BRUMARITA DE STANCA, Prunella collaris
Munti imbujorati de rhododendron sau de frigurile ghetarilor netopiti inca la mijloc de iunie? Contraste si nehotarari.
Canicula peste toata Oltenia, prima canicula din an, si ceva din puterea soarelui ajunge si la inaltimea de peste 2000 de metri a Parangului. In mustul zapezilor incapatanate pornesc spre lumina si viata asterneri intregi de flori, ocupand ierburile scunde si pietrele golase.
Se strecoara pana la umbra jnepenilor taratori dar si in fiece crapatura de stanca.
Frumuseti imobile , florile, daca nu ar bate vantul rasaritului de soare unduindu-le ca intr-un vals. Stanca si siluetele muntilor stau insa neclintite, intampinand cu solemnitate astrul rosu al diminetii timpurii.
Canicula peste toata Oltenia, prima canicula din an, si ceva din puterea soarelui ajunge si la inaltimea de peste 2000 de metri a Parangului. In mustul zapezilor incapatanate pornesc spre lumina si viata asterneri intregi de flori, ocupand ierburile scunde si pietrele golase.
Se strecoara pana la umbra jnepenilor taratori dar si in fiece crapatura de stanca.
Frumuseti imobile , florile, daca nu ar bate vantul rasaritului de soare unduindu-le ca intr-un vals. Stanca si siluetele muntilor stau insa neclintite, intampinand cu solemnitate astrul rosu al diminetii timpurii.
E umbra deasa sub peretele stancos, nici macar rapele vailor largi nu primesc inca soare. Oile ies din ingraditura si urca peretii verticali si insulele de zapada.
Soarele atinge in treacat doar varfurile cele mai inalte si ciocarliile tind sa-l ajunga. Nu sunt ciocarlii urecheate, alpine, decat cateva, greu de gasit ca o piatra pretioasa. Majoritatea sunt ciocarlii de camp, exact ca in campiile de grau parasite demult in vale spre Dunare. Au cucerit muntele si stau prin iarba alaturi de fasele de munte. Siluetele lor familiare, culorile lor, imi trec prin fata ochilor, rasfoite ca o carte deja citita de nenumarate ori. O falfaire de aripi de o fractiune de secunda face deodata o discordanta, observ un roscat neobisnuit. O pasare a luat-o sus spre stanci si eu o iau dupa ea. E imposibil de urcat stanca, verticala, colturoasa, alunecoasa, dar ceva opreste pasarea in loc. Face cateva piruete pe buza prapastiei dar soarele ma orbeste. In sfarsit se adaposteste si ea sub stanca si pot s-o observ bine. Ii vad flancurile roscate, ii vad pata alba in forma de semicerc de la gat, ii vad ciocul jumatate galben, jumatate negru si nu mai am nicio indoiala : este o brumarita de stanca.
Soarele atinge in treacat doar varfurile cele mai inalte si ciocarliile tind sa-l ajunga. Nu sunt ciocarlii urecheate, alpine, decat cateva, greu de gasit ca o piatra pretioasa. Majoritatea sunt ciocarlii de camp, exact ca in campiile de grau parasite demult in vale spre Dunare. Au cucerit muntele si stau prin iarba alaturi de fasele de munte. Siluetele lor familiare, culorile lor, imi trec prin fata ochilor, rasfoite ca o carte deja citita de nenumarate ori. O falfaire de aripi de o fractiune de secunda face deodata o discordanta, observ un roscat neobisnuit. O pasare a luat-o sus spre stanci si eu o iau dupa ea. E imposibil de urcat stanca, verticala, colturoasa, alunecoasa, dar ceva opreste pasarea in loc. Face cateva piruete pe buza prapastiei dar soarele ma orbeste. In sfarsit se adaposteste si ea sub stanca si pot s-o observ bine. Ii vad flancurile roscate, ii vad pata alba in forma de semicerc de la gat, ii vad ciocul jumatate galben, jumatate negru si nu mai am nicio indoiala : este o brumarita de stanca.
Printre stanci si bolovani are o mica comoara pe care si-o pazeste, hraneste si mai ales o canta. Are femela pe cuib. Cloceste cateva oua micute si pretioase, de culoare pura, albastre ca cerul limpede.
Se duce si ii da o insecta minuscula, isi vorbesc cateva ciripituri, poate se si saruta caci se vede o alintare scurta intre cei doi si apoi masculul iese fericit si canta pierdut printre pietre. Pierdut pentru mine, care il scap din ochi, camuflat printre pietrele si tufisurile colorate identic cu el, dar aparatul isi face datoria si inregistreaza cantecul. E un cantec dulce, melodios si vesel, asemanator cu cel al pasarelelor care canta deasupra lui in platoul alpin, ciocarlii de camp si alpine si fase.
Se duce si ii da o insecta minuscula, isi vorbesc cateva ciripituri, poate se si saruta caci se vede o alintare scurta intre cei doi si apoi masculul iese fericit si canta pierdut printre pietre. Pierdut pentru mine, care il scap din ochi, camuflat printre pietrele si tufisurile colorate identic cu el, dar aparatul isi face datoria si inregistreaza cantecul. E un cantec dulce, melodios si vesel, asemanator cu cel al pasarelelor care canta deasupra lui in platoul alpin, ciocarlii de camp si alpine si fase.
Sunt multe culori in penajul brumaritei de stanca. Numele ei nu vine neaparat din sfera culorilor,de la brumariul cenusiu al hainei. Vine din habitatul ei batut de brume si lapovite si ceturi de pe varfurile alpine.
Abia cand dau zapezile cele grele si inalte de peste 2 metri, batute de viscole, atunci coboara si brumarita mai in vale, dar nu prea mult. In rest cuibareste si traieste deasupra limitei padurii, printre jnepeni sau chiar mai sus, unde e doar iarba scunda si stanca.Pe vremuri etajul alpin in jurul altitudinii de 2000 - 2500 m era numit in cartile despre stratificarea faunistica specifica muntilor -"etajul brumaritei de stanca", fiind considerata cea mai fidela si caracteristica vietuitoare a acestui "acoperis" de lume.
In Parang e o aparitie mai insolita intrucat varfurile Parangului, desi inalte, sunt in general domoale si inierbate, mai putin perete de stanca.
Sunt si pereti de stancarii dar drumurile sunt lungi intre varfurile lantului montan, sunt carari ale salbaticiunilor necalcate de picior de om si peste 30 de lacuri glaciare ascunse vederii si vizitelor turistice. Ciobanii cu turmele de oi si caini fiorosi ce mai strabat crestele, pe drumuri si poteci stiute. Ma bucur mult ca am descoperit brumarita "mea" de stanca, o cale mai usoara ar fi fost drumul la brumaritele de stanca mult stiute si fotografiate din Fagaras sau Bucegi. Traieste brumarita de stanca pe varfurile muntilor inalti cu pereti de piatra golasa si ascutita, mai ales in jumatatea sudica a Europei, iar la noi in linia Carpatilor Meridionali. Nici in Fagaras sau Bucegi nu sunt simplu de vazut , trebuie sa ajungi in habitatul lor si sa ai putin noroc, sau putina rabdare sa le astepti sa apara. Dar eu ma bucur mai mult de brumarita mea din Parangul Olteniei, cel pe sfert inzapezit, si pe trei sferturi inflorit de iunie.