MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

SAPTAMANA A DOUA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zonele de lacuri si balti)

       Vremea tot rece, tot uscata. In vreo doua zile a si nins slab, cu depunerea unui foarte mic strat de zapada. Ciocarliile de camp nu si-au micsorat activitatea din cauza frigului si a zapezii, dimpotriva parca.

     Urmaream mai multe ciocarlii cu privirea, fie pe zapada, fie in inaltul cerului, cand am observat o aruncare brusca a unui soim de iarna asupra unei astfel de ciocarlii, zburata si ea pentru cantecul la inaltime.

     Urmarirea in aer a fost dura, rapida, doua sageti de pasari, una foarte putin mai mare decat cealalta si la fel de hotarata. Pana la urma ciocarlia a scapat, zburand cat a putut ea de inalt iar soimul de iarna s-a facut nevazut in imensitatea campului. Exista acum o scurta perioada de timp, de circa doua-trei saptamani, cand pasarile clocitoare la noi revenite din migratie se pot intersecta - chiar dramatic- cu pasarile Nordului, aflate in pragul plecarii.

    In afara de nagati si batausi nu au mai aparut in numar semnificativ alti fluierari sau alte pasari de tarm, tot ei au ramas sa insufleteasca peisajul mai mult iernatic decat de primavara.

   Aparitia cea mai spectaculoasa dintre pasarile revenite din migratie au avut-o califarii albi, prezenti aici doar in aceasta saptamana in numere mari, aflati in pasaj deci, spre alte zone unde cuibaresc in numar mai mare.

        Ratele de iernare inca nu au plecat, ratele fluieratoare par chiar mai multe: ca si la garlite, numarul celor care au stat aici pe iarna a crescut cu cele din pasajul spre nord provenite din alte locuri de iernare. Ratele fluieratoare erau dominante ca numar, le intreceau si pe cele mari sau pe cele mici ale caror grupuri se prezentau mai timide, deja despartite pe perechi.

   La fel de "sparte" erau si grupurile mari de lisite, fie plecasera o mare parte din ele spre nord, fie cele ramase isi vedeau deja de stabilirea teritoriilor si cuiburilor, destul de des se zareau luptandu-se si certandu-se intre ele.

    Mai stateau in grupuri maricele ratele cu cap castaniu. Acelea si clocesc la noi dar nu in numar atat de mare pe cat avem la iernare.

    Foarte putini ferestrasi mici, femele, inca mai erau si la aceasta data, pana in 14 martie, nu plecasera inca spre nord.

       Vedeta incontestabila a saptamanii a fost insa stufarica, nu parea si nu cred sa fi iernat aici, desi nu e imposibil. Mai curand parea proaspat picata din migratie, interesata doar de hrana, fluturand prin stuf in felul fluturasului de stanca. Am si botezat-o (ca nume de folosinta proprie doar), "fluturasul de stuf", atat de mult semana la fluturarile din aripi si din coada cu cel de stanca. Nu stiu sigur daca era mascul, eu insa asa cred, acele manifestari pareau sa fie de display, de semnalizare a prezentei, o alta gaselnita de atragere a atentiei a masculilor, in afara de cantec. Oricum, m-a bucurat mult aceasta descoperire fiind prima semnalare a speciei in Oltenia. Si o semnalare documentata bine prin fotografii si filmari.

Altfel, prin stuf, nu se observa vreo revenire din migratie, nu se vedeau inca pitulicile mici sau cele fluieratoare, pe care le vedeam in alti ani, ce-i drept cu o saptamana mai tarziu. Acum stuful era locuit si animat numai de presuri de stuf si pitigoi albastri si mari si pitigoi de stuf. Bineinteles si de gurese vrabii de casa si de camp, mai ales la culcarea de seara.

     Pe ici pe colo mai zburau timid pe langa stuf presurile de lunca, o prezenta mai slaba, mai discreta ca in alti ani, probabil din cauza secetei, fasele de lunca fiind iubitoare de terenuri umede.

    Numarul de codobaturi albe nu a crescut, probabil primavara nu mai zabovesc prea mult pe langa apele luncilor, pleaca direct spre locurile de cuibarire prin toata tara, in locuri mai joase ori mai inalte. Ciocarliile isi continuau cantarile, din ce in ce mai prelungi si mai elaborate. 

    O usoara crestere in numarul de nagati, stoluri putine si medii ca numar per stol, totusi. 

     Garlitele in aceleasi numere mari, nu pareau nici sa fi crescut semnificativ ca numar nici sa fi scazut. Caderea zapezii le-a convins probabil ca e bine sa mai zaboveasca aici in tarile noastre "calde", ca Nordul este inca sub patura groasa de ger si zapada.

Eretele vanat, o pasare care nu cuibareste la noi, e inca prezent, in numerele obisnuite pe iarna.

Egretele mari aflate aici de la iernare sau venite din alte locuri, in numar destul de mare inca si stand uneori si in stoluri mari, amestecate cu starcii cenusii. Printre ele si exemplare cu picioare rosii, unele cu cioc galben altele deja cu cioc negru.

VRABIE NEGRICIOASA (2), Passer hispaniolensis

VRABIE NEGRICIOASA (2), Passer hispaniolensis

       O vrabiuta draguta si buclucasa, in sensul ca daca faci mofturi de vrabii ca fiind prea comune si le treci cu nasul pe sus si privirea in alta parte risti sa pierzi una din speciile mai rare de vrabie care isi fac treptat loc sigur in avifauna tarii noastre. Asa mi s-a intamplat cu vrabiuta din prima postare dedicata acestei pasari, asa era sa mi se intample si acum. Ma uitam dupa cu totul altceva , si anume dupa niste pui dolofani de barza. La sfarsitul lui mai m-a mirat si marimea si numarul si rotunjimea puilor, semn ca berzele au dat de un loc minunat unde sa-si creasca progenitura. Din masina de departe se vedeau binisor puii de barza, sub cuib nu se mai vedea nimic, erau prea sus, nu am gasit nicio pozitie convenabila. Sub puii de barza insa faceau galagie mare si zburau intr-un du-te vino un intreg popor de vrabii gurese. Nu erau nici de camp, nici de casa, erau chiar vrabiutele cele negricioase.

      Cuiburile le aveau din niste rostogoale de fire de iarba infipte in temelia cuibului de barza.

       In ciocuri purtau lacuste si insecte si le dadeau puilor deja iesiti din cuib, adolescentii purtand deja acelasi penaj ca si parintii.

Am descris penajul si cateva caracetristici ale speciei la prima postare asa ca nu mai reiau. Aici o sa povestesc doar despre aceasta intalnire cu colonia de vrabii negricioase de la Dunare , in sudul Olteniei.

       Le placuse mult locul pentru stabilirea coloniei pentru ca erau mai multe cuiburi de barza la un loc, sau foarte aproape unul de celalalt. Iar vrabiutele negricioase isi gasisera loc larg si sigur pentru intreaga comunitate in baza acestor cuiburi de barza relativ stranse la un loc. 

      Din pacate batea un vant pe lunca Dunarii in ziua aceea ca abia ma tineam pe picioare iar pasarile se leganau pe fire ca frunzele de plop in vant.

 Eram si contra cronometru asa ca am putut sa verific doar circa 5-6 cuiburi de barza si toate aveau cuiburi de vrabii negricioase. Da, era o colonie fara doar si poate, si gasisera un loc superb pentru trai si progenitura.

      Indicii mici, efecte mari. Primul indiciu al unui mediu bogat in hrana a fost aglomeratia de cuiburi de barza intr-un loc, al doilea indiciu si mai clar a fost numarul si aspectul infloritor al puilor de barza si de aici poate au tras concluzia si vrabiile negricioase ca ar fi un loc ideal si pentru ele. Dunarea si lacurile si mlastinile aproape, insecte din belsug, cel putin la vremea aceasta de ploaie. Sunt foarte harnice vrabiile negricioase, una doua veneau in cioc cu insecte uriase, alteori vedeam cum se arunca spre pamant dupa vreo prada , in felul muscarilor. 

       Vrabiile negricioase vin spre noi (extindere de areal) din sudul Europei, si sunt o specie migratoare. Au sosit probabil prin martie-aprilie si vor pleca la toamna. Sper sa gaseasca locuri cat mai multe pentru intemeierea unui mic popor stabil de vrabii negricioase, cel putin de-a lungul Dunarii, din Banat, trecand prin Oltenia si Muntenia pana in Dobrogea. Pana recent doar Dobrogea avea aparitii mai insemnate de vrabii negricioase, in alte zone existand mai sporadic, in mici insule. Sper sa devina o prezenta obisnuita si raspandita in toata lunca si campia Dunarii si poate si in alte locuri. Mie mi s-a parut dependenta oarecum de existenta unor zone umede in apropiere, dealtfel denumirea in engleza este de Willow Sparrow, vrabie de salcie. Nu am vazut-o neaparat in salcii dar zona salciei, zona din apropierea unor ape mari ,pare a fi habitatul preferat.

31 mai 2015, abundenta de vrabii negricioase. In 6-7 localitati la rand, la cca 10-15 cuiburi de barza verificate de mine, vrabiile negricioase ocupasera in intregime ceea ce altadata era locul vrabiilor de casa. In majoritatea coloniilor numeroase si galagioase de vrabii negricioase mai scoteau capul si cate o pereche, doua, de vrabii de casa, dar majoritatea basoluta apartinea vrabiei negricioase. In plus fata de multele cuiburi de barza am gasit o colonie foarte numeroasa care ocupa 3 plopi inalti si stufosi, cuiburile fiind construite la baza ramurilor.

2018