Translate

vineri, 9 ianuarie 2015

EGRETA MICA - Egretta garzetta





















       Cum spuneam si la egreta mare si povestea acestei egrete e un exemplu de interventie mai intai nefasta a omului, ulterior reparatoare. 















       Banuiesc ca specia parea candva abundenta, parea ca oricat vei lua din ea nu se va cunoaste. 






       Sau poate ca nici macar atat, poate ca nu a pasat nimanui de soarta speciei atata timp cat se adunau averi din "egretele" vandute pentru atelierele modelor secolelor trecute. 
        Perfectionarea armelor, usurinta transportului a facut ca decimarea egretelor sa capete proportii enorme la sfarsitul secolului 19. 
         Tara noastra a fost si ea direct atinsa, vazuta ca ultimul rezervor de egrete din Europa. Astfel ca in ultimele decenii ale sec.19 si primele ale sec. 20, vanatorii straini sau antreprenorii care foloseau echipe vanatoresti locale se imbogateau in Delta din comertul cu pene. Masacrarea egretelor a impresionat in acea vreme cateva minti luminate si sensibile astfel ca au ramas marturii literare si gazetaresti.
        Ceea ce se intampla in Romania in jurul anilor 1900 in restul Europei se infaptuise demult, specia egretelor ajunsese la disparitie sau in pragul disparitiei . "Civilizatia" cerea zorzoane pe masura si impulsul de a-ti pune pene in cap pentru maretie se pare ca exista in fiecare grup de populatie umana, fie ca salasluieste in jungla, in insule misterioase, sau pe mari bulevarde in mari capitale. 
         Egretele nu au reusit niciodata sa fie crescute de om in scopul jumulirii penelor sale de ornament.  Chiar daca pasarea supravietuieste in captivitate nu mai simte impulsul de a se imbraca in "voaluri" de nunta, dispare acea materializare a fericirii libertatii, prin mecanisme neintelese de om. Asa ca lacomia umana a recurs la ceva de o barbaritate de neinchipuit - impuscarea a milioane de pasari, deprivarea lor de cateva pene si aruncarea ulterioara a lesurilor la caini, sau pur si simplu in namol, in neant. Una dintre cele mai teribile vanatori, lipsite fie si de scuza mimarii luptei pentru hrana. 
         In penultimul ceas, poate mai mult prin schimbarea modei vestimentare decat prin schimbarea mentalitatii, s-a oprit masacrul si egreta a fost pusa sub stricta ocrotire, interzicandu-se orice ucidere sau capturare a ei. 
      De multe ori vanatorii dau vina care le apartine pe "restrangerea habitatului natural", se ascund cu lasitate dupa aceasta sintagma aruncata ca praf in ochi. Dar iata ca povestea egretei mici arata ca si in prezenta mult trambitatei restrangeri de habitat, in lipsa vanatorii de  catre oameni egretele au cunoscut o revigorarea spectaculoasa ca numar.  Ne incanta iarasi cu prezenta ei in mlastinile si pe baltile din multe regiuni, nu numai in Delta. 























      Practic poate fi intalnita oriunde in tara, dar cel mai mult prefera jumatatea sudica, asa cum o prefera si la nivelul continentului. 










      Iubeste soarele, caldura, mlastina mustind de viata la temperaturi ridicate. 











      Spre deosebire de egreta mare pe care am vazut-o deseori iernand in Oltenia de exemplu, egreta mica se retrage si mai la sud, dispare iarna de pe lacuri si pajisti umede.
      Anul acesta am observat o retragere destul de intarziata, la mijloc de noiembrie mai erau cateva exemplare in luncile Dunarii in sudul Olteniei, doua exemplare intarziind chiar pana in preajma Craciunului.
      Primavara vine relativ devreme, in stoluri marisoare, de 10-30 indivizi. 








      E mult mai gregara, mai sociabila decat egreta mare.











      Genetic nu sunt foarte inrudite, totusi cel mai mult seamana si ar putea fi confundata cu egreta mare. 





      Amandoua au penaj alb imaculat dar egreta mica e mai marunta ca statura, aproape pe jumatate ca impresie, cu aproximatie.
     Egreta mica are intotdeauna ciocul negru si picioarele negre. 











     Vazuta mai de-aproape sau intr-o pozitie buna se pot observa degetele de culoare galbena, pare sa fie incaltata cu "pantofi" aurii.








     Sta mai mereu cu picioarele in apa pana la glezna, pandind hrana. Probabil ca aceasta coloratie in galben la partea de jos si negru de-a lungul piciorului o ajuta la camuflaj in culorile si umbrele apelor mici.
























      Pe vreme inchisa se poate observa deseori stand "imbufnata", cu gatul strans si parand suparata.












      Gratia si-o arata pe deplin in momentele de activitate, de zbor, si mai ales in perioada de ritualuri nuptiale. 
      Atunci, primavara, ii cresc si se alungesc vaporos "egretele", atat pe ceafa cat si pe spate, pene matasoase, fine, in culoare pura. 












      Se pregatesc sa cuibareasca si o fac in colonii, in general in Delta Dunarii. Cuiburile si le fac in copaci.




       Perechea de egrete are un singur rand de pui anual, ca mai toate pasarile acvatice mari. Se cresc greu puii mari si flamanzi, e nevoie de mult timp si efort pentru a-i scoate la limanul maturitatii pe regim de "produse pescaresti". Este foarte iscusita la pescuit dar acest tip de hranire necesita multa rabdare, panda, asteptare.















































































 30 Mai 2015 -  Colonie de egrete mici pe Olt, in arbori si arbusti pe o insula, impreuna cu starci de noapte si starci galbeni. Foarte interesante si simpatice sunetele scoase de egretele mici la colonie.










O data mai tarzie pentru egreta mica, pasare migratoare, 29 octombrie 2016, langa Dragasani, pe Olt, 2 exemplare


2 comentarii:

  1. cata gratie si eleganta au egretele!
    imi plac, sunt foarte frumoase!
    fotografii reusite!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. asa e, si mie imi plac foarte mult. Sunt foarte gratioase si prin culoare si prin silueta!

    RăspundețiȘtergere