PASARI IN GRADINA BOTANICA, Iarna
Am ales gradina botanica (din Craiova) pentru dimensiunile ei medii si pentru asezarea ei centrala, inconjurata de strazi, blocuri si case pe toate laturile ei, in plin oras deci. Astfel, e un parc cu caracter accentuat antropic, spre deosebire de parcurile mult mai mari, situate la periferia orasului, unde trecerea spre salbaticie se face treptat-treptat, dar sigur.
Dupa cum am mai spus pe alocuri, in putinul timp liber prefer sa ies in padure, in camp, la lacuri, deci in salbaticie, lasand prea putin loc iesirii in parcuri.
Astfel ca vizitele mele in Gradina Botanica sunt doar cate una sau doua pe timpul iernii, nu e o supraveghere constanta ci doar o sondare constiincioasa cand si cand, aleatoriu.
Gradina Botanica a trecut in ultimul an prin transformari de modernizare, insa dupa cum am putut observa, fara vreun efect asupra pasarilor. Efectul putea fi mai ales unul negativ, intrucat afluxul de vizitatori, traficul, deranjul, este net mai mare acum, dupa refacerea aleilor si curatarea vegetatiei considerate inestetice.
Din informatiile despre trecutul gradinii intrezaresc starea naturala a terenului acum un secol, sau doua. Cateva izvoare dadeau nastere unui paraias iar oamenii foloseau terenul fertil si usor irigabil pentru gradini de zarzavaturi. Izvoarele gradinii sunt dintre cele mai interesante, unul dintre ele oferind apa rece si buna de baut, captat demult intr-o fantana-cismea de catre un boier al vremii, Hagi Stan Jianu, care era si proprietarul terenului la acele vremuri.
Alte izvoare formeaza paraul, largit pe alocuri in cateva lacusoare.
Iarna, pe gerurile cele mai mari o parte buna din aceste mici oglinzi de apa ramane neinghetata iar apa limpede scoate aburi ca si cand ar fierbe.
Nu e propriu zis o apa termala fierbinte dar are o temperatura mai ridicata decat un izvor obisnuit. Iarna inca mai ramane o vegetatie rezistenta la frig, vegetatie ce se pare ca a fost curatata recent pentru a nu mai pastra aerul acela verzui melancolic al baltilor parasite.
Tot recent s-a taiat si stuful de pe lacul din spatele gradinii iar acum se lucra inca la o decolmatare si reamenajare a lui.
Dupa ultimul lac paraul se continua ca un fir subtire iesind apoi spre oras, pierzandu-se intr-o zona intinsa de case si vile.
Acest parau cu apa la temperatura comfortabila care il fereste de inghet este comoara gradinii pentru majoritatea pasarilor observate. Chiar si cele care traiesc prin copacii inalti profita de umiditatea asigurata de acest fir de apa. Terenul e reavan si umed, insa in prea putin locuri balteste, fiind amenajate, probabil artificial, mai multe pante si movile care dau gradinii un aspect de zona submontana.
Iarna aceste delusoare fac bucuria copiilor care se dau cu sania pe micile derdelusuri si umplu gradina cu "pitici" din zapada.
Oamenii de zapada viu colorati si imaginativ invesmantati dau un aer vesel si copilaros gradinii, care altfel are un aer destul de sobru si romantios mai curand. Acest spirit mai serios se pare ca invinge intrucat oamenii de zapada dispar rapid, mult inainte de topirea lor naturala. I-am prins intr-o singura zi, in timp ce erau construiti inca sub ninsoare dar la distanta de doua zile fusesera goniti cu totii din gradina.
Maturitatea a invins copilaria. Au ramas statuile sobre de intelectuali fauritori ai asezamantului, si aleile prelungi cu banci in linii curbe.
Doar statuia roz de alabastru mai ramanea ca o pata de culoare in peisajul elegant in tonuri de gri si alb.
Paraul gradinii se cheama paraul Jianu. Dealtfel si celelalte doua mari parcuri ale Craiovei sunt construite in jurul unui parau, parcul Romanescu in jurul paraului Fetii, care formeaza lacuri mult mai mari decat cele din Gradina Botanica, iar Parcul Tineretului in jurul paraului Segarcea.
Restul gradinii e ocupat mai ales de copaci, de toate soiurile, si autohtoni, si exotici, arbori foarte inalti, masivi, care asigura o zona de umbra specifica unei paduri naturale.
Pe marginea paraului e o zona foarte pitoreasca cu multi chiparosi de balta.
De arborii acestia maturi profita ciocanitorile - am vazut aici ciocanitoarea pestrita mare, ciocanitoarea de gradina si ciocanitoarea verde.
Nu m-ar mira sa fie si alte feluri de ciocanitori, totusi eu voi mentiona doar pasarile pe care le-am intalnit efectiv, nu si pe cele despre care mi-as imagina ca ar putea exista. Pe masura ce voi observa pasari noi pe timp de iarna voi reactualiza postarea si le voi adauga. De asemenea, adaug faptul ca toate fotografiile sunt realizate chiar in Gradina Botanica si nu pe aiurea. Mie mi se parea un lucru de la sine inteles, din pacate am vazut multe site-uri de prezentare a avifaunei dintr-un anumit loc, ilustrat insa cu poze culese din cu totul alte locuri si realizate de pleiade de fotografi care poate nu au calcat niciodata in habitatul despre care se facea vorbire. Mie mi se pare incorect si scade mult din credibilitatea documentarii despre locul respectiv.
Tot iarna mai pot fi vazute prin copaci gaite, in numar mic, poate una sau doua, cotofene si ciori in numar mai mare. Din neamul ciorilor sunt prezente toate cele trei, cioara de semanatura, cioara griva si stancuta.
Aici ierneaza un numar mai mare de mierle, mierle pe care in mod ciudat nu le pot gasi in celelalte doua parcuri mai mari. Si aici sunt foarte sperioase, cele mai timide si mai ascunse mierle, mai rau si ca cele din padure.
Tot foarte sfiosi si ascunsi sunt si macaleandrul si pantarusul, pasari care raman si ele la iernat in tufisurile de pe langa lacuri.
Vegetatia insa e atat de bogata si revarsata ca un val peste tot ce inseamna viata lor maruntica si timida.
Lacul, plin de nuferi vara, adaposteste pe timp de iarna aceleasi familii de gainuse de balta care si cuibaresc in acel loc.
De fapt, gainusele de balta locuiesc si pe lacul cu nuferi si pe lacul cu stuf, lac ce acum va suferi ceva transformari.
In timp ce filmam gainusele de balta auzeam discutii la trecatori in spatele meu, foarte intrigati de aceasta specie, pe care o considerau un fel de rata. Dar nici cu "rata" nu erau multumiti, ceva nu se potrivea, ciocul ascutit si mai ales labele picioarelor cu degete si nu cu lopetica. O pasare frumoasa, care locuieste de multi ani in gradina "ei" si care nu pare sa fi fost afectata deocamdata de modernizare. Nu stiu daca nu cumva disparitia stufului o va afecta dar posibil sa nu o afecteze, ramane inca suficienta vegetatie care sa-i ofere ascunzis de cuibarire.
Un alt amator de iernat pe lacul cu apa deasupra punctului de inghet este corcodelul mic. Mereu observ doar un singur exemplar, probabil ca lacul miniatural nu ar permite hranirea unui numar mai mare de corcodei. Repede isi imbraca penajul rosu-grena de primavara si pare un frate mai mic al gainuselor de balta in apropierea carora sta si face scufundari.
O surpriza foarte placuta pe langa micul paraias a fost fluieratul vesel, ca un joc sprintar al nuntii apropiate, al unor fluierari de zavoi, patru la numar. Necunoscatorilor li se par ca seamana cu niste randunici mai mari care flutura jos pe deasupra ghetii, asa dau impresia cu zborul lor suplu, cu aripi ascutite ce par de culoare neagra - in realitate sunt un brun inchis - si cu coada alba. Fie la iernat pe perioade mai lungi, fie in pasaj, e un mediu numai bun pentru ei.
O alta aparitie mai putin permanenta a fost cea a unui cormoran mic. In Oltenia ierneaza un numar mare de corcodei mici, mai ales pe Olt si la Dunare dar uneori cateva exemplare mai ajung si in oras.
Tot o aparitie fulgeratoare care a disparut in zilele cu ger mare si crusta maxima de gheata a fost cea a pescarelului verde. Foarte frumos pescuia el chiar pe ninsoare, fie de pe crengile tufisurilor, fie de pe mici cioturi din apa.
Cele mai comune vrabii in parc iarna nu sunt vrabiile de casa ci vrabiile de camp. Acestea au parca intotdeauna acelasi grup numeros si galagios de cate ori ajung in gradina. Au un comportament salbatic, zboara la apropierea omului si prefera zona de livada- pepiniera a gradinii, in tufisurile de gard viu, arbusti sau pomi fructiferi scunzi.
Oaspeti de iarna in gradina sunt si porumbeii salbatici gulerati.
Acestia stau doar pana cand termina semintele arborilor preferati de ei si sunt speriosi, abia permit apropierea, dar oricum sunt greu de fotografiat prin perdeaua de crengi. Prezenti sunt si gugustiucii.
Nelipsiti sunt pitigoii, am vazut pitigoi mari, pitigoi suri si pitigoi albastri.
Acestia au si casute speciale puse de administratia gradinii dar nu stiu daca le folosesc efectiv.
Zona ruderala de plante de camp cu seminte a fost destul de curatata, abia am zarit un scatiu, grabit mai mult sa inspecteze fara folos si sa plece.
Mai interesanta pare zona copacilor cu ale lor seminte si zona de sub ei pe unde cad aceste seminte. Acolo se pot vedea florinti, nu multi, doar cativa.
Tot iarna am vazut aici sturz cantator, neplecat in migratie, si sturz de vii, oaspete de iarna din nord.
Alt tip de sturz observat este cocosarul.
Alte pasari observate prin arbori, iarna, sunt cateva cinteze, botgrosi si frumosii mugurari.
Intr-o pozitie mai neasteptata, intr-o seara de iarna am zarit sosind la culcare in gradina o egreta mare. O cioara griva incerca s-o caraie si s-o alunge dar egreta nu parea impresionata, probabil era de-a casei, cel putin la culcare daca nu si la hrana pe timp de zi.
Iarna, pe gerurile cele mai mari o parte buna din aceste mici oglinzi de apa ramane neinghetata iar apa limpede scoate aburi ca si cand ar fierbe.
Nu e propriu zis o apa termala fierbinte dar are o temperatura mai ridicata decat un izvor obisnuit. Iarna inca mai ramane o vegetatie rezistenta la frig, vegetatie ce se pare ca a fost curatata recent pentru a nu mai pastra aerul acela verzui melancolic al baltilor parasite.
Tot recent s-a taiat si stuful de pe lacul din spatele gradinii iar acum se lucra inca la o decolmatare si reamenajare a lui.
Dupa ultimul lac paraul se continua ca un fir subtire iesind apoi spre oras, pierzandu-se intr-o zona intinsa de case si vile.
Acest parau cu apa la temperatura comfortabila care il fereste de inghet este comoara gradinii pentru majoritatea pasarilor observate. Chiar si cele care traiesc prin copacii inalti profita de umiditatea asigurata de acest fir de apa. Terenul e reavan si umed, insa in prea putin locuri balteste, fiind amenajate, probabil artificial, mai multe pante si movile care dau gradinii un aspect de zona submontana.
Iarna aceste delusoare fac bucuria copiilor care se dau cu sania pe micile derdelusuri si umplu gradina cu "pitici" din zapada.
Oamenii de zapada viu colorati si imaginativ invesmantati dau un aer vesel si copilaros gradinii, care altfel are un aer destul de sobru si romantios mai curand. Acest spirit mai serios se pare ca invinge intrucat oamenii de zapada dispar rapid, mult inainte de topirea lor naturala. I-am prins intr-o singura zi, in timp ce erau construiti inca sub ninsoare dar la distanta de doua zile fusesera goniti cu totii din gradina.
Maturitatea a invins copilaria. Au ramas statuile sobre de intelectuali fauritori ai asezamantului, si aleile prelungi cu banci in linii curbe.
Doar statuia roz de alabastru mai ramanea ca o pata de culoare in peisajul elegant in tonuri de gri si alb.
Paraul gradinii se cheama paraul Jianu. Dealtfel si celelalte doua mari parcuri ale Craiovei sunt construite in jurul unui parau, parcul Romanescu in jurul paraului Fetii, care formeaza lacuri mult mai mari decat cele din Gradina Botanica, iar Parcul Tineretului in jurul paraului Segarcea.
Restul gradinii e ocupat mai ales de copaci, de toate soiurile, si autohtoni, si exotici, arbori foarte inalti, masivi, care asigura o zona de umbra specifica unei paduri naturale.
Pe marginea paraului e o zona foarte pitoreasca cu multi chiparosi de balta.
De arborii acestia maturi profita ciocanitorile - am vazut aici ciocanitoarea pestrita mare, ciocanitoarea de gradina si ciocanitoarea verde.
Nu m-ar mira sa fie si alte feluri de ciocanitori, totusi eu voi mentiona doar pasarile pe care le-am intalnit efectiv, nu si pe cele despre care mi-as imagina ca ar putea exista. Pe masura ce voi observa pasari noi pe timp de iarna voi reactualiza postarea si le voi adauga. De asemenea, adaug faptul ca toate fotografiile sunt realizate chiar in Gradina Botanica si nu pe aiurea. Mie mi se parea un lucru de la sine inteles, din pacate am vazut multe site-uri de prezentare a avifaunei dintr-un anumit loc, ilustrat insa cu poze culese din cu totul alte locuri si realizate de pleiade de fotografi care poate nu au calcat niciodata in habitatul despre care se facea vorbire. Mie mi se pare incorect si scade mult din credibilitatea documentarii despre locul respectiv.
Tot iarna mai pot fi vazute prin copaci gaite, in numar mic, poate una sau doua, cotofene si ciori in numar mai mare. Din neamul ciorilor sunt prezente toate cele trei, cioara de semanatura, cioara griva si stancuta.
Aici ierneaza un numar mai mare de mierle, mierle pe care in mod ciudat nu le pot gasi in celelalte doua parcuri mai mari. Si aici sunt foarte sperioase, cele mai timide si mai ascunse mierle, mai rau si ca cele din padure.
Tot foarte sfiosi si ascunsi sunt si macaleandrul si pantarusul, pasari care raman si ele la iernat in tufisurile de pe langa lacuri.
Vegetatia insa e atat de bogata si revarsata ca un val peste tot ce inseamna viata lor maruntica si timida.
Lacul, plin de nuferi vara, adaposteste pe timp de iarna aceleasi familii de gainuse de balta care si cuibaresc in acel loc.
De fapt, gainusele de balta locuiesc si pe lacul cu nuferi si pe lacul cu stuf, lac ce acum va suferi ceva transformari.
In timp ce filmam gainusele de balta auzeam discutii la trecatori in spatele meu, foarte intrigati de aceasta specie, pe care o considerau un fel de rata. Dar nici cu "rata" nu erau multumiti, ceva nu se potrivea, ciocul ascutit si mai ales labele picioarelor cu degete si nu cu lopetica. O pasare frumoasa, care locuieste de multi ani in gradina "ei" si care nu pare sa fi fost afectata deocamdata de modernizare. Nu stiu daca nu cumva disparitia stufului o va afecta dar posibil sa nu o afecteze, ramane inca suficienta vegetatie care sa-i ofere ascunzis de cuibarire.
Un alt amator de iernat pe lacul cu apa deasupra punctului de inghet este corcodelul mic. Mereu observ doar un singur exemplar, probabil ca lacul miniatural nu ar permite hranirea unui numar mai mare de corcodei. Repede isi imbraca penajul rosu-grena de primavara si pare un frate mai mic al gainuselor de balta in apropierea carora sta si face scufundari.
O surpriza foarte placuta pe langa micul paraias a fost fluieratul vesel, ca un joc sprintar al nuntii apropiate, al unor fluierari de zavoi, patru la numar. Necunoscatorilor li se par ca seamana cu niste randunici mai mari care flutura jos pe deasupra ghetii, asa dau impresia cu zborul lor suplu, cu aripi ascutite ce par de culoare neagra - in realitate sunt un brun inchis - si cu coada alba. Fie la iernat pe perioade mai lungi, fie in pasaj, e un mediu numai bun pentru ei.
O alta aparitie mai putin permanenta a fost cea a unui cormoran mic. In Oltenia ierneaza un numar mare de corcodei mici, mai ales pe Olt si la Dunare dar uneori cateva exemplare mai ajung si in oras.
Tot o aparitie fulgeratoare care a disparut in zilele cu ger mare si crusta maxima de gheata a fost cea a pescarelului verde. Foarte frumos pescuia el chiar pe ninsoare, fie de pe crengile tufisurilor, fie de pe mici cioturi din apa.
Cele mai comune vrabii in parc iarna nu sunt vrabiile de casa ci vrabiile de camp. Acestea au parca intotdeauna acelasi grup numeros si galagios de cate ori ajung in gradina. Au un comportament salbatic, zboara la apropierea omului si prefera zona de livada- pepiniera a gradinii, in tufisurile de gard viu, arbusti sau pomi fructiferi scunzi.
Oaspeti de iarna in gradina sunt si porumbeii salbatici gulerati.
Acestia stau doar pana cand termina semintele arborilor preferati de ei si sunt speriosi, abia permit apropierea, dar oricum sunt greu de fotografiat prin perdeaua de crengi. Prezenti sunt si gugustiucii.
Nelipsiti sunt pitigoii, am vazut pitigoi mari, pitigoi suri si pitigoi albastri.
Acestia au si casute speciale puse de administratia gradinii dar nu stiu daca le folosesc efectiv.
Zona ruderala de plante de camp cu seminte a fost destul de curatata, abia am zarit un scatiu, grabit mai mult sa inspecteze fara folos si sa plece.
Mai interesanta pare zona copacilor cu ale lor seminte si zona de sub ei pe unde cad aceste seminte. Acolo se pot vedea florinti, nu multi, doar cativa.
Tot iarna am vazut aici sturz cantator, neplecat in migratie, si sturz de vii, oaspete de iarna din nord.
Alt tip de sturz observat este cocosarul.
Alte pasari observate prin arbori, iarna, sunt cateva cinteze, botgrosi si frumosii mugurari.
Intr-o pozitie mai neasteptata, intr-o seara de iarna am zarit sosind la culcare in gradina o egreta mare. O cioara griva incerca s-o caraie si s-o alunge dar egreta nu parea impresionata, probabil era de-a casei, cel putin la culcare daca nu si la hrana pe timp de zi.
