EIDER, Somateria mollissima
O aparitie foarte rara la noi, si aproape exclusiv la mare, pe apele marine. Tot acolo l-am vazut si eu, intr-o excursie speciala in Dobrogea, pentru a observa anumite specii de "decembrie", perioada in care nu mai fusesem la mare pana acum. Perioada de iarna o dedicam in general observatiilor in Oltenia, anumite specii insa sunt de gasit numai la mare si eiderul este una dintre ele. Nu spun ca este exclusa aparitia acestei specii si pe alte ape insa pana acum nu s-a prea intamplat.
De ce doar pe ape marine si de ce atat de rar pe la noi, pe la tarmul vestic al Marii Negre? Este o pasare mai curand oceanica, traieste in Oceanul Arctic, in apropierea coastelor Europei, Americii de Nord si ale Siberiei. Mai rar patrunde pe mari, cum Marea Neagra este o mare interioara prin excelenta, fara iesire la oceane, fara ocean in apropiere, nu este o tinta predilecta in zborurile spre sud ale eiderului. Si inca ceva, la nivelul Europei este o pasare mai curand nord vestica si vestica, deloc estica. In Europa cuibareste si traieste in apropierea coastelor Peninsulei Scandinave si pe langa tarmurile Marii Britanii si ale Irlandei si Islandei. Nu cuibareste pe tarmurile Rusiei europene ci reapare tocmai departe, pe coastele siberiene in extremitatea lor estica, la nord de Japonia. In Europa este deci centrat pe partea de nord-vest si deloc in nord-est, continua apoi sa fie din plin si pe coastele Americii de nord. In tarile nord-vestice ale Europei aceasta specie de eider este numit chiar eiderul comun, la ei este o aparitie regulata, comuna, la noi este o aparitie rara, accidentala si deosebita.
In al doilea rand, este o pasare nordica foarte bine adaptata la frig, nici pentru iernare parca nu ii vine sa se desprinda mult de locurile de cuibarit astfel ca doar coboara putin ca latitudine, de exemplu, eiderii care cuibaresc in nordul Marii Britanii ierneaza pe apele din sudul Marii Britanii dar nu mai mult in sud, la fel cei din nordul Scandinaviei coboara doar putin spre sud, la sudul Peninsulei scandinave. Astfel ca tara noastra nici nu e pe directia nord-sud a eiderilor dar e si o tara prea sudica pentru gustul lor de pasari arctice.
Exemplarul fotografiat de mine este cel mai probabil o femela adulta, desi nu exclus sa fie un juvenil. Penajul lor este atat de similar incat nu se pot diferentia. Intuitia mea ma face sa cred ca este totusi vorba de o femela adulta. Cert este ca nu e un mascul adult, aceia au un penaj mai deosebit, cu mult alb si un cioc colorat cu galben viu. Au fost vazuti si pe la noi cand si cand cate un mascul dar cel mai des au aparut femelele sau imaturii. Nu s-a inregistrat pana acum vreo "invazie" de eideri, adica ani in care sa apara la tarmul Marii Negre mai multi indivizi, apare cate o pasare, poate doua, dar nu mai mult de atatea, nu apar grupuri, sunt aparitii solitare, izolate. Si aceste aparitii nici nu se intampla in fiecare an, o dovada in plus ca sosesc la noi accidental, poate rataciri din cauza vanturilor, poate ceva explorari de tinuturi noi pentru iernare care inca nu au cristalizat zona noastra ca pe o tinta pentru specie. Nu sunt exemplare care sa vina hotarat an de an sa ierneze la noi, sunt aparitii intamplatoare.
Cand apare la noi un astfel de exemplar se aseaza intotdeauna pe apele marii, nu pe cele ale lacurilor si lagunelor de langa mare. Ca sa evite furtunile si apele involburate ale marii isi alege de multe ori apele mai potolite din golfurile indiguite, insa intotdeauna pe apa marii. Cel mai probabil hrana care ii trebuie se gaseste in apa sarata a marii, nu in cea salmastra, nu in cea dulce. De aceea e foarte putin probabil sa apara vreodata accidental si pe apele din interiorul tarii.
Eiderul este la urma urmei o specie de rata, o rata oceanica, si desi e considerata cea mai mare dintre speciile de rate, cea mai trupesa, in teren si de la distanta acest lucru nu este foarte evident. Era cat pe aici sa o ratez, amestecata intr-un card de lisite, intunecata precum ele si intr-adevar un pic mai mare decate acestea, insa in pozitia in care am vazut-o initial acest lucru nu era foarte evident. Dormea pe mare, cu ciocul adanc in pene. Mai curand codita ei scurta si teapana, indreptata in sus mi-a atras atentia ca ceva deosebit.
Dupa cateva minute de asteptare s-a hotarat sa se trezeasca si sa plece la hranire cu grupul de lisite, scufundandu-se precum acestea. Din pacate, pescuiau chiar in raza de lumina a soarelui pe mare, astfel ca fotografiile, cu soarele frontal, au iesit destul de intunecate, ca si cand ar fi fost o zi de ploaie. Era totusi singura zi cu soare pe care am prins-o in acesta escapada de noiembrie-decembrie la malul marii.
Nu departe de eider, intr-un golfulet linistit, frumoase meduze mediteraneene, dezvoltate acum in numar mare si in Marea Neagra, pareau sa se soreasca in apa limpede si intens albastruie.
Penajul femelelor si juvenililor de eider este cafeniu intunecat cu un aspect solzos sau dungat. Ciocul este deasemenea intunecat, lung si gros la baza, la partea cu narile, este un cioc destul de specific, element de identificare sigura pentru eider, chiar si de la relativa distanta. Are un profil specific si acest profil mi-a atras si el atentia, pe langa codita, atunci cand dormea plutind pe mare cu ciocul in pene. Baza ciocului, nasul, crestetul se vedeau insa bine si acestea alcatuiau un portret caracteristic.
Se hraneste cu diverse vietati din mare, din ocean, moluste, crustacee, echinoderme, viermi de mare, oua de peste, poate si pestisori mici, si foarte des, un anume gen de scoici marine. inghite aceste scoici cu totul, cochilia calcaroasa fiind zdrobita in pipota si calciul folosit pentru coaja oualor, oase, nutritie in general. Din ce am vazut eu se hranea, vizual vorbind, aproape identic cu lisitele in mijlocul carora se afla, facea scufundari destul de scurte, cca 20 sec. maxim, dupa care revenea la suprafata. Totusi trebuie spus ca eiderul este aproape exclusiv carnivor, pe cand lisitele nu. Probabil insa ca scufundarea lisitelor inclusiv dupa hrana vegetala tulbura mult vietatile marine pe care eiderul le prindea astfel cu usurinta. Se folosea deci de lisite, pentru a manca hrana specifica lui. Sau, mai curand hrana ei, pentru ca senzatia mea este ca eiderul vazut de mine era o femela adulta. Ciocul mare, puternic si incapator este o adaptare la acest mod de hranire carnivor si mai ales este adaptat si la scoici, pe care le inghite intregi.
La locurile de cuibarire, pe coastele scandinave de exemplu, nu este nici foarte sperioasa, nici foarte pretentioasa. Eiderul interactioneaza destul de mult cu oamenii de acolo, care uneori ii instaleaza cuiburi, tinandu-i aproape. In trecut mai recoltau de la eideri oua, pana sa ii lase sa depuna ponta pentru clocire mai ridicau si oua proaspete din aceste 'cuibare", practic, ladite de lemn amenajate special, ca pentru gaini. Alteori recoltau puful cu care eiderii isi captusesc bine cuibul, acest puf fiind foarte bun pentru plapumi si haine groase, foarte moale si calduros, bun izolator. Dealtfel numele lui stiintific vine din limba greaca si inseamna "cel cu puf moale". Nu e de mirare ca aceasta pasare sa aiba un puf atat de calduros si bogat, este adaptarea ei la conditiile aspre ale coastelor Oceanului Arctic, rata mama isi smulge de pe piept acest puf si captuseste bine cuibul in care vor sta ouale si, un timp, bobocii. Cuoarea intunecata, cafenie, solzoasa a femelei constituie un excelent camuflaj pentru perioada cand sta pe oua, pe tarmurile oceanice, destul de putin in interior, in pajistile din apropierea coastei, printre ierburi si mlastini.
Acolo unde locul e favorabil, ii place sa cuibareasca in colonii mari, asa cum o fac multe dintre pasarile nordice. E celebra o colonie de cca 1000 de perechi din nordul Marii Britanii, aceasta facand obiectul multor observatii si initiative de protectie. Nu e cea mai mare colonie insa, exista si colonii numarand pana la 15 000 de indivizi. Nu rareori se intampla ca ratele sa oua si in alte cuiburi de eideri decat ale lor, si deseori isi cresc bobocii impreuna, in crese de boboci de care au grija si mamele adoptive. Dealtfel, cum cuibaresc mai ales in aceleasi tinuturi in care au iesit din ou aceste colonii pot fi vazute ca niste mari familii largite, cu multe pasari direct inrudite.
Are o viteza de zbor foarte buna, printre cele mai bune dintre rate.
Desi populatiile de eideri au inca numere bune totusi s-a inregistrat o scadere in ultimul timp, cel putin in Europa. unde se observa si documenteaza de mai mult timp populatia de eideri, este in declin.
