Translate

luni, 28 ianuarie 2013

BUFNITA, Bubo bubo

BUFNITA, Bubo bubo



       Spun de la bun inceput ca nu am nici o poza cu bufnita (sau  buha).  E o creatura care iubeste intunericul. Aparatul de fotografiat iubeste lumina. Omul iubeste lumina. Umbrele noptii ii creaza teama si il alunga in fantezie. Bufnita e prezenta in imaginatia noastra mai mult decat in viata reala.
       Cred ca am avut o data o intalnire cu acesta pasare. Eram undeva la tara, intr-o noapte de vara langa o livada batrana. Am auzit deodata un vaiet puternic si lugubru. N-as putea sa-l descriu, definitia insasi a sinistrului. Un vaiet prelung de om-pasare sau de fantoma a noptii care-si plange  toata durerea. Un strigat repetat si puternic. Nu era nicidecum banala cucuvea, cu strigatele ei inabusite, era ceva cu totul neobisnuit.
       Am iesit repede din casa sa vad ce pasare ar putea fi. Era noapte adanca si o pasare uriasa (proportiile fiind masurate mai ales cu imaginatia mea decat cu ratiunea) si-a luat zborul chiar din marul batran de langa mine. I-am vazut o clipa silueta proiectata pe luna, sau pe lumina ei.



Eclipsa partiala de soare - T.O.

       In noaptea aceea cu cantec de greier, cu luna mancata pe jumatate de varcolaci, cu vaiet de bufnita, nu mi-a fost greu sa inteleg toate superstitiile si legendele legate de aceasta pasare. 



Abia a doua zi am multumit soarelui ca mi-a readus luciditatea stapana peste simturile scapate de sub control. Atunci, la dimineata, m-am bucurat mult ca bufnita poposise si in acel loc. Un neam intreg de sobolani incepuse sa atace magazia gainilor chemand prin prezenta lor si un dihor. Cred ca dihorul curata masiv din sobolani insa incepuse sa-i asorteze cu omlete si carnita de pui. Imi place sa-mi imaginez ca bufnita venise acolo ca o zeita a intelepciunii sa-si ajute suratele inaripate sa scape atat de sobolanii cei nesuferiti dar si de jandarmul de dihor care le teroriza in fiecare noapte.
       Nu cred ca voi ajunge vreodata sa pozez o bufnita in largul ei, in splendoarea imparatiei intunericului. Tot ce pot e sa sper sa mi se arate vreodata vreo bufnita somnoroasa intr-un copac batran. Cum nu cred ca asta se va intampla prea curand m-am grabit sa postez acum aceasta unica intalnire sonora si nocturna ce ar putea sa ramana singulara pentru totdeauna.




duminică, 27 ianuarie 2013

CIOCARLAN, Galerida cristata

CIOCARLAN, Galerida cristata







juvenil




































































































        

       Cand am amintit de ciocarliile care ne parasesc in timpul iernii un gand brusc si-a ivit capsorul, si anume al unei ciocarlii mai cu mot, care nu fuge de vremea geroasa. O ciocarlie mai cu personalitate - ciocarlanul sau ciocarlia motata. Se pare ca adaptarea la vremea de iarna o face printr-o rapida rasucire a modului de hranire, de la insectele verii calde trece la seminte.












 Si cum a observat ca semintele se gasesc iarna din belsug pe langa oameni vin in mici stoluri in apropierea asezarilor lor.





       Ciocarlanul ar trebui sa fie o pasare prezenta din abundenta in campia unde locuiesc. Din pacate nu e chiar asa decat in cateva zone. Sper sa fie insa doar o vina a mea ca nu m-am nimerit in zborul lor pe acele carari batute si ciocarlanii sa fie undeva din belsug in mijlocul campiilor arse de soare si nepatrunse de om. Totusi in ultimii ani o vad mai des, pare pe un trend ascendent.










       Ciocarlanul are o silueta inconfundabila. Inaltut pe picioruse subtiri, alearga frumos traversand strada uneori prin fata masinii cu o atitudine dreapta, zvelta, cu motul indreptat in sus. O pasare simpatica care sper sa-si recucereasca arealul si sa devina o prezenta foarte comuna.






       Am vazut-o abundent anul acesta pe zapada mare cand luase in primire carosabilul din cateva sate de deal. In grupuri de cate 4-5 ciuguleau grabite prin putinele zone cu zapada topita. Am mai trecut de cateva ori prin acea zona dar ciocarlanii nu se mai vedeau pe nicaieri, ori se mutasera ori se odihneau nevazuti prin alta parte.








23 martie 2013
Ciocarlanii canta acum melodios si ascunsi in iarba si tufisuri. Un camp asezat intre dealuri argiloase, o zi cu vant puternic de abia ma puteam tine pe picioare.Un ciocarlan motat a iesit pe marginea drumului susurand usor intr-un ciripit acoperit de vuietul vantului.
































        Aprilie 2013. O calatorie pe lunca Dunarii de la vest din Oltenia spre est, inclusiv Dobrogea. M-am intalnit cu foarte multi ciocarlani. Cantau la concurenta cu presurile sure si cu ciocarliile din toate lanurile de iarba. Eu asteptam si niste ciocarlii la vedere insa veneau doar ciocarlanii motati si curajosi. Si foarte simpatici. Cativa surprinsi la intamplare..



























































19 dec.2020





10 aprilie 2021, lunca Dunarii, Oltenia















1 mai 2021






















24 dec.2021


























3 iunie 2022





23 octombrie 2022



9 iulie 2023





9 noiembrie 2023