Translate

duminică, 29 mai 2022

FUGACI MARE, Calidris canutus

FUGACI MARE, Calidris canutus 























       Pe cat e de raspandit in vestul Europei, in pasajele de migratie si la iernare, pe atat e de rar la noi. Doar cateva exemplare ratacite in fiecare an, in locuri aleatorii de pe langa ape, uneori singuratic, alteori alaturi de alti fugaci. Eu am vazut specia, doua exemplare, intr-un stol mixt de fugaci si nisipari, un stol de pasaj de primavara, destul de tarziu, la sfarsitul primaverii.
     Cert este ca teritoriul tarii noastre, si Europa de est in general, nu face parte din rutele sale obisnuite de migratie. Un lucru foarte normal tinand cont de arealul de cuibarire al acestei pasari. O pasare arctica, nu cuibareste de fapt in nordul propriu-zis al Europei. Cele mai apropiate si mai abundente locuri de cuibarire sunt in Groenlanda, si acele pasari aleg tarmul vestic al Europei pentru iernare si pasaj, iar la est, cel mai apropiat si abundent loc de cuibarire este abia la nordul Siberiei, nordul Asiei, pasarile de acolo alegand mai ales India si China pentru migratia de iarna.
    Pasarile care cuibaresc pe tarmurile Groenlandei ajung in numar foarte mare pe tarmurile Atlanticului in sezonul de migratie, se pot vedea acolo stoluri spectaculoase, mai ales in Marea Britanie, locul lor favorit de iernare si pasaj in Europa. Dar si pasarile din nordul Rusiei migreaza de-a lungul tarmurilor preferand tot Europa de vest. Cum noi suntem cam la mijlocul distantei intre Groenlanda si nordul Siberiei, mult la sud fata de aceste tinuturi, e dificil de spus daca acele pasari se indreapta spre nord-vest, directia Groenlanda, sau nord-est directia Siberia. Cel mai probabil este vorba de pasari din nordul Siberiei, zona Tamyr si Yakutia, care se ratacesc de stolurile cele mari, sau poate se distanteaza voluntar de acestea folosind putinele resurse de crustacee de pe tarmul apelor si marilor interior-continentale.
     Sunt mari consumatori de crabi, de crustacee, si in cautarea acestei resurse, destul de specializata, calatoresc pe distante foarte mari in migratia lor. Cei din nordul Americii, Canada, ajung pana in extremitatile Americii de Sud, Tara de Foc, etc, iar cei din nordul Siberiei ajung pana in Australia si Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, etc. Este mai ales o pasare a tarmurilor oceanice, mult mai putin a tarmurilor modeste ca intindere si abundenta de hrana ale apelor dulci si apelor de mari continentale. De aceea la noi aparitia lor este o raritate.
     Nu sunt greu de identificat. Au doua tipuri de penaj, foarte diferite intre ele, penajul de vara, cu mult rosu pe obraz, piept si abdomen si pete negre, flori de toate culorile, pe spate, si penajul de iarna, foarte gri si uniform argintiu, solzos, pe spate, cu abdomenul alb. In tranzitie, incep sa apara pete negre-maronii pe spate, incepe sa se inroseasca si sa se strieze abdomenul si pieptul. Exemplarele vazute de mine erau in penaj de vara si in penaj de tranzitie, observatia avand loc in luna mai, in Oltenia. Cel mai probabil, cel care are penajul de tranzitie, care abia incepe sa se strieze cu vine rosiatice pe piept este o pasare tanara, pui de anul trecut. 



      Cei doi se aflau intr-un grup mai mare de fugaci intarziati de toate felurile, erau fugaci mici, majoritatea, fugaci roscati, cativa, nisipari, cativa, precum si un prundaras gulerat mare. Printre ei, iesind repede in evidenta prin silueta lor si cioc, se aflau si cei doi fugaci mari. Nu par foarte inalti pentru ca au o postura mai mereu orizontala, spre deosebire de fugaciul roscat care e suplu si erect. In schimb par "voinici", corpolenti, marisori si indesati, cu gatul scurt si ciocul gros la baza. Fugacii roscati, cu care ar putea fi confundati de la distanta in penajul de vara, din cauza culorii roscate, au cu totul alt cioc, mai lung, incovoiat putin la varf si cu o baza subtire, comparativ cu fugaciul mare. Fugaciul mare are un cioc incofundabil, cu o baza lata, cioc gros, scurt, fara a fi incovoiat la varf.




    E cel putin dublu ca marime fata de fugacii mici si fata de nisipari, acestia par si subtiri prin comparatie, fusiformi. Ciocul il au si acestia scurt, dar subtirel, proportional cu putinatatea corporala.
     La noi in tara, cele mai mult observatii sunt in pasajul de toamna, sau iarna, cand pasarile au un penaj gri-deschis, pare argintiu, si foarte uniform, ca niste solzi. Nici statura, silueta, ciocul, nici penajul, nu seamana prea mult cu niciun alt fugaci, astfel ca identificarea lui, in cazul in care are o pozitie concludenta, se poate face cu destula precizie. Ramane insa o aparitie rara, accidentala. 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu