Translate

Se afișează postările cu eticheta Olt. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Olt. Afișați toate postările

duminică, 8 decembrie 2013

FURTUNA DE NISIP






       Sambata dimineata soarele m-a pacalit prin geam. Mi-a promis caldura si lumina, m-a ametit cu cel mai intens albastru de cer senin si m-a pus repede si pe negandite la drum. 



         Ei, am vazut eu hora frunzelor moarte printre blocuri dar m-am gandit ca un pic de vantisor nu poate sa-mi stea in cale. Coduri rosii si negre si portocalii de vant si furtuna stateau agatate deasupra Europei de nord si chiar si pe la noi dar am pariat cu incredere pe forta Sudului si a Carpatilor de a convinge vantoasele sa se intoarca din drum. 
          Drumul vanturilor se impletea insa cu al meu. Mai intai a fost doar un suierat si o ondulare a lanului verde de grau. Un fazan a rasarit dintr-odata ca o promisiune de pasari frumoase si multe. M-am amuzat de o cioara care zbura in reluare, se deplasa un metru in fata, doar ea stia cum, apoi iar ajungea in punctul initial si o lua de la capat. In masina, cald si bine, ca o planta in sera habar nu aveam de urgia de afara. Ca pe un ecran de televizor imi apare deodata in fata o apa de un albastru intens, presarata cu lebede, cu rate, cu lisite, si, minunatia minunatiilor, cu un pescarus de marime uriasa, aproape alb complet. Mai sa sar din masina in graba mare ca sa prind in poza minunatul pescarus si sa-l identific. Mai sa-mi sara portiera de la vant insa, si eu odata cu ea. Mi-a fost imposibil sa incadrez, sa focalizez ceva, ne batea vantul si pe mine si pe aparat ca pe doua frunzulite, mai ca nu ne rostogolea pe campuri ca pe ciulini. Si ger, nu-mi venea sa cred ochilor ca apa aceea curgatoare care se grabea sa se verse in Olt era inghetata bocna pe mari suprafete.









          Oltul nu era inghetat dar era furios de te lua cu frica sa-l treci. Valuri cu nabadai ca de furtuna pe mare loveau in peretii betonati si se spargeau intr-o ploaie de stropi. 




Alti pescarusi, si mai minunati decat cel dinainte, cu aripi lungi si subtiri, frante puternic de la mijloc, zburau si ei contra vanturilor. Ce sa mai fotografiezi, ce sa mai vezi insa altceva decat lupta Oltului cu furtuna, om , masina, pasare, niste figuranti rataciti pe-acolo, gata sa fie suflati din decor. 


   

        Deci daca Oltul e asa scump la vedere si te indoaie de spate, te ingenuncheaza, ba chiar te poate pune la pamant sau azvarli in apa, hai mai spre sud sa vedem ce face Dunarea. 
          Dunarea se vedea departe, se ghicea in adancul luncii ca un fir lung de ceata curgatoare. Erau stropii de apa spulberati in voal deasupra apei? erau aburi din respiratia fluviului? Nu, era ceva ce nu mai vazusem niciodata, era nisip alb imprastiat in lungul apei de vant. Ajunsesem in "Triunghiul Nisipurilor" din Oltenia, in Sahara Olteniei, nisipuri purtate de vant in calatorie lunga prin toata lunca. Nisip si ciulini rotunzi, spulberis nu lipsit de poezie si arida frumusete. 











         Vantul parea sa stranga si toate ciorile pe un singur camp . Mii si mii de ciori, localnice sau de import dinspre tinuturi nordice umpleau campia verde sau proaspat arata. Mai ales ciori de semanatura dar pe alocuri amestecate si stancute. 




        Ascunse, toate celelalte pasari. Poate sa fi vazut vag vreun ciocarlan in zbor jos, o cotofana ratacita pe un petec de zapada uitat de la ninsoarea trecuta, doi fazani , un stol mic de sticleti si cam atat. Restul pasarilor stateau probabil tupilate pe te miri unde astepand sa treaca vantul cel rau. 



       Pe apa, lebede "mute", ca "de vara" nu pot sa le zic acum in decembrie, cormorani mari si mici. Am facut o incercare de a poza niste cormorani mari, batuti de vant. Nu atat cormoranii cat eu si aparatul. Imi placeau ce derutant stateau ei spre mine, unii cu burta alba, altii cu burta complet neagra, ai fi zis ca sunt specii diferite. Am zis sa le iau o poza spre analiza. 



        Cam atat despre pasarile mele pozate pe vant. Ma plimb in natura si pozez pe soare, pe ploaie, pe ninsoare, pe burnita si ceata dar nimeni nu m-a invins asa de rau ca Vantul.













marți, 17 septembrie 2013

VRABIE NEGRICIOASA, Passer hispaniolensis

VRABIE NEGRICIOASA, Passer hispaniolensis



































     

















        Strabateam Campia Romana la cel mai fastuos moment al ei, atunci cand se impodobeste cu frumusetea lanurilor de grau si floarea-soarelui. Nu cred sa existe un peisaj mai frumos decat cel al unui lan de floarea-soarelui sub razele blande ale rasaritului. Ochiul se odihneste si se imbata. 









       Primele raze ale diminetii, primele deschideri de petale. O fotografie, o panorama, un film, pot cuprinde doar cateva flori mari si mirate de ruperea brusca de suratele lor.



 Ochiul vede insa pe viu marea nesfarsita de flori, inlantuite in aceeasi miscare lenta dupa astrul solar. Mii de ochi ca de Fata Morgana, mii de fete luminoase par sa te cheme si sa te atraga in mijlocul lor.




 Nu stiam unde sa privesc mai intai, la florile acestea mari si coplesitoare, la roiurile de albine ridicate din prisacile nomade sau la o modesta pasaruica ce se zburatacea printr-un tufis la oarecare distanta de mine. 




       Pentru ca nu reuseam sa vad clar daca e vreo vrabie, vreo presura sau altceva am fotografiat-o, ca s-o aduc mai aproape privirii. Era o vrabie.... Dezamagire, m-am uitat superficial pe ecranul micut al aparatului, am etichetat-o vrabie obisnuita si am ramas doar cu doua poze repezite si de la mare distanta.




    In plus, ochii mi-au fost repede furati de un stol de pasari misterioase, pe care le-am vazut in doua episoade in acele campuri de floarea-soarelui.
       Am dat cum se spune vrabia din mana pe pasarea X de pe gard. Nu erau pe gard, erau pe lujerele de floarea-soarelui si pasari X au ramas pana in ziua de azi. In stol mai mare sau mai mic, de marimea si aspectul unor grauri, de culoare neagra insa bine dungati transversal cu alb sau ceva foarte deschis, un contrast vizibil. unele din aceste pasari se opreau brusc din zbor pe cate o floare. Mancau ceva din interiorul florii? Mancau albine? singura imagine care s-ar potrivi destul de bine ar fi cea a lacustarului. Nu am vazut pana acum insa lacustari pe viu, nu am nici o poza ca sa-mi certific si verific observatia..locatia era Lunca Dunarii la granita dintre Olt si Teleorman...Au zburat, au ramas doar amintire si cert este doar ca aparitia lor m-a deturnat complet de la biata vrabie negricioasa, pe care, fara sa-mi dau seama, atunci o vedeam pentru prima data. 
       Pe langa vrabia de casa si de camp, mult mai comune si raspandite peste tot, mai exista si un alt soi de vrabie, patrunsa dinspre sud, o vrabie mediteraneana, aceasta vrabie negricioasa. Se numeste asa pentru ca o caracterizeaza o coloratie negricioasa a pieptului, mult mai accentuata decat la masculii vrabiilor comune. Punctele negre se intind mult pe abdomen in jos, sub aripi si uneori cuprind si spatele. O alta diferenta clara este culoarea capului la mascul, caruia ii lipseste calota gri a masculului de vrabie de casa. Vrabia negricioasa are capul complet maron in crestet ca si cea de camp insa obrajii ii are albi curat, fara pata de negru de la masculul de vrabie de camp. In plus e si mai mare un pic decat vrabia de camp. La noi se gaseste mai mult in zonele sudice ale tarii, zone mai calde si mai asemanatoare habitatului ei mediteranean. Este o pasare ce apare la noi destul de sporadic, facandu-si mai greu loc pe terenul ocupat mult mai hotarat de vrabia de casa si de camp. Va fi interesant de urmarit evolutia in timp a raspandirii ei, daca va reusi sa se mentina si sa se raspandeasca mai mult ca specie aparte sau daca nu cumva se va topi in masa vrabiilor comune, cu care se poate incrucisa destul de limitat se pare. Raspandirea ei este in ascendenta spre nord, Romania a fost patrunsa de acesta specie dupa 1950, dupa cum am citit. In general, vrabiile negricioase pe care le-am mai vazut fotografiate la noi sunt tot din zona sudica a tarii, chiar extrem sudica. Nu stiu in ce masura se gasesc vrabii negricioase mai adanc in interiorul tarii, eu am observat-o chiar foarte aproape de Dunare, spre granita sudica. 












      31 mai 2014, o colonie de cca 50 vrabii negricioase in sudul Doljului. Voi scrie o noua postare.

iulie 2016
























2 iunie 2018









      iunie 2020



14 aprilie 2021, Oltenia, primul stol observat , venit din migratie de la sud, in proportie de 90% masculi.


































25.04.2022