CIUF DE PADURE (2), Asio otus
Sau mai bine zis, la plural, ciufi de padure.... Multi ciufi de padure.
Daca prima parte a postarilor despre Asio otus se refera la un singur ciuf de padure, descoperit prin forte proprii intr-un loc inedit, cea de-a doua parte cuprinde mai multi ciufi de padure, descoperiti de data aceasta intr-un loc ”clasic”. Odata indeplinita regula intalnirii spontane si in premiera cu o pasare descoperita prin forte proprii, ma pot delecta acum cu spectacolul unor grupuri mai mari de ciufi, stransi treptat-treptat la iernare.
Prima observatie ar fi aceea a acumularii in ritm usor de indivizi, de la doar doi, observati in mijloc de septembrie, pana la 25 la sfarsit de octombrie, 40 in noiembrie.
Ciuful este si o pasare cuibaritoare la noi in tara dar si o pasare de pasaj si iernare, pentru exemplarele nordice.
Ciuful este si o pasare cuibaritoare la noi in tara dar si o pasare de pasaj si iernare, pentru exemplarele nordice.
Interesant si simpatic a fost sa observ trasaturile faciale atat de diferite de la un ciuf la altul, aproape la fel de personalizate ca si la oameni. In mod sigur pasarile au ochiul format pe diferentierea in amanunt a semenilor lor, la nivel de individ, dar noi oamenii percepem mai superficial chipurile de pasari, parandu-ni-se aproape identice. Nu si la ciufi... Figurile lor rotunde, cu ochii privind in fata, cu urechi, cu ciocul desenat ca o gura, le apropie mult de expresiile chipurilor umane si le face foarte simpatice.
Alteori seamana cu un cap de pisoi, foarte dragalasi si acestia. E greu sa te gandesti la superstitii neguroase vazand aceste figuri curioase, zambarete, intrigate, haioase uitandu-se la tine din inaltul arborilor...
Arborii erau cam inalti intr-adevar.
Si nu, nu preferau de data aceasta coniferele, preferau foioasele, de la cele autohtone sau exotice, pana la arbori subtirei cu frunze tremurande. Toate aveau insa in comun inaltimea, si ciufii pusesera ca bariera intre ei si lumea umana cativa metri buni de la sol.
Alteori seamana cu un cap de pisoi, foarte dragalasi si acestia. E greu sa te gandesti la superstitii neguroase vazand aceste figuri curioase, zambarete, intrigate, haioase uitandu-se la tine din inaltul arborilor...
Arborii erau cam inalti intr-adevar.
Si nu, nu preferau de data aceasta coniferele, preferau foioasele, de la cele autohtone sau exotice, pana la arbori subtirei cu frunze tremurande. Toate aveau insa in comun inaltimea, si ciufii pusesera ca bariera intre ei si lumea umana cativa metri buni de la sol.
Pe timp de zi majoritatea stateau ”imbufnati”, cu capul bagat in pene si cu spatele la public.
Foarte rar cate unul imi facea cadou o privire in jos si aceste priviri le asteptam intervale lungi de timp.
Uneori nici nu veneau, nu exista zgomot sau miscare capabile sa le distraga atentia, sau sa le trezeasca. Trebuia sa astepti un scurt moment al lor de curiozitate, sau de intindere in timpul odihnei, ca sa le poti vedea chipul.
Foarte rar cate unul imi facea cadou o privire in jos si aceste priviri le asteptam intervale lungi de timp.
Uneori nici nu veneau, nu exista zgomot sau miscare capabile sa le distraga atentia, sau sa le trezeasca. Trebuia sa astepti un scurt moment al lor de curiozitate, sau de intindere in timpul odihnei, ca sa le poti vedea chipul.
Niciunul nu statea in lumina, isi trageau ca o cortina cele mai dense crengi invelindu-se in intunericul lor.
Tot de intunericul noptii se folosesc si ca sa vaneze, pleaca in diverse locuri la vanat de soricei. Se pare, din analiza ingluviilor, ca soarecii ar fi principala sursa de hrana. Ceea ce e un lucru bun, mai ales in oras, oricat am iubi toate animalele e greu sa impaci oamenii si invaziile de soareci.
Tot de intunericul noptii se folosesc si ca sa vaneze, pleaca in diverse locuri la vanat de soricei. Se pare, din analiza ingluviilor, ca soarecii ar fi principala sursa de hrana. Ceea ce e un lucru bun, mai ales in oras, oricat am iubi toate animalele e greu sa impaci oamenii si invaziile de soareci.
Obsevatiile nu s-au incheiat, voi incerca pe cat posibil sa mai vizitez locuri cu ciufi in perioade de timp si anotimp relevante pentru a avea o observatie in cerc anual inchis.
2016, sfarsit de iunie, deja au aparut doi ciufi la locul de iernare.
Desi poate parea foarte devreme, adevarul este ca multe pasari isi inceteaza sezonul de cuibarit in preajma solstitiului de vara, cand ziua incepe sa descreasca. Cucul isi inceteaza cantatul, pasarile limicole din nord incep sa vina spre sud. Unii ciufi care fie au cuibarit pe aproape, fie nu sunt inca adulti cuibaritori, sau poate chiar adulti din locuri mai indepartate, vin si isi ocupa pozitiile de "iarna" sau mai bine spus, pozitiile de sezon necuibaritor.
