Translate

marți, 4 martie 2014

CIOCANITOARE DE STEJAR - Dendrocopos medius












          Stejari, o veverita si multi cutcurigi. 






Ce sunt cutcurigii? Sunt floricelele acelea verzi de padure care scot primele capul de sub frunzis primavara. Denumirea oficiala este de spanz insa cea regionala in zona Olteniei este de "cutcurigi". Nu stiu de la ce le vine numele. Imi place sa cred ca de la vestirea primaverilor precum niste zori ai anului. 






     Imi amintesc de zilele copilariei cand nu venea niciodata primavara pana cand nu mergeam la padure sa gasim primele semne, buchetele de ghiocei si viorele. Ghiocei nu gaseam niciodata, erau cam disparuti din padurile campiei oltene, viorelele mai intarziau, erau mai mofturoase, asa ca veneam toti copiii cu bratele pline de florile acestea mari si spornice in buchet...Mie imi placeau foarte mult desi erau privite cam de sus fata de alte flori mai gingase si mai parfumate. Nu erau flori de oferit, nu erau flori cu care sa te falesti...la jumatatea drumului intre buruiana verde si floare cutcurigii aveau insa farmecul lor - bucuria simpla a celui mai indraznet semn de primavara, a unui intins covor verzui dar cu sclipiri subtile de galben pe solul mohorat al frunzelor putrezite...


Si azi ma mai fascineaza privelistea florilor de spanz. Albinele le cauta si ele inveselite de prima lor iesire din stup.



     Prin padurea tacuta cu greu imi desprind privirea de la pamantul cu mici comori florale.








O miscare rapida imi cheama privirea in sus. Nu e o pasare, e doar o veverita.
          Daca stai cu capul rasucit pe spate suficient de mult prin padure poate ai norocul sa vezi si o ciocanitoare de stejar.








     Eu am vazut-o de cateva ori. Trebuie sa adaug ca mult mai rar decat ciocanitoarea pestrita mare.



    Poate e si mai usor de trecut cu vederea. E mai mica la statura decat ciocanitoarea pestrita mare, mai curand as fi confundat-o cu ciocanitoarea pestrita mica, are un aspect micut si rotunjor. Dar a fost doar asa, o impresie subiectiva. Adevarul este ca cel mai mult si mai mult seamana cu cea mare. Are capul mai rotund insa si ciocul mai scurt, si asta o face mai copilaroasa la figura. Pe cap  are o pata mare rosie chiar in crestet, si nu pe ceafa. Uneori aceasta pata rosie si-o ridica usor in sus ca pe un fel de creasta. Desenul la aripa e identic cu cel al surorii ei mai mari dar burtica o are striata, dungi verticale slabe, pierdute intr-o culoare nedefinita. Oarecum ca si ciocanitoarea pestrita mica. De asemenea pata rosie de sub coada e mai rozalie , mai deschisa decat la Dendrocopos major.






       I se spune la noi ciocanitoare de stejar si cred ca este o denumire destul de corecta. Chiar daca am vazut-o si pe alti arbori, fie ei arini sau salcami acestia erau doar niste musafiri in marea padure de stejar intrerupta si intercalata cu pajisti, poieni, sate, zavoaie, ogoare mici.














        Spre deosebire de ciocanitoarea pestrita mica ce da ocolul la crengi si crengute de toate marimile eu am vazut ciocanitoarea de stejar doar pe trunchiul copacilor batrani si inalti. Mi s-a parut mai discreta, mai putin agitata decat ciocanitoarea mare. 
        E o ciocanitoare adaptata la padurea de foioase , nu urca in etajul coniferelor si in general ocoleste rasinoasele. Isi face cuibul in scorburi, la inaltime destul de mare.


       Culege insecte de pe scoarta copacilor in felul tuturor ciocanitorilor, bate si ea darabana, doar ca mai slab. O ciocanitoare frumoasa si sfioasa, alunecand discret printre stejari, arini si frasini, printre veverite si pitigoi, pe deasupra covorasului de frunze, flori si ciupercute. 









2 comentarii:

  1. foarte frumoase imaginile! mi s-a facut dor de o plimbare la padure...
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos la padure primavara! Weekend-ul acesta insa trebuie sa gasim vreo padure mai putin inundata de ploaie..sau sa mai asteptam putin soare in sfarsit!

      Ștergere