PASARI DIN ROMANIA: graur

vineri, 15 noiembrie 2013

GRAUR (1), Sturnus vulgaris

E vremea lor acum...Sau poate deja a trecut? In fiecare toamna se aduna in stoluri mari si haladuiesc pe campuri. In fiecare toamna un stol isi aseaza cartierul de noapte in oras pe langa blocul meu si innegresc un plop cu penajul lor intunecat. Cum rasare soarele isi dezmortesc putin aripile cu un cantec galagios de bucurie si pleaca spre campuri.

Oamenii de la sate il cunosc pe nume si pe infatisare si nu prea il tin drag.

Au impresia ca le mai ciupe din recolta pentru vin si pun tot felul de mascarici si carpe colorate prin vii pe post de sperietori. Eheei, demult au invatat pasarile sa se joace pe palaria acestor mutunachi de paie si sa nu le pese de nimic. Alteori satenii mai imita sunete de pusca batand in tot felul de cratiti sparte si parca parca atunci reactioneaza si stolul si se muta pe la vecin. Personal nu stiu si nu prea cred sa faca asa mari pagube spun doar ca la sate nu sunt prea simpatizati. La orase nu sunt prea cunoscuti desi se afla si acolo destul de multi, prin parc sau toamna in stol. Chiar ma intreba cineva deunazi ce poate sa fie aceea o pasare neagra cu buline. Raspunsul e simplu. O pasare neagra cu buline in avifauna tarii noastre se cheama "graur".

Si totusi penajul ei negru cu buline e putin schimbator in primavara fata de toamna iarna. Cel mai frumos e primavara. Atunci capata tot felul de irizatii de la verde spre violet, un joc de ape incrustat in penajul negru cu stropi albi.

Toamna e negru mat cu buline albe destul de clare. Mai exista o faza intermediara si mai inselatoare. Prin august stolurile de grauri sunt de culoare maron.

E multimea de juvenili imbracati in penaj cafeniu, daca nu cunosti asta ai putea jura ca e o alta pasare.

Treptat treptat, incepand cu partea inferioara ,trec si ei la culoarea neagra astfel ca la sfarsitul toamnei sunt toti negri cu picaturi albe.

Chiar daca e atat de vizibil in toamna tarzie graurul e o pasare migratoare.

Doar ca migreaza printre ultimii si vine printre primii. In perioada migratiei se aduna in stoluri uriase si par sa danseze pe cer intr-un zbor sincronizat si spectaculos.

Cand sosesc iar in tara, pe la sfarsitul lui februarie, sunt foarte galagiosi. E un ciripit sonor dar foarte placut cu atat mai mult cu cat pare sa aduca primavara.

Masculii se intrec in tot felul de cantari si nu se dau in laturi de la imitarea altor pasari. Sunt foarte inovatori in compozitiile lor. Dealtfel in general sunt pasari foarte inteligente si foarte folositoare as zice avand in vedere cate insecte si larve daunatoare aduna de pe campuri. Cum vin primavara se aseaza pe araturile proaspete sau pe pajistile umezi si aduna neincetat insecte cu ciocurile lor destul de lungi si ascutite. Primavara si vara sunt aproape exclusiv insectivori. Doar toamna cand insectele amortesc in hibernare se mai uita si la fructe, struguri in general. E adevarat ca si primavara mai ciupesc asa de gust din cirese.

Cuibul si-l fac in scorburi, in general de copaci. Pot fi copacii si in padure dar si in parcuri sau sate. Copacii trebuie sa fie insa inalti si batrani cu scorburi adecvate. I-am vazut si cuibarind in malurile de pamant , ocupau galerii ale prigoriilor sau ca si ale prigoriilor. Poate le-ar place sa cuibareasca in colonie dar cum scorburile nu sunt multe laolalta cuibaresc separat, pe pereche. Dealtfel toata primavara si vara stau pe pereche si familie doar la inceputul lui martie cand vin si incepand din august inspre iarna, doar atunci se aduna in stoluri. Stoluri in general mari, le place sa fie cat mai multi, zeci si sute de indivizi, uneori mii.

Cei care veneau sa doarma pe langa blocul meu au plecat de vreo doua saptamani. Nu cred ca pe vremea asta asa blanda au plecat spre tarile calde, cred ca si-au mutat locul pur si simplu. Sau poate chiar au plecat spre sud?

15 februarie 2014, unul sau doi grauri intr-un stol de cocosari in Lunca Dunarii, Oltenia.

Cantec de graur, martie 2014

2014, am incercat sa urmaresc, pe cat posibil, calendarul de migratie al graurilor in Oltenia. Stolurile cele mari si multe, vizibile deseori in octombrie, au cam disparut in primele sapatamani din noiembrie. Sporadic insa am vazut grupuri mai mici de pana in 10 exemplare (adulti dar si multi juvenili cu cap maron) pana tarziu in sfarsit de decembrie. Mai jos, un grup de 10 grauri la Rast, zona inundabila (unde am vazut graur si anul trecut prin februarie, doua exemplare amestecate intr-un stol de cocosari).

In 28 februarie am calatorit mai mult de 300 km in sudul Olteniei si m-am intalnit cu un singur stol mai mare, de cca 100 indivizi, pe camp si cu ceva grauri razleti, cca 6-7 intr-un sat. Incepusera sa soseasca dar mai erau inca multi de venit. Iernile si le petrec in spatiul mediteraneean, dar si in tarile de la coasta atlantica unde iernile sunt blande, fara zapezi mari si fara ingheturi prelungite.
O observatie foarte interesanta, 24 ianuarie 2016, intr-o perioada de ger maxim si zapada mare in toata Oltenia, un stol urias de cca 500 de grauri au poposit in oras, in Craiova. Nu cunosc exact provenienta lor, deocamdata am doar ipoteze despre ei - pot fi stranse in oras grupurile razlete de pe campuri sau poate fi un stol format pe arii mai largi, fie dinspre nord-est goniti de ger, fie dintre cei care migreaza in Balcani si in zonele mediteraneene si care incep sa se intoarca.

19.02.2016, mai multe grupuri de cate 10 - 20 grauri, in zona de dealuri a Gorjului. Cu cateva zile mai inainte, in cursul unei excursii de cateva sute de kilometri spre Olt si Valcea in preajma Oltului nu am observat niciun graur.

Primavara 2016, graur la cuib

Ritual de curtare, a doua ponta, inceput de iunie. Un graur mascul etaleaza femelelor o dubla oferta, atat hrana cat mai ales cuib, galeria unor prigorii. Rabdator, asteapta perioade indelungi, ca la expozitie, sa convinga o femela. Puii primei ponte sunt deja mari si independenti, zboara in grupuri inca mici pe campuri.

2 ianuarie 2017, un stol de cca 30 de grauri. Alt grup mai mic, de 8 grauri, in alta locatie, impreuna cu sturzii cocosari.

sept.2017,

1 martie 2018

17 decembrie 2019, un grup de 30 de grauri, ramasi intr-o iarna inca foarte blanda. Dolj, zona de dealuri joase.

Cateva observatii in legatura cu comportamentul migrator al graurului. Din observatiile pe mai multe ierni am putut ajunge la concluzia ca o foarte mare parte a populatiilor de graur cuibaritoare la noi ne paraseste pe timpul iernii. Acest procent apreciez ca este mai mare de 90 %. Sunt migratori insa foarte intarziati, carora le place sa treneze cat mai mult pe aici, profitand de vremea calda de toamna si inceput de iarna. Intrand mai bine in iarna, raman stoluri de grauri, in numar mare si continuu, in zona litorala, si in numar mai mic si discontinuu in toata extremitatea sudica a tarii, in Lunca Dunarii, in apropierea lacurilor din sudul Dobrogei. In alte regiuni din tara apare cu totul sporadic, in numar mic si izolat. Pe masura ce se inainteaza in iarna, in perioada in care se instaleaza gerurile in climatul dominat de anticiclonul siberian, numarul graurilor scade, pleaca si mai spre sud, in Peninsula Balcanica. Pe partea de est poate aparea un numar variabil de stoluri, nu foarte mare, destul de sporadic, probabil grauri in miscare de la tarmurile de nord ale Marii Negre.

4-10 ianuarie 2021