere interzisa pana cand am auzit fluieraturi insistente si am vazut un omulet disperat, venind in fuga si dand din maini sa dispar cat mai repede de acolo. Am facut stanga-imprejur si am lasat pescarusul in zare, nu am mai putut insista nici de la distanta, intrucat situatia mea de a fotografia atat de hotarat in zona militara dupa ce deja calcasem pe bec nu era de natura sa fie vazuta cu ochi buni. Asa ca am ramas cu o singura poza, un "magarus" printre oi, un pescarus mai inalt si mai mare decat fratii lui cu picioare galbene, si avand "mantia" de culoare neagra. 







Am facut foarte constiincios poze la fiecare metru patrat de pescarusi, mult timp dupa aceea cand inchideam ochii mi se perindau pe sub pleoape imagini cu mii si mii si zeci de mii de pescarusi, pe kilometri si iar kilometri de plaja.









Revenind la pescarusul negru, nu prea e locul lui sa fie aici la noi, e un exemplar ratacit, sau poate mai hoinar el din fire, cautator de spatii noi. Este un pescarus al Oceanului Atlantic de nord, un pescarus de talie mare, pregatit pentru prazi si pentru rivali mai mari decat in apele marii noastre. Cred ca are viata relativ usoara aici la noi, printre pescarusi cu picoare galbene si pescarusi suri, pare printre ei un fel de sef al lor, si pare sa se simta excelent. Sta mai mult plecat pe mare, cred, intrucat l-am mai cautat de cateva ori si in acelasi loc dar si de-a lungul coastei si nu mi-a mai facut onoarea sa imi apara si a doua oara.
     Se scrie despre el ca e foarte agresiv, ca fura prada altor pescarusi mai slabi decat el, daca e intr-adevar asa inseamna ca si-a gasit tovarasii ideali, pescarusii cu picioare galbene, care se descurca excelent pe tarmul Marii Negre. Agresivi si ei, e foarte bine ca l-au adoptat pe marele pescarus negru ca pe unul de-la lor, sau poate nu au avut incotro, fiind impresionati de anvergura lui si culoarea mai fioroasa. Nu e chiar negru inchis ci mai curand un gri foarte inchis, insa de la departare se poate spune clar ca se vede negru, diferit de orice nuanta sau lumina cazuta diferit pe mantaua pescarusilor din gama "argintiilor".
      Adultii sunt clar de deosebit, avand aceasta manta neagra, gri inchis si o statura mai mare, despre tineret insa, daca va fi fiind si din acestia ascuns vreunul intre zecile de mii de pescarusi tineri din alte specii, asta este, ramane pierdut vederii, seamana mult prea mult cu ceilalti. 
     Pescarusul din poza este deja trecut de a patra iarna, cei sub anul 4 si 5 au penaje pestrite.
     De cuibarit cuibareste pe tarmurile accidentate ale Oceanului Atlantic de nord, atat pe coastele din Europa de Vest cat si pe cele din America de Nord. Iarna nu se departeaza mult de locurile de cuibarire, insa cateva exemplare ajung de-a lungul tarmurilor spaniole si in Mediterana si de acolo, la capatul estic al acesteia trec spre Marea Neagra. Uneori e vazut si pe lacurile interioare ale continentului, iarna se plimba pe unde vrea el, insa e o aparitie foarte rara, accidentala.

5 comentarii:

  1. Felicitări pentru acest articol! Haideți cu 1.000.000 de vizualizări!

    RăspundețiȘtergere
  2. In mamaia nord o sa vedeti foarte multi pescarusi cu capul negru ,sunt superbi !

    RăspundețiȘtergere
  3. Aceia nu sunt pescarusi negri si nici pescarusi cu cap negru, cei multi care se afla in Mamaia Nord si pe litoral sunt pescarusii razatori. Au capul negru (cafeniu foarte inchis) in penaj de primavara dar sunt diferiti de specia numita Pescarusi cu cap negru. Aceia sunt in numar mic, la Techirghiol si Murighiol. Iar pescarusul negru apare foarte, foarte rar la noi, cate un exemplar ratacit la vreme de iarna.

    RăspundețiȘtergere