PASARI DIN ROMANIA

sâmbătă, 10 septembrie 2016

NOTATITA, Phalaropus lobatus

O pasare surprinzator de mica fata de aparenta ei in fotografii. Cand am vazut-o pentru prima data am crezut ca e un mic pestisor argintiu care se zbate in apa mica, ramas fara aer. Era de fapt o notatita si i se vedea doar putin din spate la suprafata apei, cu restul trebaluia pe sub unda cu miscari rapide in stanga si in dreapta, intr-un fel unic printre pasarile de apa.

Era dis-de-dimineata si pe malul lacului, unde era apa mica cu ceva ierburi crescute spre lumina, o micuta notatita, oaspete de toamna, inota repejor, in toate directiile, cu corpul aplecat inainte si gatul intins, mititica si de forma unui pestisor, alungita. De culoare alba cu ceva negru pe cap, la spranceana si pe spate, cu dungi aurii pe acest spate, e o pasare foarte delicata in aparenta, slabuta, firava chiar, de neconfundat cu nicio alta pasare de pe la malurile apelor.

Foarte buna inotatoare, isi datoreaza numele modului ei specific de a-si cauta hrana, inotand pe jumatate scufundata pe jumatate la suprafata, tulburand astfel apele pentru a-si mobiliza hrana, mici insecte si alte nevertebrate. Posibil sa-si caute hrana si in ape mai adanci dar este atat de micuta incat cu greu poate fi observata mai spre centrul lacului, unde e apa mai adanca. E mai mica decat un corcodel mic de exemplu, acela pare chiar dolofan si urias pe langa ea. Nici nu sta bine iesita din unda, doar atunci cand se odihneste pluteste la suprafata. Cel mai sigur e sa observi intai o tulburare a apei, niste mici vartejuri, si apoi sa cauti cu ochii pasarea. Trece foarte repede de la un loc la altul atunci cand isi cauta hrana, inoata rapid si cursiv, adesea in cerc sau in linii curbe.

I se mai spune si notatita cu cioc subtire, pentru a o deosebi de alte tipuri de notatite, avand un cioc lung, drept si subtire.

In engleza i se spune "notatita cu gat rosu", asta pentru ca in perioada de imperechere femela mai ales capata o frumoasa culoare roscata la gat. Spuneam ca la multe limicole ingrijirea puilor cade in sarcina masculilor, la notatite rolurile sunt si mai mult inversate fata de modelul "clasic". Femela este cea care imbraca culori mai stralucitoare si mai indraznete pentru ca ea este cea care alege teritoriul, masculii, lupta cu alte femele pentru pastrarea dreptului castigat. Parada nuptiala si toate rivalitatile si inclestarile si cautarile sunt in sarcina femelelor mai mult. Nu isi pastreaza perechea de la an la an, de aceea fiecare primavara aduce provocari noi. Uneori are loc si o a doua "nunta" in acelasi sezon, urmata de un nou rand de pui, caz destul de rar in zona arctica unde cuibareste. Acest fapt si explica comportamentul femelei care, lasand clocirea oualelor si cresterea puilor pe seama tatalui isi sacrifica de fapt energia pentru specie, ea plecand in cautarea unui nou mascul, fara pui, pentru a mai face o serie de oua, o serie de noi notatite. Femelele pleaca primele in migratia de toamna, apoi masculii adulti si apoi juvenilii. La noi in tara sunt vazuti mai ales juvenili, care se pot recunoaste dupa capul mai negru pe crestet, la adulti culoarea pe crestet devine alba. Niciodata nu lispeste insa dunga neagra care prelungeste ochiul, ca un fard.

Este o pasare a tundrei, a apelor si zonelor de coasta din extremitatea nordica, pe langa ape sarate sau salmastre. Traieste chiar pe aceste ape, mai putin e vazuta la mal, sta pe apa mai mult. Tot aceste tipuri de ape le prefera si in pasajul ei spre coaste sudice ale Europei, multe notatite iernand la Marea Mediterana.

Si cuibul il face in zone umede pe ridicaturi de pamant sau de resturi vegetale. Cand sta pe mal se poate observa ca are picioarele cu lobi la degete, in felul lisitelor, aceasta fiind o adaptare in plus a unei pasari de tarm la viata de inotatoare. De fapt, desi face parte din categoria mai larga a pasarilor de tarm, notatita face un fel de tranzitie la pasarile de apa propiu-zis, la cele care se simt mai in largul lor inotand decat mergand pe tarm.

sept.2017

joi, 8 septembrie 2016

ACVILA MICA, Aquila pennata

Poate sa fie ea cea mai mica dintre acvile dar tot mare si maiestuoasa este. In plus are si un penaj dintre cele mai frumoase, mai ales in forma ei deschisa, care e si cea mai raspandita. E o pasare superba, contrastul dintre pieptul si capul deschis la culoare, aproape galben-portocaliu stralucitor si bordurile intunecate ale aripilor si cozii, este deosebit printre acvile, pasari in general de culoare maronie mai uniforma.

Vazand insa peisajul blond de nisipuri si ierburi uscate unde isi facea acvila panda e usor de inteles cum si-a dobandit si de ce culoarea penajului.

Nu ma asteptam deloc s-o zaresc in Oltenia dar tot norocul pasajului a fost. Pasari statornicite in alte parti trec toamna si pe la lacurile din Lunca Dunarii, dar nu in numar mare, cand si cand cate una. Ar fi bine daca ar cuibari pe undeva pe-aproape dar nu stiu sa exista semnalari, majoritatea sunt din podisul dobrogan si Muntii Macinului. Are nevoie de o combinatie destul de rara la noi in tara, tinuturi calde, umede dar si cu stancarii si rape abrupte.

Eu am zarit-o in zona de dune de nisip stranse in jurul si in poienile masivului de salcam din Lunca Dunarii. Panda o facea probabil la pasarile lacului din apropiere, pe langa pasari mai prinde si reptile, mici mamifere.

E o pasare a tinuturilor calde, din Europa, din Asia, dar si din Africa. Dealtfel, este o acvila migratoare iar iernile si le petrece in zonele ecuatoriale si tropicale. Unele cuibaresc acolo, altele au migrat si s-au stabilit spre nord in cautare de tinuturi bune de cuibarit, si ca sa evite sezoanele secetoase ale Africii.

Planeaza deseori pe curentii de aer cald, ii plac vaile bine incalzite de soare. Intr-o astfel de zi torida am vazut-o si eu. Desi era inceput de septembrie, era o zi caniculara. In aceasta perioada, sfarsit de august si inceput de septembrie are loc si pasajul lor spre Africa.

Se pare ca nu prea isi construieste singura cuibul, il prefera pe cel al altor rapitoare mai talentate la construit, cum ar fi codalbul, sorecarul etc. Soseste la noi in tara prin martie si isi incepe ritualurile nuptiale spectaculoase, cu oferte de prada, plonjoane si balet aerian. Abia in a doua parte a lunii aprilie depune ouale pentru clocit din care vor iesi puii peste cca o luna. Are unul sau doi pui, ca orice rapitoare de talie mare, chiar si supravietuirea celui de-la doilea pui depinde de cantitatea de hrana pe care o poate avea la dispozitie.
O alta denumire stiintifica folosita este accea de Hieraaetus pennata, fiind considerata mai inrudita cu codalbul. Studii genetice noi o claseaza mai curand insa in genul Aquila de accea am preferat sa folosesc noua denumire.

iulie 2018, Dobrogea