Translate

vineri, 8 noiembrie 2013

PITIGOI MARE - Parus major














        E mare cam cat o vrabie insa mai viu colorat. Spatele este verde masliniu, burta galbena, obrajii albi cu negru, are si o dunga neagra pe sub gusa si transversal pe partea inferioara. Desi e o pasaruica i se spune "mare" pentru ca in grupa pitigoilor este cel mai mare.






       In zonele forestiere, fie de deal, de munte, de localitate, e foarte raspandit, o prezenta comuna. Doar in campia propriu-zisa cu palcuri rare de copaci, cu livezi firave printre intinse culturi sau campuri cu vegetatie salbatica, doar acolo e mai rar sau chiar deloc.
       In zonele de padure, livezi si parcuri batrane e insa nelipsit. Asta pentru ca depinde de copaci, in copaci se hraneste vara, iarna, acolo si cuibareste. Chiar si la oras, printre blocuri, unde sunt plantati pomi, tot isi fac aparitia si pitigoii.
       Pe cat sunt de comuni, pe atat sunt de nazdravani si greu de pozat. Nu numai ca stau prin frunzis tot timpul dar se mai si invartesc ca o sfarleaza. Am citit ca cei din parcuri ar fi mai cuminti decat cei din padure care mi-au scos mie multi peri albi la fotografiat. Cei din parcurile craiovene insa sunt cam la fel de sturlubatici ca si cei din padure. Nici iarna n-asculta de oameni si de fotografi sa stea locului si sa se dea mai aproape. Iernile prin Oltenia nu prea sunt de spaima si de foamete , au tot ce le trebuie prin copaci si iti dau cu tifla oricand si pe orice vreme. Singura isprava pe vreme de iarna era ca imi mai cadeau si fulgi de zapada pe obiectiv dupa ce ca-mi inghetau mainile pe aparat.



       Am vazut insa poze cu pitigoi foarte cuminti si civilizati, mancand chiar si din mana. Dar erau pitigoi de Bucuresti.
       Daca tot am avut ocazia sa ma plimb zilele astea prin Herastrau m-am gandit, am sperat, ca dau si eu peste un soi de pitigoi prietenosi si cooperanti, nu chiar sa-mi manance din palma dar macar sa stea si ei ca statuile minunate ale parcului pentru una bucata fotografie. 





      Da de unde! Erau si mai speriosi, si mai fantomatici...parca si mai putini. Erau chiar timizi pitigoii de Herastrau, abia indrazneau sa ciripeasca usor dintre frunze si sa-si iteasca vreun capsor mititel. 


Am renuntat la ei ca-mi consumau bateria in gol si m-am reprofilat pe niste bile cel putin la fel de haioase si verzi ca si pitigoii insa mult mai cuminti. Nu stiu cum se numesc aceste fructe exotice si nici cum e sa-ti cada una in cap din inaltul copacului. Am strans vreo cateva in iarba si le-am facut niste poze de grup.





       Revenind la pitigoi, pot spune ca sunt pasari simpatice si surprinzatoare. Am prins odata un pitigoi blocat intr-o incapere de unde nu mai stia sa iasa. Era asa dragalas, avea un capsor atat de dulce ca am simtit nevoia sa-l alint. Intr-o fractiune de secunda m-a prins cu cioculetul subtire de buza si a strans cu atata putere pana mi-a dat sangele si nu mai puteam sa-l desprind. Foarte viteaz si bataios, si are o putere in cioculet de supererou. Nu stiu daca e adevarat insa am citit ca pitigoiul prins in colivie se sinucide, isi infige gheara in gat, de unde si expresia, si mai bine se omoara decat sa suporte captivitatea. Adevarat ca n-am vazut niciodata pitigoi in colivie dar poate o fi din cauza modului de hranire preponderent insectivor.
       Cauta neincetat insecte si larve si oua de insecte pe arbori, fie vara, fie iarna, caci pitigoiul mare nu e o pasare migratoare.






       Este una dintre cele mai folositoare pasari din livezi, mananca cantitati impresionate de daunatori. Cu ceva incarcatura de pitigoi la o livada nici nu mai e nevoie sa stropesti fructele cu atatea chimicale.
Nu cer nicio rasplata de la livezile pe care le ingrijesc si indirect le fac sa rodeasca cu atata spor.





 Abia tarziu, prin toamna, iarna, mai ciupesc din fructele tarzii uitate pe varful pomilor. Cred ca si atunci tot dupa insecte cauta, caci abia se zaresc mici gaurele in mere, pere, prune, nu mananca tot fructul propriu-zis.










       Depun multe oua la cuib, are cate 10-12 puisori inghesuiti la caldura in vreo scorbura.Am vazut multe casute pentru pitigoi facute de oameni dar nu pot sa spun ca le-am vazut si ocupate. Desi la forma s-ar potrivi cu ce cauta pitigoiul probabil ca de multe ori oamenii nu stiu exact in ce locuri sa le puna. Asta numai ei pitigoii stiu, sa fie la adapost de uliul pasarar si de pisici, de oameni chiar, conditii de umiditate, de insorire, de distanta fata de locurile de hranire...si cine mai stie cate alte criterii...
       Sunt pasari foarte istete si descurcarete. Acum doi ani a fost un episod de iarna grea prin februarie cu omat foarte mare si ger. Cand am ajuns intr-o livada, vad toti pomii, vreo 20 cel putin, inconjurati la radacina de cate o roata mare de boabe de porumb imprastiate. Ce facusera pitigoii pe o asa vreme cainoasa? Intrau prin magaziile gainilor si furau boabe de porumb, veneau cu ele in zbor in livada si le manevrau cu ciocul si piciorusul ca sa le culeaga doar germenul semintei, restul aruncau pe jos pe neaua curata. Toata livada parea semanata in zapada cu boabe de porumb.










       De atunci nu s-a mai intamplat fenomenul, in iarna normala, chiar si cu zapada, nu au nevoie de "imprumuturile" de la gaini, se descurca cu ce le ofera padurea. 
       Doar pe vremea foarte foarte geroasa si mohorata se mai vad si stand locului pe cate o creanga.




In rest umbla vioi, ciripind note scurte dar foarte sonore si melodioase, un clinchet ca de clopotei mai marisori care suna prin padure sau livada.



        Le place foarte mult sa umble in grupuri si sa cante cu cateva minute inainte de lasarea intunericului complet. Atunci, circa o jumatate de ora la apusul cel mai apus dau mici concerte in miscare si in grupuri mai mari.













       
       

10 comentarii:

  1. ce frumusete!... eu nu mai zic nimic, fotografiile spun totul! sunt deosebite!
    Alina.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Multumesc! Ma bucur ca ti-au placut pozele mele. Unele dintre ele au fost chiar...gustoase.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Draga T.O, ce frumos ai scris despre pasarea cantatoare pe care o iubesc cel mai mult! Pitigoiul imi este foarte drag, dar locuind intre betoane nu prea am ocazia sa il urmaresc in mediul lui natural si ma bucur ca am aflat de la tine atatea noutati. Nu stiam ca le plac germenii de porumb... eu ii rasfat cu seminte de floarea soarelui iarna, cand vine zapada si gerul, pun seminte pe la toate geamurile si ii urmaresc din casa cum vin si fura cate una, se protapesc pe o creanga din apropiere si incep sa le curete de coaja cu o eleganta delicata. Apropos de fructele alea mari si verzi din poze, le-am vazut si eu prima data la Mogosoaia, la palat, si portarul mi-a zis ca se numesc merele calului, sunt otravitoare si miros urat daca le desfaci. Numele stiintific cred ca este maclura pomifera. Adina (Casa cu perusi)

    RăspundeţiȘtergere
  4. Multumesc! Chiar ca trebuie sa incepi un blog despre flori si plante intalnite prin tara, ai cunostiinte pretioase in domeniu..vorbesc serios..
    S-ar putea ca pitigoii sa prefere semintele de floarea soarelui sau altele daca ar avea mai multe sortimente la alegere nu neaparat germenii de porumb, In iernile obisnuite nu i-am vazut recurgand vreodata la boabele de porumb ale satelor, doar pe omatul acela foarte foarte mare care a fost in februarie 2012

    RăspundeţiȘtergere
  5. Bilele acelea sunt fructele platanului,, un arbore din familia Acerineelor, (deci frate cu paltinul)....

    RăspundeţiȘtergere
  6. Fructele platanului se pare ca sunt mici, de marimea castanelor.Fructele din poze erau foarte mari, cat pumnul..din pozele de pe net se pare ca intr-adevar erau fructe de Maclura pomifera, cum a spus Adina..

    RăspundeţiȘtergere
  7. Sa va dau un pont, daca vreti sa-i prindeti la poza (Pitigoii)... Iarna atarnati o bucatica de slanina, chiar si afumata, undeva... nu vor intarzia sa apara; mama pe punea la geam la boc intr-un cui si de cateva ori pe zi veneau la masa :)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, e foarte bun pontul tau, nu numai pentru fotografiat dar si pentru hranirea pasarelelor in vremuri grele de ger si zapada!

      Ștergere
  8. Medgidia - In copacii de langa bloc avem destui pitigoi. Daca i-ati auzi ce frumos ciripesc ! Pe langa porumbei, gugustuci, pescarusi, bufnite, cucuvele sunt si lilieci. Acestia din urma ne intra in apartament daca sitele de la geamuri sunt deschise !

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos, inseamna ca e multa vegetatie, copaci etc, multe insecte si au hrana din belsug..Oricum Dobrogea e un loc minunat pentru pasari, Si desigur si pentru lilieci!

      Ștergere