PASARI DIN ROMANIA

vineri, 25 ianuarie 2013

CORMORAN MIC, Microcarbo pygmeus

CORMORAN MIC (1), Microcarbo pygmeus

Un taram uitat de lume, la ingemanarea Baraganului cu Dunarea. Traversasem Baraganul intr-un pustiu nelinistit de apropierea unei furtuni.

Dintr-odata, o vantoasa nemaiintalnita a inceput sa clatine masina, credeam ca o sa zburam ca in Vrajitorul din Oz.

Primul meu impact cu Baraganul, campia vanturilor nebune.

Linistea de dupa furtuna a parut insa si mai ireala. Am ajuns din ratacire pe marginea unui ostrov de salcii inecat in ape locuit de siluetele fantomatice ale unor cormorani pitici.
.

O scurta raza de soare a luminat dintr-odata Dunarea ca un urias proiector. Apoi s-a lasat iar ceata. O ceata dulce, molcoma care parea sa-i protejeze pe micii cormorani de curiozitatea oamenilor azvarliti de furtuna pe tarmul lor. Pe masura ce-mi purtam pasii de-a lungul ostrovului cu cormorani umbre moi si cenusii se desprindeau cu greu de pe crengile joase zburand prin desisul cu frumuseti de padure musonica.

Cormoranul mic e o pasare mai rara decat cel mare, mai micuta la trup si un pic colorata altfel.

Cormoranul mare da impresia unei pasari puternice, sigure pe ea.Fratele lui mai mic da impresia unei pasari delicate, sfioase, facuta sa traiasca ascunsa de crengile dese ale salciilor, aparata de omenire si rautati tocmai de invazia apei asupra uscatului. Cel putin cu aceasta impresie subiectiva am ramas eu in urma scurtei mele intalniri intr-o zi vrajita de jocurile capricioase ale primaverii.