Translate

marți, 12 februarie 2013

STURZUL DE VASC - Turdus viscivorus





























       O pasare pe care eu o zaream initial doar toamna si iarna si atunci exclusiv pe vreme de ceata si umezeala. 
    



   Primavara si vara  nu o intalneam deloc, cuibarea numai in locuri de ea stiute. Prin octombrie, noiembrie, apar insa la iernat in micul crang de stejari unde vara isi are cuibul o pereche de sturzi cantatori.

































Sturzul de vasc e vizibil mai mare decat acesta si are cumva o silueta mai prelunga.


















    Pe vreme insorita nu-l gaseam deloc, trebuia sa fie ceata, ploaie sau ninsoare ca sa apara odihnindu-se pe cate o creanga. Intre timp, l-am mai zarit si pe vreme insorita dar mai putin expus, si pe buna dreptate, are multi dusmani. Am gasit penele unui sturz de vasc tocmai mancat de uliul porumbar, arborii desfrunziti si silueta lui mare si vizibila il dezavantajeaza in raport cu pradatorii si vanatorii.
















    Sunt foarte speriosi, singura apropiere o suporta atunci cand se cred bine camuflati de zeci de crengute.




    Culorile lor sunt perfecte pentru camuflaj, se pierd in peisajul salbatic - tonuri de maron si ruginiu palid. Iar stropii de pe burta sunt ceva mai mari decat la sturzul cantator, aproape ca niste mici buline. 
       Cel mai mare numar de sturzi de vasc vazuti de mine stand laolalta a fost 5. Insa in general nu stau unul langa celalat. Chiar daca sunt 4-5 in valceaua cu sturzi descoperita de mine fiecare sta pe copacul lui. Eu nu i-am vazut niciodata in amestec cu alti sturzi, cu cocosarii de exemplu, nu mi s-au parut deloc atat de gregari ca acestia.






       Daca se sperie de apropierea omului au tendinta de a zbura departe, pe jos, pe sub coroana uscata a copacilor si a se ascunde in arborete si mai stufoase.
       Desi modeste si sfioase sunt pasari foarte placute, de vederea carora m-am atasat in mod special. In peisajele intristate de ceata si ploaie, infrigurate de ninsori, peisaje salbatice in care pare ca nimic nu mai misca, zborurile lor usoare si furisate sunt cea mai frumoasa surpriza.



       Se numesc sturzi de vasc pentru ca se pare ca ar fi mari amatori de bobite de vasc. Nu i-am vazut chiar hranindu-se cu aceste bobite stiu insa ca valceaua in care ii vad poposind are cativa stejari incarcati cu vasc.  Interesanta preferinta lor pentru bobitele de vasc, stiuta fiind toxicitatea acestora. 




    Ca multe alte pasari care ierneaza la noi, vara si primavara mananca insecte, larve, hrana animala, in timp ce iarna trec pe diverse fructificatii din paduri.
       Eu nu l-am vazut decat in zona din apropierea muntelui si se pare ca acesta este arealul lui preferat. Sturzii fotografiati de mine par sa fi iernat in acel crang intrucat i-am vazut din octombrie pana acum in februarie. In curand insa vor zbura spre locurile lor de cuibarit intr-o primavara a altor meleaguri, probabil mai la nord sau poate doar mai sus la munte.
     


















       Sambata, 2 martie 2013. Sturzii de vasc nu au parasit inca paduricea si poiana unde au iernat. Zburau furisat pe la inaltimi mici si se uitau la mine cu stilul lor furisat,ascunsi pe dupa crengute.








       Vara 2014, in sfarsit am detectat mai multi sturzi de vasc cuibaritori in Carpatii Meridionali, atat in zona de curbura cat si in Fagaras. Se aflau in vaile bine impadurite din adancul muntilor, departe de asezari omenesti. Cativa mai ieseau pe margine drumurilor forestiere sau in poienite.

























       

     Iunie 2015, observatiile de anul trecut se confirma si anul acesta :in vara, in sezon de cuibarire ii gasesc pe sturzii de vasc in adancul vailor montane salbatice, in mijlocul lanturilor muntoase,( cel putin cei Meridionali pe care i-am vizitat), unde cativa aleg sa ramana si sa cuibareasca la noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu