PRIVIGHETOARE, Luscinia megarhynchos
Sfarsit de primavara, cu abundenta de umiditate.
Vegetatia e mai luxurianta ca oricand. Zavoiul rasuna de ciripit de pasarele pe toate glasurile, pe toate tonurile.
Nu-i chip sa zaresti cantaretii. Fondul muzical e asigurat de pasari, cel vizual de flori si insecte.
Gazulite de toate culorile si marimile misuna prin ierburi, pe polenul florilor, pe frunze, pe copaci.
Unele dintre ele, mai ales cele micute, vor ajunge in gusulitele puisorilor de pasare. Ei sunt motivul pentru care acum parintii lor stau foarte ascunsi si discreti. Multe femele, de la multe specii, sunt deja pe oua sau au chiar pui iar masculii oricat chef ar avea de cantat o fac mult mai prudent.
Strecurandu-se prin frunzis, la umbra, o pasare nici prea mica, nici prea mare si roscata sta linistita si tacuta. E amiaza acum si nu e vremea ei de cantat. Asa cum ii spune si numele e pasarea care sta de priveghi, e pasarea care privegheaza noaptea si canta ascunsa sub pavaza intunericului.
A nu se intelege ca e o pasare de noapte. Doar activitatea ei "artistica" se prelungeste pe timpul noptii si acest lucru i-a impresionat mult pe oameni.
E o pasare frecvent prezenta in literatura, peste tot in Europa, o pasare-simbol pentru cantul melodios si emotionant. "A canta ca o privighetoare" e lauda suprema adusa unui muzician, mai ales unui interpret vocal.
Cantecul privighetorii e intr-adevar foarte frumos si farmecul lui e sporit de misterul noptii. Dar nu canta numai noaptea, canta si ziua.
Intalnirea mea de anul acesta cu privighetoarea a durat doar cateva secunde.
Desi era zi , in padurice era intuneric de la coroanele copacilor. In jur, explozie de lumina, poiana plina de flori, de soare si de fluturi.
In umbra padurii se odihnea o privighetoare, cum i se spune popular, sau o privighetoare roscata, cum i se spune in ornitologie pentru a o deosebi de alte feluri de privighetori. Nu canta, nu cauta insecte, se odihnea pe o creanga joasa.
In umbra padurii se odihnea o privighetoare, cum i se spune popular, sau o privighetoare roscata, cum i se spune in ornitologie pentru a o deosebi de alte feluri de privighetori. Nu canta, nu cauta insecte, se odihnea pe o creanga joasa.
Am vazut-o scurt, din profil, apoi m-a vazut si ea, si-a intors capsorul si a zburat, s-a pierdut ca o naluca in padurea deasa.
Desi are un penaj modest, caldura si tonalitatea dulce din haina ei maroniu-roscata o fac foarte placuta privirii.
Are si o coada lunga de culoare si mai roscata iar in zbor desfacuta in evantai lasa sa se vada doua prelungiri ale pufului alb-crem curat de pe abdomen.Si gusa este tot de culoare albicioasa, fara striatii sau pete. Dar aspectul general poate fi descris drept cafeniu cu nunate roscate, un colorit destul de uniform.
Ochiul il are rotund si destul de mare, se vede ca e o pasare obisnuita cu umbra si intunericul.
E mai mare decat silviile, mai robusta, dar are tot o silueta eleganta , cu ciocul fin si coada prelunga. Ciocul subtire si relativ lung, ascutit e perfect adaptat modului ei insectivor de hranire.Spre toamna insa, ca si silviile, se hraneste si cu fructe de padure.
Cuibul si-l face mai mult la sol, sau oricum la inaltime joasa, in cele mai dense desisuri.
E o pasare greu de observat, e foarte discreta, retrasa si traieste si intr-n mediu incarcat de vegetatie, in general paduri mai umede de foioase cu subarboret bogat.
Inainte vreme oamenii erau mult mai familiarizati cu cantecul ei, probabil era si mai raspandita dar si oamenii traiau intr-un contact mult mai strans cu natura. Acum in zilele noastre e o pasare destul de necunoscuta, nici macar oamenii de la tara nu-i prea mai cunosc cantecul si infatisarea, nu stiu s-o deosebeasca in ciripitul general care se aude din paduri si lunci, din corul de sturzi, mierle, macalendri, cinteze, silvii.
E o pasare migratoare, pleaca in Africa subsahariana prin septembrie si se intoarce prin aprilie.
Ochiul il are rotund si destul de mare, se vede ca e o pasare obisnuita cu umbra si intunericul.
E mai mare decat silviile, mai robusta, dar are tot o silueta eleganta , cu ciocul fin si coada prelunga. Ciocul subtire si relativ lung, ascutit e perfect adaptat modului ei insectivor de hranire.Spre toamna insa, ca si silviile, se hraneste si cu fructe de padure.
Cuibul si-l face mai mult la sol, sau oricum la inaltime joasa, in cele mai dense desisuri.
E o pasare greu de observat, e foarte discreta, retrasa si traieste si intr-n mediu incarcat de vegetatie, in general paduri mai umede de foioase cu subarboret bogat.
Inainte vreme oamenii erau mult mai familiarizati cu cantecul ei, probabil era si mai raspandita dar si oamenii traiau intr-un contact mult mai strans cu natura. Acum in zilele noastre e o pasare destul de necunoscuta, nici macar oamenii de la tara nu-i prea mai cunosc cantecul si infatisarea, nu stiu s-o deosebeasca in ciripitul general care se aude din paduri si lunci, din corul de sturzi, mierle, macalendri, cinteze, silvii.
E o pasare migratoare, pleaca in Africa subsahariana prin septembrie si se intoarce prin aprilie.