PASARI DIN ROMANIA

luni, 4 martie 2013

PITIGOI CODAT, Aegythalus caudatus

PITIGOI CODAT (1), Aegythalus caudatus

O dimineata cu luna si soare.

Alaturi de soarele stralucitor isi arata obrazul alb si astrul noptii,veghind parca asupra cristalelor de bruma depuse in intuneric ca intr-un tablou migalos.

O dimineata insorita si riguroasa de inceput de primavara.Spre nord crestele albe imaculat ale Parangului, la poale crangul sub primele semne de imblanzire a anotimpurilor.

Prin padurice primele viorele nu indraznesc parca sa se inalte de la pamant de frica gerului care inca poate sa muste.

Prin gradini,mai la adapost, brandusele incep sa-si desfaca cu mai mult curaj cupele de petale galbene.

Salciile incep sa infloreasca, matisorii pufosi se arata sfiosi din receptaculele lor castanii.

Si totusi aceste inflorescente modeste, prin numar si vigoare dau zavoiului de la margine de sat un aer de primavara calda, hotarata,imbietoare.
Printre ramurile cu mireasma de primavara se aude deodata un ciripit micut,ca de clopotel,si isi fac aparitia doi pitigoi codati, in zbor jucaus. Vioiciunea asta a lor de fapt nu e nicio joaca, isi cauta neincetat hrana care sa le intretina micul strop de viata

Pitigoiul codat este si el o pasare foarte micuta, doar coada lunga ce pare sa-i mareasca dimensiunea il indeparteaza putin de ausel, de pantarus si de alti micuti din lumea pasarilor. Are si un penaj foarte pufos, de culoare alba, care il face mai rotunjor si ii da ceva consistenta.

De la distanta se observa o pasaruica mica si pufoasa, cu nuanta de alb predominanta.Doar la coada lunga si pe la aripi incep sa se vada mai de-aproape dungile de tiv negru,iar la o apropiere si mai mare usoare tuse rosietice pe piept.Seamana foarte mult cu nuantele crengutelor inmugurite si usor inflorite in alb ale arborilor de martie. In jurul acestor crengute de arbusti si copaci i-am zarit nu foarte des, dar nici foarte rar.Aproape intotdeauna in padure, in luminisuri tainice cu vegetatie variata si deasa sau in zavoaiele pe firul vreunei ape de munte,chiar daca la margine de sat, totusi in deplina salbaticie si hatisuri neumblate.

Primavara devreme i-am vazut in pereche, cum sunt si cele doua perechi din filmulet.In vara i-am vazut in grupuri mici,probabil familia cu progenitura zburand grabiti din loc in loc in avanturi zvacnite si usor ondulate.
Cuibul si-l fac ca un fel de mingiuta prelunga din materiale moi si pufoase,bine captusit cu pene pe dinauntru.

Ca si alti pitigoi are puisori multi care cer neincetat mancare. De-aici goana lor rasucita in jurul crengutelor si frunzisoarelor din padure, prin orice locusor unde insectele isi ascund ouale si larvele. Se hraneste aproape exclusiv insectivor, chiar si iarna e in aceasta perpetua si dificila cautare de produse microscopice ale lumii insectelor. In fiecare vara scoate doua randuri de pui, prin luna august incepand sa hoinareasca toti impreuna dupa hrana.

Uneori i-am vazut si impreuna cu alti pitigoi, totusi in cele mai multe cazuri i-am vazut in grupuri pure de pitigoi codati. Mai demult oamenii tineau in colivie si aceasta pasare simpatica si atunci s-a putut observa ca au un comportament foarte afectuos si tandru in pereche. Le place sa doarma unul langa altul, in cuibul cu pui, pe creanga noaptea in padure. Se pare ca ar fi o imagine deosebita seara la culcare mai multi pitigoi amestecandu-si puful unul intr-altul cu aspect de sirag din care doar cozile curg si se aliniaza inspre sol. Nu am avut norocul sa vad asemenea priveliste si nici sa asist la tandretea perechii de pitigoi. Am gasit uneori in padure cuiburi pufoase cazute pe jos insa puteau fi si ale altor pasari. Se pare ca puisorii cresc mari repede si fiind si multi incep sa crape cu coditele lor mica minge pufoasa care ii gazduieste si cuibul cade pe jos in momentul in care ei incep sa se tina cu piciorusele pe crengute ca sa se invete la zbor. Pentru seria doua parintii trebuie sa faca alt cuib.
Eu i-am vazut exclusiv preocupati de cautarea hranei, misunand neobosit prin coroana copacilor, atat pe varful copacilor inalti cat si prin crengute de subarboret. De fotografiat i-am putut prinde mai mult primavara cand crengutele sunt oarecum mai golase insa cu mult efort caci nu stau deloc locului si sunt si foarte micuti, dificil de incadrat si focalizat la distantele relativ mari la care ma suporta fara sa se sperie. Sunt foarte draguti, asa pufosi si cu un cioculet mititel afundat in pene.O pasare deosebita, se recunoaste usor caci nu mai seamana cu altcineva, are aspectul ei propriu si original.

Septembrie 2015, am intalnit si un stol de pitigoi codati din subspecia Aegithalus caudatus europaeus, din cei cu capul negru si doar cu o banda alba pe crestetul capului, pornind de deasupra ciocului si terminandu-se spre ceafa.

Este o subspecie specifica sudului si centrului Europei. Cealalta subspecie, cea cu capul complet alb, este mai nordica si poarta numele de Aegithalus caudatus caudatus. Din cei cu capul complet alb eu am intalnit mai des, m-am bucurat sa vad si sa le aud ciripitul vioi si destul de specific si al subspeciei "europaeus"

ian. 2020

aprilie 2020

3 mai 2023, pasare cuibaritoare in gradina

30 octombrie 2023

25 decembrie 2023

vineri, 1 martie 2013

MUSCAR MIC, Ficedula parva

Vine 1 Martie. Ziua martisoarelor si prima zi oficiala de primavara.

De aceea doresc sa scriu despre o alta pasare ''micuta cat un martisor" (desi nu chiar asa de mica cat auselul dar destul de aproape).

O pasare pe care am vazut-o la umbra unor ziduri vechi, intr-o livada de manastire. O gradina mare bine ingrijita dar aproape neumblata, umbroasa, umeda,ba chiar bine udata in acel moment de o ploaie sanatoasa.

Pe niste mici parustei sateau la panda mai multe pasari micute,foarte finute si delicate dar si foarte concentrate si serioase pe vanatoarea lor.

Clar mai mici decat orice alta pasare cu comportament asemanator (muscari suri,gulerati sau sfrancioci) Rotunjoare,dragute si cu un colorit cafeniu placut si aproape complet dizolvat in ruginiul umed al frunzelor de august.Masculii ajunsi la deplina maturitate au chiar o pata ruginiu-pastel sub gusa, aproape la fel ca macaleandri insa alta nuanta, mai deschisa,mai acuarelizata. Masculii tinerei si femelele au doar o culoare crem stralucitor pe piept si sunt foarte harnici la vanatoare.In fotografii am doua astfel de exemplare, ori femele ori masculi tineri.

O specie de muscar deci, hranindu-se cu mici insecte pe care le pandeste si le prinde in general la inaltimi mici. E posibil ca aceasta etajare pe inaltime sa fi fost criteriul de selectie si diferentiere intre speciile de muscari,muscarul gulerat mi s-a parut axat pe inaltimile medii, cel sur pe etajul de sus si cel mic pe zona apropiata de iarba si de crengile de jos ale copacilor. Nu pot sa generalizez aceasta observatie insa asta e parerea mea dupa observatiile din locurile unde am vazut muscari din specii diferite pe aceleasi terenuri de vanatoare. Se pare ca un alt criteriu de diferentiere a fost si mediul, muscarul mic gasindu-se in special in vegetatia deasa si umeda.Muscarii gulerati si suri i-am vazut mai des si in medii si mai uscate, totusi deveneau si ei foarte activi pe ploaie sau imediat dupa ploaie. De asemenea, muscarul mic e o pasare ce cuibareste mai mult in Europa de est si Asia centrala,in Europa de vest fiind mai mult in trecere.

Muscarii sunt pasari migratoare, iarna friguroasa si lipsita de musculite ii alunga de la noi spre tarile calde. Fiind atat de specializati pe insecte le este greu probabil sa-si schimbe complet modul de hranire spre seminte sau fructe de padure, cum fac alte pasarele. Migratia isi are duritatile ei, la fel ca si iernarea in zonele temperate, e o loterie uneori, nu se stie cu ce riscuri si cine reuseste sa se mai intoarca la locurile de cuibarit si cine nu. Ornitologii au observat ca masculii sunt cei care se intorc primii , prin luna aprilie, si aleg si pregatesc locurile de cuibarit pentru sotioarele lor. Acestea probabil sosesc epuizate din lunga calatorie si trebuie sa-si conserve energia pentru depunerea si clocirea oualor. Alegerea locului de cuibarit nu e o bagatela, muscarii mici nu-si construiesc cuibul agatat de orice creanga, trebuie sa caute bine scorburi, crevase, locuri ascunse si sa decida stabilirea intr-un spatiu bine ferit de pradatori dar si bogat in musculite.

O pasare foarte folositoare in livezi si padure, distruge tot felul de insecte daunatoare. Mi-as dori sa o vad mult mai des, dar probabil e limitata de conditiile deosebite pe care le necesita - vegetatie luxurianta si neumblata, umiditate, arbori mai batrani, mai scorburosi, zone mai labirintice si mai salbatice in care sa se ascunda de pradatori si sa-si poata duce traiul.