Translate

marți, 20 septembrie 2016

FUGACI ROSCAT, Calidris ferruginea

FUGACI ROSCAT, Calidris ferruginea



























































       Nu sunt multe speciile de fugaci care poposesc in migratie si prin tara noastra, cei mai multi vin in Dobrogea. Desi apropierea marii este extrem de importanta, nu pe malul ei ii vedem pe fugaci cel mai adesea ci mai ales pe malul lacurilor salmastre din apropierea marii, lagunele, limanurile Dobrogei. Si podisul Ardealului, cu al lui substrat de fosta mare moarta, salinitate crescuta, are cateva locuri importante ca popas pentru fugaci. In zonele sudice, evaporarea masiva si brusca din timpul secetei de vara, cu temperaturi in jur de 40 de grade, lasa deseori maluri albite de sare, mai mult sau mai putin, dupa cum este zona. Nu m-am intalnit cu fugacii roscati in Dobrogea, desi i-am cautat si acolo, am gasit acolo doar fugaci de tarm, fugaci mici sau fugaciul pitic. Norocul a facut sa-i intalnesc chiar mai aproape de mine, in  Lunca Dunarii, in Dolj. 






















       August este o luna de pasaj mai ales pentru limicole juvenile, si astfel de juvenili am intalnit si eu. Unii se plimbau singuri, la rasaritul soarelui, altii in grupulete de cateva pasari, nu mai multi de 5-6, poate maxim 10 sa fi fost vreun grup. Locurile bogate in hrana fiind putine  nu erau exclusivisti, se mai amestecau cu alti fugaci, sau cu batausii, cu sitari, cu prundarasi. 

















      Cu exceptia unuia fotografiat mai de la distanta, niciunul din juvenilii mei nu ar justifica numele speciei, acela de fugaci roscat. Penajul sezonului nuptial este intr-adevar roscat, tot abdomenul, pieptul fugaciului devine roscat, o culoare vie, frumoasa. Juvenilul pastreaza si el o nuanta pastelata, o culoare ca a piersicii pe la piept si gat, ca o promisiune a ceea ce va deveni in primavara urmatoare.





      Si numele stiintific, de "ferruginea" face trimitere la culoarea oxizilor de fier, la culoarea ruginie.






     La inceput de iunie am intalnit si un adult, venit foarte devreme din nord.






     In ultimii ani am citit ca a avut loc un declin, o scadeere a speciei la nivel global. Zona lui de cuibarire este in nordul continentului eurasiatic. De fapt ar trebui sa mentionez la multe din aceste pasari ca traiesc si in nordul Americii dar descrierea mea nu este una generala si exhaustiva a speciei, ci doar prin prisma intalnirii lor concrete, astfel ca pasarile in tranzit prin tara noastra provin cu siguranta din zona de nord a Europei si a Rusiei, pe aici fiind traseele lor de migratie spre sud. 








     Un fugaci de talie destul de mare pentru neamul lui, mai inalt pe picioare decat oricare altul dintre cei mai des intalniti, fugaciul roscat trebuie cel mai adesea deosebit mai ales de bataus si de fugaciul de tarm. Este mai scund decat batausul si are ciocul mai lung si mai incovoiat. Are ciocul mai lung si decat fugaciul de tarm dar este mai inalt decat acesta. In plus fugaciul roscat juvenil are penajul pe abdomen alb, niciodata cu pete sau striatii pe flancuri. Uneori , la adultii care nu au naparlit complet spre penajul de iarna se mai poate observa un abdomen rosiatic, o culoare frumoasa, caramizie. 

     Cuibareste mai ales in Siberia, mult mai putin in alte zone si aproape deloc in zonele scandinave, e centrat spre Asia, dincolo de Ural, in tundra si taiga. Ouale le depune intr-un cuib la sol, 3-4 oua. Are multi dusmani naturali, in zone unde hrana carnivorelor sau pasarilor rapitoare e putina si greu de gasit. 
       Ce mai are destul de diferit fata de majoritatea celorlaltor limicole este neimplicarea masculilor in cresterea puilor. Se pare ca femelele chiar se grupeaza cateva impreuna intr-un fel de mica colonie de cuibarit si se ajuta intre ele la alungarea dusmanilor si la supravegherea puilor. Acestia se tin cateva  saptamani dupa mamele lor, mai intai in preajma cuiburilor apoi in zone bogate in hrana. Fugaciul roscat se hraneste mai ales cu insecte, larve, crustacei, moluste, dar ocazional poate consuma si seminte si materie vegetala. 














     Este o pasare strict migratoare, nu ramane pe nicaieri prin zonele de cuibarire ci zboara mai departe pentru a-si petrece iarna in Africa , in  Australia, uneori in zonele cu ierni blande ale coastei de vest europene. 













































































































5 mai 2022



























































13 mai 2023, un exemplar impreuna cu cca 20 fugaci mic, un fugaci de tarm si un fluierar de mlastina.





miercuri, 14 septembrie 2016

PRUNDAS DE NAMOL, Limicola falcinellus

PRUNDAS DE NAMOL, Limicola falcinellus









      Un alt vizitator mai rar din tundre si taigale umede si reci.







     Mlastinile si tarmurile miilor de lacuri si ape de mari ale nordului gazduiesc in scurta lor vara o serie intreaga de limicole, acolo este raiul cuibaririi lor. Vremea buna tine insa putin si deja din iulie incep sa treaca primele pasari de pasaj spre sud. Cateva dintre ele trec si peste tara noastra in anumite zone, destul de putine, aproape ca le poti numara pe degetele de la doua maini. Limanurile si ghiolurile Deltei si Dobrogei in general sunt cele mai vizitate dar pe ici pe colo, prin tara, mai exista cateva zone umede care intrunesc conditiile de tarm necesare limicolelor.
        Prundasul de namol, dupa numele lui de gen - Limicola-  pare a fi un exemplu perfect de pasare de tarm, tipica. O alta denumire de gen folosita este cea de "Calidris", Calidris falcinellus, indicatie ca pasarea ar apartine genului fugacilor. I se mai spune dealtfel si fugaciul de mlastina. Printre fugaci l-am zarit si eu, printre fugaci de tarm si fugaci roscati, cu care dealtfel seamana cel mai bine. Mai putin poate fi confundat cu fugaciul cel mic si cel pitic. Ce are prundasul de namol mai caracteristic in comparatie cu fugaciul roscat si cel de tarm este in primul rand un colorit in tonuri de gri- cenusiu inchis.  Apoi are un model mai deosebit pe cap, cu dungi albe. Aceste dungi, mai ales cele doua din lateralul crestetului sunt insa foarte subtil trasate, e nevoie de apropiere pentru a fi observate. Doar dungile albe de deasupra ochilor, sprancenele - sunt bine trasate cu alb. De la distanta, diferenta de nuanta - nu de culoare - a penajului de pe spate este cea care ti-l individualizeaza pe prundasul de namol in grupurile de fugaci de tarm sau roscati. 







      Amestecul cu acestia nu pare prea sudat. Daca tarmurile noastre ar fi mai lungi, mai generoase in suprafata, probabil ca ar sta si separat de alti fugaci, nu parea ca face parte chiar din stolul de fugaci de tarm. Dar asa, fiind obligati sa imparta acele cateva portiuni bogate in hrana, cele mai mari sanse sunt sa fie vazuti in amestec. 
       La noi in tara nici nu apar niciodata in grupuri mari, doar unul sau cativa, specia e totusi aici pe o ruta accidentala si nu una principala, probabil nici macar secundara. Posibil sa fie vazuti si in migratia de primavara, eu l-am zarit in migratia de toamna. 






       Alte caracteristici care mai pot fi observate, atunci cand prundasul de namol se poate vedea mai de aproape: picioare destul de scurte, pare mai scund decat fugaciul de tarm si in mod net, mai scund decat fugaciul roscat
- ciocul e o idee mai scurt si mai drept decat la fugaciul roscat si putin mai lung dar si mai drept decat la fugaciul de tarm
- are un cioc putin mai gros decat ceilalti doi fugaci, dealtfel in unele limbi i se si spune prundasul cu cioc lat. Toate aceste diferente insa sunt foarte greu sesizabile in conditii obsinuite de distanta, sunt diferente milimetrice. 







       Spre deosebire de alti fugaci si fluierari nordici care isi au mari rute de migratie pe coasta vestica a Europei prundasul de namol este destul de rar vazut si pe acolo. Ierneaza mai ales in Africa pe coasta de est dar si in zona Oceanului Indian, Asia de sud, India. Pe rutele lui de migratie mai mari prundasul de namol este destul de gregar, se aduna si cu semeni de-ai lui si cu alte specii de fugaci. 
Si de cuibarit cuibareste in colonii laxe, in zone foarte umede si pustii, de unde s-au adunat deocamdata prea putine informatii despre acest cuibarit. E o pasare destul de rara si de discreta.


            



Primavara 2021, cateva exemplare in Dobrogea.