Translate

duminică, 18 mai 2014

FASA DE CAMP, Anthus campestris

FASA DE CAMP, Anthus campestris




























FASA DE CAMP, Anthus campestris


























       E greu de observat o pasare de culoarea nisipului printre dune de nisip.









    Ma felicit pentru clipa de noroc si agerime a ochiului ce mi-a daruit prima intalnire cu fasa de camp. Poate ca e o specie comuna dar asta n-o impiedica sa fie frumoasa si surprinzatoare.








      E o pasare a campului, a terenurilor aride, a intinderilor nisipoase.





       Una din zonele cele mai caracteristice de nisipuri ale Romaniei e sudul Olteniei, acolo unde Dunarea o coteste intins spre est si vanturile cladesc dune de toate marimile. 
       Zona intreaga e nisipoasa dar faramele zburatoare sunt cuprinse si imblanzite de aproape 150 de ani de una dintre cele mai vechi paduri de salcam din tara. De la 1880 si pana astazi salcamii si-au aratat folosul si frumusetea lor de arbori exotici calatoriti peste Atlantic. 
       Nu ar fi prima data cand un arbore isi trimite semintele peste mari si tari folosindu-se ca vehicul de un mamifer. Chiar daca mai intampina si oponenti inversunati salcamul a reusit sa convinga mamiferul-om sa-l indrageasca "agatandu-si" astfel semintele de viata lui calatoare pe mai multe continente, ajungand sa-si faca o casa deplina si din sudul Olteniei unde pare a fi de cand lumea.
       E frumoasa padurea de salcam incarcata de floare alba, de miros si de albine, cu pajisti si liziere cu musetel si iarba frageda pascuta de alte fiinte la fel de fragede - manzisori, vitelusi si ieduti, rod al primaverii si ei. 


















       La iesirea spre Dunare, intr-o poiana a minunilor, la propriu si la figurat, pe langa Salcia-troita a unui vechi pastor increzator in minuni in amintirea caruia s-a ridicat manastire in mijlocul salcamilor, printre ierburi scunde si tufisuri uscate de arsita anului trecut, printre flori roz delicate, si-a facut cuib o pasare si mai delicata, o fasa de camp.
















        "Troita" ei este chiar in poteca mea, o piatra mai inaltuta de unde supravegheaza locul. Nu are una, are mai multe si nici nu ma lasa sa ma apropii. Am zis "piatra"? Nu , nu e piatra, aici toate pietrele se sfarma in nisip. Sunt mici gramajoare de nisip intarit prin cine stie ce liant intamplator, sau poate doar urma mai apasata a trecerii vitelor ce-si leagana si ele mersul pe aceeasi pajiste. In urma lor ramane material organic, nu numai iarba profita dar si insectele sunt atrase si astfel fasa de camp isi are traiul asigurat. 
       Mai incolo, mai in calea vanturilor, dunele cresc cat delusoarele, unele sunt goale complet si valurite ca desertul, altele sunt inflorite in albastru.








       Cine stie pe unde, in imensitatea campului, si-a tupilat cuibul. Il face pe sol, pare abia inchegat insa asa si trebuie sa fie, sa para doar cateva surcele si uscaturi imprastiate langa alte mii de surcele si uscaturi identice. Incerc sa-i fac poze fasei pe nisip si nu reusesc, pur si simplu se pierde in peisaj. Abia am reusit sa-i fac doua poze fugare in contrast cu iarba verde plina de uscatura mai veche si tufisuri protectoare.



       

       Vara 2015, la rasarit de soare primea razele rosietice de lumina







      Are exact culoare nisipului, cu foarte putine striatii pentru o fasa, cu pieptul uniform galbui. Ca si cand culoare generala a penajului deschis nu ar fi suficienta pentru camuflaj are si o spranceana desenata tot in culori de nisip, o spranceana crem-galbuie. Doar pe aripi are striatii si zone mai intunecate, aripi destul de caracteristice neamului faselor. Coada e destul de lunga si lateral marginita cu alb-crem.







       E o pasare migratoare, prea ar fi aspra campia ei peste iarna, inzapezita si batuta de viscole , asa ca o porneste in calatorie lunga , spre Africa. In aprilie se intoarce pe campurile noastre, sau si mai bine spus, pe campurile ei si ale noastre si ale tuturor fapturilor mari si mici cu care traim impreuna .




2016










5 iulie 2018, Dobrogea









aprilie 2018, Dobrogea













13 aprilie 2021, primele aparitii din migratie






























13 aprilie 2021, Oltenia









inceput de mai 2021, Dobrogea





























5 mai 2022


















27 mai 2022











8 aprilie 2023















2 comentarii:

  1. Natura, prin frumusetea ei exprimata fie prin flori ale copacilor, iarba cu verdele-i viu luminos, floricelele de camp ... se straduieste sa atraga albinutele, fluturasii si alte gaze... Picaturile de ploaie se transforma intr-un curcubeu cand intalnesc soarele... Natura jinduieste dupa frumusete si nu este multumita decat atunci cand ea poate fi preamarita. Natura... este daruire, frumusete, inocenta, speranta, intelepciune, de la care avem multe, foarte multe de invatat.
    Chiar si pe terenurile aride am vazut, rasare...speranta nefiind totusi clima aceea sufocanta din Desertul Sahara\Africa, continentul pt. care paraseste tara noastra in anotimpul iarna, fasa de camp. Este o pasare care impodobeste natura prin prezenta si delicatetea ei. Iubind aceste mici vietuitoare iubim...viata. Natura este viata. "Suntem ceea ce iubim."- Nichita Stanescu
    Si eu te felicit, pt. clipa de noroc, agerimea ochilor si ... mai ales, pt. ca iubesti natura cu tot ce cuprinde! Iar ea, nu tradeaza niciodata inima care o iubeste si nu face nimic in zadar.
    ...Cu o carte citita la umbra unui copac...ne imprietenim cu noi si cu natura. :) Mirey

    RăspundețiȘtergere
  2. superba postare dvs., ca de obicei! intotdeauna mi-a placut primavara. este momentul in care totul se umple de frumusete, cat privesti cu ochii!
    imi place aceasta frumoasa pasare, am mai citit despre ea, ca are obiceiul sa-si balanseze coada cand sta pe ramura unui copac, si ca de cele mai multe ori este pasarea gazda pentru cuc.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere