Translate

Se afișează postările cu eticheta Dolj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dolj. Afișați toate postările

luni, 18 noiembrie 2013

BARZA DE TOAMNA, IARNA

BARZA DE TOAMNA, IARNA







       Ma intorceam sambata, 16 noiembrie, de la lacul Bistret de la Dunare, pe Jiu in sus. Nu cu barca, cu masina prin campuri si sate. De-o parte raul albastru intre maluri de nisip, de alta apusul de soare.







Peisaj de vis, dar nu si de fantezie. Si totusi, o barza alba frumoasa si sigura pe sine contrazicea timpul si realitatea intr-un cuib. Venise de la camp si se pregatea sa se culce. Nu-i pasa ca e noiembrie, nu-i pasa ca maine-poimaine vine iarna. 






         Dupa ce am crezut mai intai ca visez, dupa ce am crezut mai apoi ca e o barza de teracota urcata sus pe stalp de niste oameni sugubeti, m-am convins cu ochii mei ca barza era cat se poate de reala. Intorcea capul, vantul ii zburlea penele din gusa, era frumoasa si vie. Frana langa sant, stop foto. 







         Stop langa mine femeile satului iesite la poarta sa-mi spuna povestea berzei... Nu ca nu le-as fi intrebat...O femeie mi-a confirmat ca e cat se poate de sanatoasa, de normala, dar ca s-a pierdut de card si a ramas acasa. 



       Dar nu acea femeie era adevarata responsabila a berzelor in satul de langa Jiu. A venit in sfarsit tanti Maria Boboc si mi-a spus intreaga poveste. E al doilea an cand se pregateste sa ingrijeasca peste iarna un boboc ratacit de barza. Anul trecut a ramas tot asa, in acelasi cuib, o alta barza, tot un juvenil. Cand a venit iarna grea si nu a mai gasit de mancare a luat-o la ea tanti Maria cu nume predestinat Boboc si a iernat-o frumos si indestulat in ograda curcanilor ei. Frumoasa ograda, cu un loc mare ingradit pentru curcani grasi si rotati. A stat acolo barza toata iarna si a mancat impreuna cu curcanii. Au ingrijit-o toti ai casei. Cu un zambet larg de bucurie asculta povestea si o fetita ajutor de nadejde, probabil o nepoata din familia Boboc.









      Cand a venit primavara, musafira de iarna a zburat cu berzele ei si dusa a fost. Tanti Maria avea o nostalgie si un regret ca nu o insemnase cumva ca sa o mai cunoasca, sa o mai revada. I-ar fi trebuit un inelus de ornitolog profesionist. Stia multe despre berze, ca un adevarat ornitolog, a facut chiar o observatie interesanta pe care o cam intuisem si eu in ultimii ani. Zicea ca e al doilea an la rand in care un pui de barza nu prinde migratia intrucat acum berzele fac 4-5 pui si nu 2-3 ca mai inainte si mai ramane cate un pui nealimentat si pierde cursa spre tarile calde.
       Pentru iarna care va veni zicea ca e pregatita cu ograda curcanilor sa creasca si acest juvenil de barza, dar deocamdata acesta nu are nevoie de serviciile ei. Zboara la camp, la apa, e in perfecta stare si nu poate fi prins, si nici nu ar fi motive deocamdata sa fie prins.
         Adevarul e ca la 16 noiembrie inca tine o vreme calda si blanda, mai ales in Lunca Dunarii. In Craiova era mai frig dar acolo in sudul Doljului, langa lac, Dunare si Jiu batea un soare fierbinte chiar, incalzea obraji, floricele plapande , fluturi si libelule.



       Ii multumesc lui tanti Maria Boboc pentru speranta berzei de a trece cu bine prin iarna. Ii multumesc pentru grija si iubirea ei de pasari, iubire adevarata, palpabila, concreta, practica. Mi-a facut o reala placere sa stau de vorba cu dumneaei, sa-mi spuna povestea berzei de anul trecut iernata printre curcani si povestea puiului de barza care nu a putut sa creasca mare la timp ca sa prinda startul spre Africa. Mi-a placut faptul ca a dat o explicatie destul de pertinenta pentru acest caz. Si eu am observat anul acesta, in timp ce mergeam spre Braila de-a lungul Dunarii, zeci si zeci, poate sute de cuiburi de barza cu minim 4 pui, deseori 5. 
        Mi-a ramas totusi un semn de intrebare.  De ce o barza din acelasi cuib sa fi ramas iar peste iarna in al doilea an consecutiv? Tanti Maria stia clar ca nu e barza de anul trecut, ca barza ramasa anul acesta e un pui eclozat in primavara, ajuns acum juvenil..Hmm, ciudat...deci o pereche de berze isi lasa doi ani la rand un pui acasa peste iarna. Sunt acestia pionierii unui nou comportament, barza care incearca si varianta iernarii in Romania?
         Mai in gluma eu cred ca barza de toamna-iarna de anul trecut a povestit la rude in primavara ce frumos a iernat ea la tanti Maria in ograda de curcani si anul acesta s-a mai inscris o barza, de incercare, la iernarea la curte, la pensiunea agroturistica. Mai in serios cred ca perechea de berze din cuibul respectiv isi da toata silinta sa creasca cate 5 pui dupa noua moda dar mereu ii ramane un Praslea mai intarziat. Are altcineva o explicatie si mai serioasa?





        

miercuri, 5 iunie 2013

PRUNDARASUL GULERAT MIC, Charadrius dubius

PRUNDARASUL GULERAT MIC, Charadrius dubius






charadrius dubius

little ringed plover






chradrius dubius

little ringed plover eggs
































































       O pasare destul de raspandita in zonele umede pe care eu abia zilele astea am vazut-o prima data. Nu cred ca nu m-am mai intlanit pana acum cu ea, cred ca pur si simplu nu am vazut-o. O pasare mica si fina, colorata in alb si bej, cu ceva pene negre la guler si in zona capului. Picioruse subtiri, pasare mititica, culori imitand la perfectie malurile apelor in niste tonuri delicate ca de acuarela. 



       Si acum ar fi ramas invizibil prundarasul daca nu discuta ceva aprins cu nevasta lui, fugarindu-se de la o insula de nisip la alta. Nu ma asteptam sa gasesc prundarasi in nordul judetului Dolj, in general ma uitam dupa ei la Dunare, la balti din Dobrogea si imi era tare ciuda ca nu mi se aratau deloc. Ei probabil erau acolo dar stateau nevazuti.






        Cum spuneam, eram pe malul apei urmarind linia tarmului sinuos. Urmaream naluca unei pasari de talie mare, de talia unei ciori mari insa cu aripile mult mai prelungi, mai subtiri, si mai ascutite, in plus de culoare bruna. Nu am idee ce ar fi putut sa fie, era mai mare, mai lung ca un soim, cel putin decat soimii pe care ii stiu eu, in fine, nu mai insist intrucat viziunea a fost rapida si neclara, a disparut dupa o meandra a apei.  Malul destul de salbatic, cu trunchiuri uscate strajuind coturile de apa, cu zavoi, cu tufisuri, cu intinderi mari de nisip aduse de ape lenese. 

Peste apa domoala se oglindeau maci rosii, flori albastre sau violete. 






Tot peisajul era linistit si tacut. Un sfrancioc rosu isi pandea linistit prada pe tufisurile scunde,

o familie de presuri barboase se strecurau neobservate dupa cosasi, o pupaza s-a pierdut repede in peisaj. Deodata am auzit niste piuituri puternice si hotarate, venind chiar din mijlocul apei. Tare greu am observat cantaretii. Si asta doar pentru ca la un moment dat au inceput sa se fugareasca, in joaca, fara sa se alunge. Cred ca era o pereche, poate isi cresteau si hraneau puii, sau poate acestia crescusera mari si adultii se pregateau de al doilea cuib, de a doua dragoste. 












       La un moment dat, tocmai cand incepuse sa ploua, masculul s-a oprit pe o insula si a inceput sa cante din toti plamanii. Un cantec sonor cu silabe repetate..Piu- piu-piu...Au stat ce au stat, mereu in pereche chiar daca se vajaiau din loc in loc dupa care au zburat dincolo de meandra raului, spre alte insulite de nisip. Ar fi fost interesant sa-i urmaresc mai mult timp din pacate ploaia incepuse sa cada cu putere astfel ca scurta mea intlanire cu prundarasii s-a incheiat brusc.

      

    Prundarasul gulerat mic este o pasare migratoare, soseste la noi prin aprilie si pleaca in septembrie la iernat in Africa Centrala sau Asia sudica. Cuibareste la noi, alte exemplare trec doar in pasaj.
















     Cel mai des a fost observat prundarasul in zona de sud-est, acolo avand si cele mai mari efective. Mediul lui propice sunt tarmurile nisipoase sau cu prundis ale Dunarii, ale lacurilor din Baragan dar si ale altor ape din interiorul tarii cum ar fi zona unde i-am observat eu.Oricum este legat de apa, caci pe malul acesteia, in zona cu nicip, pietricele si in apa foarte mica isi aduna hrana, constand in tot felul de vietati acvatice marunte.













       Cuibul si-l face tocmai in acest nisip, sau  in prundis mai degraba, depunand doua, trei oua direct pe sol, fara prea mare aranjament de crengute sau puf. Nici nu ar avea nevoie de o astfel de constructie complicata care sa atraga atentia asupra cuibului in mediiile deschise si vulnerabile unde cuibareste. Cuvantul de ordine pentru prundaras si cuibul lui este camuflaj si iar camuflaj. Ouale seamana cu niste pietricele, au forma ovala a pietricelelor slefuite de rau si sunt pistruiate cu puncte negre raspandite neuniform. Daca animale sau oameni se indreapta spre cuib pasarea ori se face una cu pamantul ori, daca pericolul e mare, zboara de pe oua incercand sa atraga atentia in alta directie. Ramase direct pe nisipul sau pietrisul fierbinte, sub razele de soare, ouale poti fi tinute o perioada destul de lunga fara clocitoare deasupra lor. De clocit fac cu randul, si femela si masculul. Puii sunt nidifugi, foarte sprinteni la fuga dar si priceputi la camuflaj. Stiu sa incremeneasca pe loc la fel ca si parintii lor si sa scape de urmaritori in felul acesta. Penajul lor este pestrit, in culorile prundisului. 














       Oricat de bine echipati si priceputi  pentru camuflaj ar fi, prefera totusi si e mai bine pentru ei sa cuibareasca in locuri mai neumblate, cu trafic mai mic de oameni si animale. Nu e o pasare in pericol deocamdata dar nici in crestere. O pasare frumoasa si cu un aspect vesel si vioi, asa cum merge ea rapid pe tarmuri, pendulandu-si deseori corpul in sus si -n jos in felul speciilor de prundarasi.










    Sunt mai multe specii de prundarasi in Europa insa acest prundaras-gulerat mic, numit si prundarasul de rau, pare sa fie cel mai raspandit in zona tarii noastre. Ce are el specific si frumos fata de ceilalti prundarasi, este cercul galben marcat in jurul ochiului, mai pronuntat si mai intens la culoare la mascul, putin mai sters la femela. Juvenilii nu au inca acest cerc galben in jurul  ochiului, fiind un semn de maturizare. 






2014 - 2 iunie, un prundaras gulerat mic se plimba pe langa Transalpina, in niste balti mici de ploaie stranse pe marginea drumului. Peisaj de munte in etajul padurii de fag, cu cateva coaste domoale bine inflorite. 









Inceput de septembrie 2014 , pe malurile lagunelor Razelm-Sinoe, multi prundarasi gulerati mici, inclusiv multi juvenili, fara cerc galben in jurul ochiului, fara gulerase negre, dar cu piciorusele galbene,diferite de cele negre ale prundarasilor de saratura mult mai scumpi la vedere.










micut si perfect camuflat in peisaj
















15 iunie 2017,  sudul Munteniei, 2 exemplare






1 aprilie 2021, Oltenia













6 aprilie 2021






























13 aprilie 2021














 In data de 27 mai 2022, pe malul unei balti plin de prundis am auzit deodata o galagie si am vazut o agitatie. O cioara griva a sculat de pe cuibul sau un micut prundaras gulerat, fiind in mare pericol de a-i manca ouale. Am alungat repede cioara si am putut face cu aceasta ocazie fotografii unui micut cuib de prundaras gulerat. De fapt, cuibul nu exista, ouale sunt depuse in mijlocul pietrelor si sunt extrem de greu de vazut. 






Pericolul ciorii fiind indepartat micuta closca s-a mai agitat un pic pe mal, a mai facut niste ocolisuri, apoi si-a reluat multumita clocitul ousoarelor, moment pe care am reusit sa il filmez de la distanta. 






















14 aprilie 2022














21 mai 2022






1 mai 2023


























































































mai 2024