Translate

duminică, 29 mai 2022

FUGACI MARE, Calidris canutus

FUGACI MARE, Calidris canutus 























       Pe cat e de raspandit in vestul Europei, in pasajele de migratie si la iernare, pe atat e de rar la noi. Doar cateva exemplare ratacite in fiecare an, in locuri aleatorii de pe langa ape, uneori singuratic, alteori alaturi de alti fugaci. Eu am vazut specia, doua exemplare, intr-un stol mixt de fugaci si nisipari, un stol de pasaj de primavara, destul de tarziu, la sfarsitul primaverii.
     Cert este ca teritoriul tarii noastre, si Europa de est in general, nu face parte din rutele sale obisnuite de migratie. Un lucru foarte normal tinand cont de arealul de cuibarire al acestei pasari. O pasare arctica, nu cuibareste de fapt in nordul propriu-zis al Europei. Cele mai apropiate si mai abundente locuri de cuibarire sunt in Groenlanda, si acele pasari aleg tarmul vestic al Europei pentru iernare si pasaj, iar la est, cel mai apropiat si abundent loc de cuibarire este abia la nordul Siberiei, nordul Asiei, pasarile de acolo alegand mai ales India si China pentru migratia de iarna.
    Pasarile care cuibaresc pe tarmurile Groenlandei ajung in numar foarte mare pe tarmurile Atlanticului in sezonul de migratie, se pot vedea acolo stoluri spectaculoase, mai ales in Marea Britanie, locul lor favorit de iernare si pasaj in Europa. Dar si pasarile din nordul Rusiei migreaza de-a lungul tarmurilor preferand tot Europa de vest. Cum noi suntem cam la mijlocul distantei intre Groenlanda si nordul Siberiei, mult la sud fata de aceste tinuturi, e dificil de spus daca acele pasari se indreapta spre nord-vest, directia Groenlanda, sau nord-est directia Siberia. Cel mai probabil este vorba de pasari din nordul Siberiei, zona Tamyr si Yakutia, care se ratacesc de stolurile cele mari, sau poate se distanteaza voluntar de acestea folosind putinele resurse de crustacee de pe tarmul apelor si marilor interior-continentale.
     Sunt mari consumatori de crabi, de crustacee, si in cautarea acestei resurse, destul de specializata, calatoresc pe distante foarte mari in migratia lor. Cei din nordul Americii, Canada, ajung pana in extremitatile Americii de Sud, Tara de Foc, etc, iar cei din nordul Siberiei ajung pana in Australia si Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, etc. Este mai ales o pasare a tarmurilor oceanice, mult mai putin a tarmurilor modeste ca intindere si abundenta de hrana ale apelor dulci si apelor de mari continentale. De aceea la noi aparitia lor este o raritate.
     Nu sunt greu de identificat. Au doua tipuri de penaj, foarte diferite intre ele, penajul de vara, cu mult rosu pe obraz, piept si abdomen si pete negre, flori de toate culorile, pe spate, si penajul de iarna, foarte gri si uniform argintiu, solzos, pe spate, cu abdomenul alb. In tranzitie, incep sa apara pete negre-maronii pe spate, incepe sa se inroseasca si sa se strieze abdomenul si pieptul. Exemplarele vazute de mine erau in penaj de vara si in penaj de tranzitie, observatia avand loc in luna mai, in Oltenia. Cel mai probabil, cel care are penajul de tranzitie, care abia incepe sa se strieze cu vine rosiatice pe piept este o pasare tanara, pui de anul trecut. 



      Cei doi se aflau intr-un grup mai mare de fugaci intarziati de toate felurile, erau fugaci mici, majoritatea, fugaci roscati, cativa, nisipari, cativa, precum si un prundaras gulerat mare. Printre ei, iesind repede in evidenta prin silueta lor si cioc, se aflau si cei doi fugaci mari. Nu par foarte inalti pentru ca au o postura mai mereu orizontala, spre deosebire de fugaciul roscat care e suplu si erect. In schimb par "voinici", corpolenti, marisori si indesati, cu gatul scurt si ciocul gros la baza. Fugacii roscati, cu care ar putea fi confundati de la distanta in penajul de vara, din cauza culorii roscate, au cu totul alt cioc, mai lung, incovoiat putin la varf si cu o baza subtire, comparativ cu fugaciul mare. Fugaciul mare are un cioc incofundabil, cu o baza lata, cioc gros, scurt, fara a fi incovoiat la varf.




    E cel putin dublu ca marime fata de fugacii mici si fata de nisipari, acestia par si subtiri prin comparatie, fusiformi. Ciocul il au si acestia scurt, dar subtirel, proportional cu putinatatea corporala.
     La noi in tara, cele mai mult observatii sunt in pasajul de toamna, sau iarna, cand pasarile au un penaj gri-deschis, pare argintiu, si foarte uniform, ca niste solzi. Nici statura, silueta, ciocul, nici penajul, nu seamana prea mult cu niciun alt fugaci, astfel ca identificarea lui, in cazul in care are o pozitie concludenta, se poate face cu destula precizie. Ramane insa o aparitie rara, accidentala. 
 

marți, 3 mai 2022

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (7)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (7)











 

       A DOUA  JUMATATE A LUNII APRILIE (aspecte de migratie in zona de lacuri si balti).


      Sosiri foarte multe si importante in aceasta perioada. Si de pasari cuibaritoare si pasaje ale celor nordice.
     Dintre pasarile nordice care trec abia acum spre tinuturile lor de pe langa Cercul Polar se remarca fugacii. In jurul datei de 24 aprilie pe tarmuri au aparut deodata fugacii mici.  Stau pe langa batausi, pe langa sitarii de mal, uimindu-ne cu trupusoarele lor atat de micute dar foarte vioaie.






 

     Ca niste frati mai mari se mai strecoara printre fugacii mici si fugacii de tarm.




      La sfarsitul de aprilie al acestui an inca nu se vad fugacii pitici si nici cei roscati. In primele zile de mai insa au aparut, devenind emblema perioadei.








    Printre fugacii roscati si pitici, pe ici pe colo, si cate un pietrus, sau doi, tot in primele zile din mai.




    Pe campuri mai zburda inca stolurile de batausi, sunt insa cam pe sfert din marimea lor din timpurile de glorie. Multi au penajul nuptial din ce in ce mai accentuat.





      Sitarii de mal au ramas si  mai putini.



    Au disparut masiv si ratele mici si cele fluieratoare, chiar si ratele lingurar. Se mai vad insa destul de multe rate caraitoare.




      Perioada aceasta este mai ales o perioada emblema pentru intoarcerea pasarilor cuibaritoare. 
    Acum se intorc migratoarele cele mai tarzii, in general speciile iubitoare de caldura, patrunse la noi din zona mediteraneana, speciile care asteapta ca vremea sa se incalzeasca foarte bine, ca sa revina si sa aiba belsug de insecte, specii care nu isi asuma riscuri de vreme rea, cu iz nordic.
       Se intorc masiv vrabiile negricioase, specie de vrabie in expansiune de areal, de la sud.







    
    Pana sa se apuce de cuiburi, de coloniile lor de cuiburi mai bine zis, stau in grupuri mari, uneori de cate 10, alteori 20-30, pe langa balti, se odihnesc pe stuf si ciugulesc diverse pe terenurile cu ierburi scunde de pe langa ape.
    Alte pasari sudice, deosebit de frumoase, se intorc in aceasta perioada: prigoriile. Anul acesta le-am zarit prima data in data de 25 aprilie. Proaspat venite stateau in grupuri si umpleau vazduhul cu cantecul lor caracteristic: sunetul verii pe malurile nisipoase ale luncii oltene. Stateau si pe maluri, in camp deschis si in luminisurile padurii de salcam, peste tot pe unde incepuse zborul insectelor in bataia soarelui, nu foarte generos in acest aprilie.






 
     La acea data nu se zareau inca dumbravencele, anul acesta par sa soseasca in masa mai tarziu decat prigoriile. 



    Inainte de prigorii au sosit cucii, poate pe la mijlocul lunii dar prezenta lor a ramas mica si discreta, pana in a treia saptamana a lunii aprilie cand au inceput sa cante si sa se faca vazuti in campul deschis de pe langa ape.



     
    Proaspat sosite si ele pe aceste campuri cu nisip si ierburi scunde din lunca Dunarii, in numar mic si greu de vazut, totusi am avut norocul anul acesta sa le surprind mai bine : pasarea-ogorului. Le vazusem si fotografiasem bine in Dobrogea, in putinele locuri din lunca olteana unde vin la cuibarit le vazusem mult mai greu, mai dificil de gasit. Sunt doar cateva perechi care cuibaresc aici si una dintre ele mi-a facut onoarea si placerea de a se lasa gasite si fotografiate . Sunt pasari foarte simpatice, cu ochii mari galbeni si un penaj atat de potrivit campurilor de nisipuri, dunelor, ierburilor pitice si inflorite ale luncii.







    Este perioada din an cu cea mai intensa activitate si prezenta a "stufareilor", cum le spun eu pasarilor mici, brune si foarte ascunse din stufarisuri, in general, lacari. Acum lacarii mari canta din rasputeri, la fiecare 10 metri de stuf cate un mascul si-a facut imparatie.




   Dar nu se lasa mai prejos nici noua aparitie a sezonului, lacarul mic. Acesta canta nu numai pe stuf, dar si in zbor, in felul ciocarliilor si faselor. Nu zboara asa sus ca ciocarlia dar merge totusi in inaltul cerului, mult deasupra stufului si canta intr-una. Canta si cand aterizeaza pe stuf, canta mereu.





 
    Mult mai rara aparitia, alaturi de palidul lacar mic apare si privighetoarea de balta, cu penajul ei mai roscat, mai intens, si cu un cantec si mai frumos. 



     Lacarii de stuf misuna si ei printre betele de stuf, dar canta mai putin ca in prima jumatate a lunii aprilie, atunci cand le-a fost sosirea. Dintre lacari ei au fost primii veniti si acum sunt probabil ocupati cu cuiburile. Ultimii veniti sunt tocmai cei ce seamana ca fratii gemeni cu acesti lacari de stuf si anume lacarii de mlastina.



     Ultimii veniti dintre starci, starcii de noapte, in stoluri mari de pasaj, si starcii pitici, solitari sau in pereche.







    Chirele si chirighitele sunt acum in numar mare. Pasajul mare al chirighitelor negre pare sa fi trecut deja, acum sunt in numar mare chirighitele cu obraz alb - care vor si ramane la cuibarit. Printre ele , in numar foarte mic, mai apare si cate o chirighita cu aripi albe.






      Continua si pasajul chirelor de balta.


 
      Din neamul lor, aparitia mult asteptata a acestei perioade este chira mica.







       Nu vin foarte multe perechi in Oltenia, nu ca in Dobrogea, totusi aceasta este perioada sosirii vantureilor de seara, iar lunca Dunarii este zona preferata de ei in Oltenia.





Tot acum incepe sa apara si soimul randunelelor.






      In 25 aprilie am vazut inflorit primul mac al sezonului, primul semn de vara si caldura adevarata.



    Campurile erau insa imbracate in albastrul luxuriant al plantei Alkanne tinctoria si in argintiul pajistilor de Ornithogallum boucheanum, asemanatoare unor zambile stralucitoare.








La inceput de mai am vazut o pereche de vidre ce pareau in jocuri de cuplu.