PRIGORIE, Merops apiaster
O pasare frumos colorata, in toate culorile curcubeului.
Atunci stolul se ridica sus si intretaie aerul cu zboruri grabite si cu fluierat insistent. Uneori nici nu se vad, se aude doar glasul lor inconfundabil, un fluierat prelung si melodios. Insectele devin mai agitate si mai confuze dupa ploaie si atunci prigoriile fac vanatoare spornica. Se hranesc cu insecte. Le prind in zbor si sunt foarte iscusite in acest mestesug. Ochiul ager, cioc ascutit si prelung, zbor iute si culori ce copiaza stralucirile cerului de vara, cu sau fara curcubeu. Are in penaj prigoria albastru azuriu, verde turcoaz, portocaliu, brun, rosu, galben, toate aceste culori in cea mai armonioasa asezare.
Fata de penajul discret si modest al pasarilor europene, pare un sol inaripat din tarile calde, cu pasarile lor exotice, in culori luxuriante, Exista si specii de prigorie africana, si mai stralucitor colorate, prigoria europeana are totusi o tenta mai intunecata, mai mata in penaj, nu atat de vie si luminoasa ca cea a prigoriilor africane. Prigoria europeana e stabilita mai mult in partea sudica si insorita a continentului nostru, prefera climatul mai cald.
La noi se gaseste cam peste tot, de la Dunare pana in nord, in campie, printre dealuri si la poale de munte, peste tot unde gaseste atat conditii de hrana cat mai ales de cuibarire.
Ii place sa cuibareasca in colonii, in maluri de lut cu galerii adanc sapate in argila. Rapele trebuie sa fie inalte sau inaccesibile in alt mod, sunt destul de sperioase si vulnerabile la deranj. Am vazut astfel de colonii, rape gaurite de prigorii, insa la apropierea omului se faceau nevazute. Trebuie timp si panda in ascunzis nebanuit ca sa le poti surprinde de aproape in activitate la cuib.
Desi sunt in toate zonele tarii nu sunt foarte comune, cuibaresc destul de local si rar, astfel ca intalnirea cu ele e un eveniment insemnat, cu atat mai mult cu cat prefera salbaticii destul de adanci si neatinse de om.
Intalnirea cu prigoria e intotdeauna deosebita si pentru ca e o pasare cu adevarat frumoasa, poate cea mai frumos si stralucitor colorata pasare de la noi.
In popor i se mai spune si albinarel, de la obiceiul ei de a mai prinde si ceva albine. Totusi dieta ei prin campiile si plaiurile intinse e compusa mai ales din viespi, bondari si mii de alte gaze zburatoare, tinand sub control numarul acestora.
E o pasare migratoare, iubitoare a soarelui si caldurii de vara. Soseste primavara prin sfarsitul lui aprilie si pleaca toamna devreme in Africa.
Deseori le-am auzit fara sa le pot vedea, se aude glasul lor din inaltul cerului dar nu pot fi localizate. Nu e un glas strident, dimpotriva, pare monoton, dulce, insa ritmic si insinuant. E greu sa descrii un sunet in cuvinte, insa odata invatat devine inconfundabil si simplu de recunoscut in teren.
Majoritatea fotografiilor mele cu prigorii sunt facute in podisul ardelean, acolo am gasit cele mai "prietenoase" prigorii care m-au lasat cat de cat sa le admir frumusetea si zborul agil. In podisul argilos al Transilvaniei, cu multa padure si pustietate, prigoriile gasesc conditii prielnice de trai. Cel mai adesea le-am observat si in preajma ochiurilor de apa , in general lacuri, lacuri sarate in zona Ocnei Sibiului, lacuri naturale sau acumulari din Sibiu si Mures. De multe ori pasarile insectivore apar in preajma apelor, in goana lor dupa abundenta de insecte.
Dar cum spuneam, pot fi gasite in toate regiunile tarii, mai putin in cele prea reci sau prea muntoase. O parte din poze sunt facute in Lunca Dunarii unde e iar o zona cu multe prigorii.
6 septembrie 2015, grupuri mici de prigorii in doua locatii diferite in Lunca Dunarii, inca nu plecasera.
iunie 2016, prigorii la cuiburi pe malul Drincei, in ritualuri de curtare
4 sept.2021
25.04.2022, primele prigorii pe anul 2022, si primul mac de camp inflorit.
8 mai 2022
21 mai 2022
27 mai 2022
13 mai 2023