FUGACI ROSCAT, Calidris ferruginea
Nu sunt multe speciile de fugaci care poposesc in migratie si prin tara noastra, cei mai multi vin in Dobrogea. Desi apropierea marii este extrem de importanta, nu pe malul ei ii vedem pe fugaci cel mai adesea ci mai ales pe malul lacurilor salmastre din apropierea marii, lagunele, limanurile Dobrogei. Si podisul Ardealului, cu al lui substrat de fosta mare moarta, salinitate crescuta, are cateva locuri importante ca popas pentru fugaci. In zonele sudice, evaporarea masiva si brusca din timpul secetei de vara, cu temperaturi in jur de 40 de grade, lasa deseori maluri albite de sare, mai mult sau mai putin, dupa cum este zona. Nu m-am intalnit cu fugacii roscati in Dobrogea, desi i-am cautat si acolo, am gasit acolo doar fugaci de tarm, fugaci mici sau fugaciul pitic. Norocul a facut sa-i intalnesc chiar mai aproape de mine, in Lunca Dunarii, in Dolj.
August este o luna de pasaj mai ales pentru limicole juvenile, si astfel de juvenili am intalnit si eu. Unii se plimbau singuri, la rasaritul soarelui, altii in grupulete de cateva pasari, nu mai multi de 5-6, poate maxim 10 sa fi fost vreun grup. Locurile bogate in hrana fiind putine nu erau exclusivisti, se mai amestecau cu alti fugaci, sau cu batausii, cu sitari, cu prundarasi.
Cu exceptia unuia fotografiat mai de la distanta, niciunul din juvenilii mei nu ar justifica numele speciei, acela de fugaci roscat. Penajul sezonului nuptial este intr-adevar roscat, tot abdomenul, pieptul fugaciului devine roscat, o culoare vie, frumoasa. Juvenilul pastreaza si el o nuanta pastelata, o culoare ca a piersicii pe la piept si gat, ca o promisiune a ceea ce va deveni in primavara urmatoare.
Si numele stiintific, de "ferruginea" face trimitere la culoarea oxizilor de fier, la culoarea ruginie.
La inceput de iunie am intalnit si un adult, venit foarte devreme din nord.
In ultimii ani am citit ca a avut loc un declin, o scadeere a speciei la nivel global. Zona lui de cuibarire este in nordul continentului eurasiatic. De fapt ar trebui sa mentionez la multe din aceste pasari ca traiesc si in nordul Americii dar descrierea mea nu este una generala si exhaustiva a speciei, ci doar prin prisma intalnirii lor concrete, astfel ca pasarile in tranzit prin tara noastra provin cu siguranta din zona de nord a Europei si a Rusiei, pe aici fiind traseele lor de migratie spre sud.
Un fugaci de talie destul de mare pentru neamul lui, mai inalt pe picioare decat oricare altul dintre cei mai des intalniti, fugaciul roscat trebuie cel mai adesea deosebit mai ales de bataus si de fugaciul de tarm. Este mai scund decat batausul si are ciocul mai lung si mai incovoiat. Are ciocul mai lung si decat fugaciul de tarm dar este mai inalt decat acesta. In plus fugaciul roscat juvenil are penajul pe abdomen alb, niciodata cu pete sau striatii pe flancuri. Uneori , la adultii care nu au naparlit complet spre penajul de iarna se mai poate observa un abdomen rosiatic, o culoare frumoasa, caramizie.
Cuibareste mai ales in Siberia, mult mai putin in alte zone si aproape deloc in zonele scandinave, e centrat spre Asia, dincolo de Ural, in tundra si taiga. Ouale le depune intr-un cuib la sol, 3-4 oua. Are multi dusmani naturali, in zone unde hrana carnivorelor sau pasarilor rapitoare e putina si greu de gasit.
Ce mai are destul de diferit fata de majoritatea celorlaltor limicole este neimplicarea masculilor in cresterea puilor. Se pare ca femelele chiar se grupeaza cateva impreuna intr-un fel de mica colonie de cuibarit si se ajuta intre ele la alungarea dusmanilor si la supravegherea puilor. Acestia se tin cateva saptamani dupa mamele lor, mai intai in preajma cuiburilor apoi in zone bogate in hrana. Fugaciul roscat se hraneste mai ales cu insecte, larve, crustacei, moluste, dar ocazional poate consuma si seminte si materie vegetala.
Este o pasare strict migratoare, nu ramane pe nicaieri prin zonele de cuibarire ci zboara mai departe pentru a-si petrece iarna in Africa , in Australia, uneori in zonele cu ierni blande ale coastei de vest europene.
Un fugaci de talie destul de mare pentru neamul lui, mai inalt pe picioare decat oricare altul dintre cei mai des intalniti, fugaciul roscat trebuie cel mai adesea deosebit mai ales de bataus si de fugaciul de tarm. Este mai scund decat batausul si are ciocul mai lung si mai incovoiat. Are ciocul mai lung si decat fugaciul de tarm dar este mai inalt decat acesta. In plus fugaciul roscat juvenil are penajul pe abdomen alb, niciodata cu pete sau striatii pe flancuri. Uneori , la adultii care nu au naparlit complet spre penajul de iarna se mai poate observa un abdomen rosiatic, o culoare frumoasa, caramizie.
Cuibareste mai ales in Siberia, mult mai putin in alte zone si aproape deloc in zonele scandinave, e centrat spre Asia, dincolo de Ural, in tundra si taiga. Ouale le depune intr-un cuib la sol, 3-4 oua. Are multi dusmani naturali, in zone unde hrana carnivorelor sau pasarilor rapitoare e putina si greu de gasit.
Ce mai are destul de diferit fata de majoritatea celorlaltor limicole este neimplicarea masculilor in cresterea puilor. Se pare ca femelele chiar se grupeaza cateva impreuna intr-un fel de mica colonie de cuibarit si se ajuta intre ele la alungarea dusmanilor si la supravegherea puilor. Acestia se tin cateva saptamani dupa mamele lor, mai intai in preajma cuiburilor apoi in zone bogate in hrana. Fugaciul roscat se hraneste mai ales cu insecte, larve, crustacei, moluste, dar ocazional poate consuma si seminte si materie vegetala.
Este o pasare strict migratoare, nu ramane pe nicaieri prin zonele de cuibarire ci zboara mai departe pentru a-si petrece iarna in Africa , in Australia, uneori in zonele cu ierni blande ale coastei de vest europene.
13 mai 2023, un exemplar impreuna cu cca 20 fugaci mic, un fugaci de tarm si un fluierar de mlastina.
