CORCODEL DE IARNA, Podiceps auritus
Un corcodel nordic, cuibareste in nordul Eurasiei si coboara la iernat in sud, de aici denumirea noastra de corcodel de iarna. E un corcodel pe care putem sa-l vedem numai iarna, sau in sezonul rece, incepand deja cu primele exemplare sosite prin octombrie. Cel mai tarziu in martie, dar de obicei mai devreme, paraseste locurile de iernat de la noi din tara, pe langa Mare, pe raurile foarte mari, pe Dunare...in general acolo unde apa nu ingheata in totalitate.
Noi avem prilejul sa-l vedem doar in haina lui sobra de iarna, la vremea cuibaritului are insa un penaj deosebit de frumos, cu mult rosu ruginiu la gat si piept si mai ales cu o podoaba de pene aurii stralucitoare la ochi si urechi, in contrast cu un cap inchis la culoare, se vad ca niste brose exuberante expuse pe catifea. Dupa ce sezonul curtarilor a trecut si puii au crescut mari, aceste bijuterii din penaj se trec si ele, precum florile de primavara, si corcodelul nostru trece la un penaj sobru, potrivit anotimpului.
E foarte frumos si acest penaj sobru, doar ca seamana foarte mult cu cel al corcodelului cu cap negru. Vazand pasarile doar in fotografii, mereu am avut o teama sa nu-i incurc in teren, si in sensul in care puteam sa cred ca un corcodel cu gat negru e de iarna, dar mai ales in sensul de a pierde din vedere corcodeii de iarna crezand ca sunt mult mai raspanditii si mai des-vazutii corcodei cu gat negru. Nu a fost sa fie asa, in teren deosebirile sunt surprinzator de clare. Din prima secunda in care i-am vazut, amestecati printre corcodei cu gat negru, mi-am dat seama ca nu sunt din acestia si nu au cum sa fie. Nu e vorba numai de penaj, intreaga lor structura e diferita, par mai prelungi, cu gatul mai scurt si mai puternic, iar forma capului e alata. Corcodeii cu gat negru par rotunjori, pufosi, cu un gat gratios. La corcodeii de iarna straluceste aproape contrastul intre obrazul alb si partea superioara a capului, aproape ca iti atrage privirea chiar pe ceata, cum am prins eu la inceput. Corcodelul cu gat negru are ciocul subtire si indreptat putin in sus, teoretic acest lucru nu ar trebui sa se vada decat la distanta mica, si totusi ciocul drept al corcodelului de iarna pare sa se vada de la distanta , in sensul ca da un cu totul alt profil.
E importanta diferentierea de corcodelul cu gat negru si acum, dupa intalnirea "pe viu" cu corcodeii de iarna, mi se pare usor de facut. E importanta pentru ca ierneaza pe aceleasi ape, sunt de marimi si culori aproximativ similare, in plus, corcodeii cu gat negru pot fi foarte multi, am vazut grupuri si de cate o suta. La noi corcodeii de iarna sunt cu mult mai rari, grupurile in care se strang sunt micute, de exemplu grupul vazut de mine avea 4 exemplare. Ar putea sa se plimbe pe apa si singuri, sau in pereche, de multe ori chiar asa fac, cand se strang putin mai multi e pentru ca vaneaza impreuna si impresoara cumva zona cu pestisori.
Se hranesc cu pesti pe masura lor dar si cu alte vietati acvatice.
Si acest corcodel are un ritual nuptial foarte frumos si foarte elaborat. Trebuia sa aiba un spatiu si un motiv de etalare al frumoaselor "urechiuse" aurii pe care le poarta, si femela si barbatusul. La fel de bine impartite sunt si rolurile din dansurile nuptiale, nu masculul este cel care doreste sa se impuna si sa iasa in evidenta, si nici femela, idealul lor e sa devina ca doua jumatati identice ale aceluiasi intreg, e un dans in oglinda, doua pasari aratand la fel, miscandu-se la fel, ca un tandem perfect, ca o pereche de gemeni.
Departe de noi au loc aceste dansuri, in nordul Peninsulei Scandinave, in nordul Scotiei dar mai ales in nordul european si asiatic din Rusia, acolo sunt cele mai numeroase efective. Prefera deci pentru cuibarire pleiadele de lacuri reci inconjurate de tundra sau taiga din nordul temperat, arctic si sub-arctic. Acolo sosesc de la locurile de iernare prin mai si incep sa cuibareasca, perechea monogama este deja stabilita din perioada de iernare si tranzit. Ca si alti corcodei cuibareste pe apa, pe materiale vegetale adunate intr-o gramajoara mai mare. Puii sunt carati in spate o perioada, apoi stau pe langa parinti si invata mestesugul pescuitului. Spre toamna, care in nord vine destul de repede, grupurile familiale devin mai destramate si treptat o pornesc spre sud. Atunci devine pasarea "noastra", gaseste loc de iernare si la noi in tara, cum spuneam, mai ales pe langa Marea Neagra, pe Dunare, pe Olt...insa exemplare destul de putine. Pe langa Marea Neagra si Marea Caspica dar si Marea Adriatica mai sunt locuri predilecte de iernare, in zona de est a Europei. In vest ierneaza la Marea Nordului si Atlantic.
Noi avem prilejul sa-l vedem doar in haina lui sobra de iarna, la vremea cuibaritului are insa un penaj deosebit de frumos, cu mult rosu ruginiu la gat si piept si mai ales cu o podoaba de pene aurii stralucitoare la ochi si urechi, in contrast cu un cap inchis la culoare, se vad ca niste brose exuberante expuse pe catifea. Dupa ce sezonul curtarilor a trecut si puii au crescut mari, aceste bijuterii din penaj se trec si ele, precum florile de primavara, si corcodelul nostru trece la un penaj sobru, potrivit anotimpului.
E foarte frumos si acest penaj sobru, doar ca seamana foarte mult cu cel al corcodelului cu cap negru. Vazand pasarile doar in fotografii, mereu am avut o teama sa nu-i incurc in teren, si in sensul in care puteam sa cred ca un corcodel cu gat negru e de iarna, dar mai ales in sensul de a pierde din vedere corcodeii de iarna crezand ca sunt mult mai raspanditii si mai des-vazutii corcodei cu gat negru. Nu a fost sa fie asa, in teren deosebirile sunt surprinzator de clare. Din prima secunda in care i-am vazut, amestecati printre corcodei cu gat negru, mi-am dat seama ca nu sunt din acestia si nu au cum sa fie. Nu e vorba numai de penaj, intreaga lor structura e diferita, par mai prelungi, cu gatul mai scurt si mai puternic, iar forma capului e alata. Corcodeii cu gat negru par rotunjori, pufosi, cu un gat gratios. La corcodeii de iarna straluceste aproape contrastul intre obrazul alb si partea superioara a capului, aproape ca iti atrage privirea chiar pe ceata, cum am prins eu la inceput. Corcodelul cu gat negru are ciocul subtire si indreptat putin in sus, teoretic acest lucru nu ar trebui sa se vada decat la distanta mica, si totusi ciocul drept al corcodelului de iarna pare sa se vada de la distanta , in sensul ca da un cu totul alt profil.
E importanta diferentierea de corcodelul cu gat negru si acum, dupa intalnirea "pe viu" cu corcodeii de iarna, mi se pare usor de facut. E importanta pentru ca ierneaza pe aceleasi ape, sunt de marimi si culori aproximativ similare, in plus, corcodeii cu gat negru pot fi foarte multi, am vazut grupuri si de cate o suta. La noi corcodeii de iarna sunt cu mult mai rari, grupurile in care se strang sunt micute, de exemplu grupul vazut de mine avea 4 exemplare. Ar putea sa se plimbe pe apa si singuri, sau in pereche, de multe ori chiar asa fac, cand se strang putin mai multi e pentru ca vaneaza impreuna si impresoara cumva zona cu pestisori.
Se hranesc cu pesti pe masura lor dar si cu alte vietati acvatice.
Si acest corcodel are un ritual nuptial foarte frumos si foarte elaborat. Trebuia sa aiba un spatiu si un motiv de etalare al frumoaselor "urechiuse" aurii pe care le poarta, si femela si barbatusul. La fel de bine impartite sunt si rolurile din dansurile nuptiale, nu masculul este cel care doreste sa se impuna si sa iasa in evidenta, si nici femela, idealul lor e sa devina ca doua jumatati identice ale aceluiasi intreg, e un dans in oglinda, doua pasari aratand la fel, miscandu-se la fel, ca un tandem perfect, ca o pereche de gemeni.
Departe de noi au loc aceste dansuri, in nordul Peninsulei Scandinave, in nordul Scotiei dar mai ales in nordul european si asiatic din Rusia, acolo sunt cele mai numeroase efective. Prefera deci pentru cuibarire pleiadele de lacuri reci inconjurate de tundra sau taiga din nordul temperat, arctic si sub-arctic. Acolo sosesc de la locurile de iernare prin mai si incep sa cuibareasca, perechea monogama este deja stabilita din perioada de iernare si tranzit. Ca si alti corcodei cuibareste pe apa, pe materiale vegetale adunate intr-o gramajoara mai mare. Puii sunt carati in spate o perioada, apoi stau pe langa parinti si invata mestesugul pescuitului. Spre toamna, care in nord vine destul de repede, grupurile familiale devin mai destramate si treptat o pornesc spre sud. Atunci devine pasarea "noastra", gaseste loc de iernare si la noi in tara, cum spuneam, mai ales pe langa Marea Neagra, pe Dunare, pe Olt...insa exemplare destul de putine. Pe langa Marea Neagra si Marea Caspica dar si Marea Adriatica mai sunt locuri predilecte de iernare, in zona de est a Europei. In vest ierneaza la Marea Nordului si Atlantic.
23 decembrie 2022
Nu mica mi-a fost surpriza sa vad in a doua jumatate a lui aprilie (20 aprilie 2023) un corcodel de iarna, atat de frumos in penajul nuptial, ascuns vederii intr-un grup mai mare de corcodei cu gat negru. Musafiri si acestia, in trecere si ei, totusi mult mai comuni si chiar cuibaritori la noi. Spre desoebire de corcodelul de iarna, pentru care atat este de esenta lui prezenta doar in timpul iernii incat i s-a pus chiar si o denumire in aceasta directie Si totusi, anul acesta a fost probabil un pasaj mai numeros si mai intarziat al acestei specii catre tinuturile ei nordice de cuibarire incat am avut ocazia sa ii vad in toata splendoarea lui, in costum de nunta. Dar nu numai de frumusetea penajului am avut parte ci si de cantecul nuptial si ceva dansutri si cautari ale unei perechi La mica distanta de cel singuratic, dar mai departe de mal am gasit si o pereche, care stateau numai impreuna si se strigau unul pe celalalt. Puteau fi si doi tovarasi de drum, totusi din miscarile lor, adesea sincronizate, am dedus ca ar fi o pereche, un cuplu deja format care se curteaza pe drumul - lung- spre locul de cuibarire. Am mai trecut pe acolo pe data de 1 mai, dupa 10 zile deci, dar nu mai era nici urma de corcodel de iarna. Dealtfel si cei cu gat negru disparusera.
Perechea de corcodei de iarna: