BARZA DE TOAMNA, IARNA
Ma intorceam sambata, 16 noiembrie, de la lacul Bistret de la Dunare, pe Jiu in sus. Nu cu barca, cu masina prin campuri si sate. De-o parte raul albastru intre maluri de nisip, de alta apusul de soare.
Peisaj de vis, dar nu si de fantezie. Si totusi, o barza alba frumoasa si sigura pe sine contrazicea timpul si realitatea intr-un cuib. Venise de la camp si se pregatea sa se culce. Nu-i pasa ca e noiembrie, nu-i pasa ca maine-poimaine vine iarna.
Dupa ce am crezut mai intai ca visez, dupa ce am crezut mai apoi ca e o barza de teracota urcata sus pe stalp de niste oameni sugubeti, m-am convins cu ochii mei ca barza era cat se poate de reala. Intorcea capul, vantul ii zburlea penele din gusa, era frumoasa si vie. Frana langa sant, stop foto.
Stop langa mine femeile satului iesite la poarta sa-mi spuna povestea berzei... Nu ca nu le-as fi intrebat...O femeie mi-a confirmat ca e cat se poate de sanatoasa, de normala, dar ca s-a pierdut de card si a ramas acasa.
Dar nu acea femeie era adevarata responsabila a berzelor in satul de langa Jiu. A venit in sfarsit tanti Maria Boboc si mi-a spus intreaga poveste. E al doilea an cand se pregateste sa ingrijeasca peste iarna un boboc ratacit de barza. Anul trecut a ramas tot asa, in acelasi cuib, o alta barza, tot un juvenil. Cand a venit iarna grea si nu a mai gasit de mancare a luat-o la ea tanti Maria cu nume predestinat Boboc si a iernat-o frumos si indestulat in ograda curcanilor ei. Frumoasa ograda, cu un loc mare ingradit pentru curcani grasi si rotati. A stat acolo barza toata iarna si a mancat impreuna cu curcanii. Au ingrijit-o toti ai casei. Cu un zambet larg de bucurie asculta povestea si o fetita ajutor de nadejde, probabil o nepoata din familia Boboc.
Cand a venit primavara, musafira de iarna a zburat cu berzele ei si dusa a fost. Tanti Maria avea o nostalgie si un regret ca nu o insemnase cumva ca sa o mai cunoasca, sa o mai revada. I-ar fi trebuit un inelus de ornitolog profesionist. Stia multe despre berze, ca un adevarat ornitolog, a facut chiar o observatie interesanta pe care o cam intuisem si eu in ultimii ani. Zicea ca e al doilea an la rand in care un pui de barza nu prinde migratia intrucat acum berzele fac 4-5 pui si nu 2-3 ca mai inainte si mai ramane cate un pui nealimentat si pierde cursa spre tarile calde.
Pentru iarna care va veni zicea ca e pregatita cu ograda curcanilor sa creasca si acest juvenil de barza, dar deocamdata acesta nu are nevoie de serviciile ei. Zboara la camp, la apa, e in perfecta stare si nu poate fi prins, si nici nu ar fi motive deocamdata sa fie prins.
Dar nu acea femeie era adevarata responsabila a berzelor in satul de langa Jiu. A venit in sfarsit tanti Maria Boboc si mi-a spus intreaga poveste. E al doilea an cand se pregateste sa ingrijeasca peste iarna un boboc ratacit de barza. Anul trecut a ramas tot asa, in acelasi cuib, o alta barza, tot un juvenil. Cand a venit iarna grea si nu a mai gasit de mancare a luat-o la ea tanti Maria cu nume predestinat Boboc si a iernat-o frumos si indestulat in ograda curcanilor ei. Frumoasa ograda, cu un loc mare ingradit pentru curcani grasi si rotati. A stat acolo barza toata iarna si a mancat impreuna cu curcanii. Au ingrijit-o toti ai casei. Cu un zambet larg de bucurie asculta povestea si o fetita ajutor de nadejde, probabil o nepoata din familia Boboc.
Cand a venit primavara, musafira de iarna a zburat cu berzele ei si dusa a fost. Tanti Maria avea o nostalgie si un regret ca nu o insemnase cumva ca sa o mai cunoasca, sa o mai revada. I-ar fi trebuit un inelus de ornitolog profesionist. Stia multe despre berze, ca un adevarat ornitolog, a facut chiar o observatie interesanta pe care o cam intuisem si eu in ultimii ani. Zicea ca e al doilea an la rand in care un pui de barza nu prinde migratia intrucat acum berzele fac 4-5 pui si nu 2-3 ca mai inainte si mai ramane cate un pui nealimentat si pierde cursa spre tarile calde.
Pentru iarna care va veni zicea ca e pregatita cu ograda curcanilor sa creasca si acest juvenil de barza, dar deocamdata acesta nu are nevoie de serviciile ei. Zboara la camp, la apa, e in perfecta stare si nu poate fi prins, si nici nu ar fi motive deocamdata sa fie prins.
Adevarul e ca la 16 noiembrie inca tine o vreme calda si blanda, mai ales in Lunca Dunarii. In Craiova era mai frig dar acolo in sudul Doljului, langa lac, Dunare si Jiu batea un soare fierbinte chiar, incalzea obraji, floricele plapande , fluturi si libelule.
Ii multumesc lui tanti Maria Boboc pentru speranta berzei de a trece cu bine prin iarna. Ii multumesc pentru grija si iubirea ei de pasari, iubire adevarata, palpabila, concreta, practica. Mi-a facut o reala placere sa stau de vorba cu dumneaei, sa-mi spuna povestea berzei de anul trecut iernata printre curcani si povestea puiului de barza care nu a putut sa creasca mare la timp ca sa prinda startul spre Africa. Mi-a placut faptul ca a dat o explicatie destul de pertinenta pentru acest caz. Si eu am observat anul acesta, in timp ce mergeam spre Braila de-a lungul Dunarii, zeci si zeci, poate sute de cuiburi de barza cu minim 4 pui, deseori 5.
Mi-a ramas totusi un semn de intrebare. De ce o barza din acelasi cuib sa fi ramas iar peste iarna in al doilea an consecutiv? Tanti Maria stia clar ca nu e barza de anul trecut, ca barza ramasa anul acesta e un pui eclozat in primavara, ajuns acum juvenil..Hmm, ciudat...deci o pereche de berze isi lasa doi ani la rand un pui acasa peste iarna. Sunt acestia pionierii unui nou comportament, barza care incearca si varianta iernarii in Romania?
Mai in gluma eu cred ca barza de toamna-iarna de anul trecut a povestit la rude in primavara ce frumos a iernat ea la tanti Maria in ograda de curcani si anul acesta s-a mai inscris o barza, de incercare, la iernarea la curte, la pensiunea agroturistica. Mai in serios cred ca perechea de berze din cuibul respectiv isi da toata silinta sa creasca cate 5 pui dupa noua moda dar mereu ii ramane un Praslea mai intarziat. Are altcineva o explicatie si mai serioasa?
.JPG)
.JPG)
.JPG)
