MIGRATORI NORDICI INTARZIATI, SFARSIT DE MAI IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (8)

MIGRATORI NORDICI INTARZIATI, SFARSIT DE MAI IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (8)

       Dupa data de 15 mai deja devine tarziu pentru migratia spre nord. Cel putin in perceptia noastra, caci exista destule pasari care se indreapta spre nord la sfarsitul primaverii, relaxate, profitand de zilele calde ale latitudinii noastre. Nu vor ramane la noi, in luna iunie sunt plecate, zabovesc cateva zile aici si pleaca in sfarsit spre nord. Sunt, in general pasari de clima sub-arctica sau arctica, sau cel putin, clima mai nordica decat a noastra.

    La unele specii se pune intrebarea daca nu cumva aceasta ramanere tarzie inseamna si cuibarire? Este cazul sitarului de mal, care si in a treia saptamana din mai si in a patra, avea prezente cateva exemplare. In data de 20 mai am vazut doua exemplare (posibil pereche?) si in data de 27 mai am vazut un exemplar, in alt loc. Sitarii de mal nu sunt pasari arctice dar prefera totusi pentru cuibarire clima jumatatii de nord a Europei, cu mlastinile si racoarea ei.  A mai fost semnalata o posibila cuibarire a sitarului de mal la noi, nu s-au gasit chiar puii, s-au vazut insa ouale si cuiburile, in doua locuri din tara, in Lunca Dunarii oltene si in lunca Prutului de Jos. 

   Nu as putea sa spun ca am vazut pasarile in comportamente nuptiale, cele doua se hraneau iar exemplarul pe care l-am vazut singur isi aranja penajul. 

    Totusi, prezenta lor, la atat de mult timp dupa ce au trecut stolurile mari de sitari de mal, duce in directia unei posibile inmultiri la noi in tara. Pentru a fi siguri de acest lucru ar trebui insa documentata prezenta puilor, chiar daca s-au depus oua nu rezulta automat ca a si avut succes cuibarirea.

   La alte specii insa, si mai nordice decat sitarul de mal, prezenta in aceasta perioada nu inseamna cuibarire. Este cazul batausilor, vazuti in mai multe locuri pana in data de 20-23 mai. In vizitele din data de 27 mai nu am mai vazut batausi. Pareau sa fie exemplare tinere, insuficient maturizate pentru a cuibari in acest an asa ca nu pareau sa aiba vreo graba pentru a merge spre nord. Erau in grupuri de cca 10 exemplare si totusi au plecat pana la urma in directia nordica, pentru ca in ultima saptamana din mai au disparut subit.

    Nu la fel s-a intamplat cu fugacii roscati, fugacii mici, fugaciul pitic. Stoluri mixte din aceste specii, mai ales fugaci roscati impreuna cu fugaci mici am vazut pana in ultimele zile din mai. 

   Fugaciul pitic nu l-am vazut in stoluri ci singuratic, un exemplar in data de 27 mai.

 

   In stolul de fugaci, tot in data de 27 mai se amestecase printre ei si  un prundaras gulerat mare.

 

   Cum sezonul lor de cuibarire in patriile nordice pare oarecum compromis probabil ca e vorba de exemplare nematurizate suficient si care isi permit luxul de a intarzia cat doresc. 

Aparitie rara in Oltenia, un exemplar de pescarus mic , in 27 mai 2022.

FUGACI MARE, Calidris canutus

FUGACI MARE, Calidris canutus 

       Pe cat e de raspandit in vestul Europei, in pasajele de migratie si la iernare, pe atat e de rar la noi. Doar cateva exemplare ratacite in fiecare an, in locuri aleatorii de pe langa ape, uneori singuratic, alteori alaturi de alti fugaci. Eu am vazut specia, doua exemplare, intr-un stol mixt de fugaci si nisipari, un stol de pasaj de primavara, destul de tarziu, la sfarsitul primaverii.

     Cert este ca teritoriul tarii noastre, si Europa de est in general, nu face parte din rutele sale obisnuite de migratie. Un lucru foarte normal tinand cont de arealul de cuibarire al acestei pasari. O pasare arctica, nu cuibareste de fapt in nordul propriu-zis al Europei. Cele mai apropiate si mai abundente locuri de cuibarire sunt in Groenlanda, si acele pasari aleg tarmul vestic al Europei pentru iernare si pasaj, iar la est, cel mai apropiat si abundent loc de cuibarire este abia la nordul Siberiei, nordul Asiei, pasarile de acolo alegand mai ales India si China pentru migratia de iarna.

    Pasarile care cuibaresc pe tarmurile Groenlandei ajung in numar foarte mare pe tarmurile Atlanticului in sezonul de migratie, se pot vedea acolo stoluri spectaculoase, mai ales in Marea Britanie, locul lor favorit de iernare si pasaj in Europa. Dar si pasarile din nordul Rusiei migreaza de-a lungul tarmurilor preferand tot Europa de vest. Cum noi suntem cam la mijlocul distantei intre Groenlanda si nordul Siberiei, mult la sud fata de aceste tinuturi, e dificil de spus daca acele pasari se indreapta spre nord-vest, directia Groenlanda, sau nord-est directia Siberia. Cel mai probabil este vorba de pasari din nordul Siberiei, zona Tamyr si Yakutia, care se ratacesc de stolurile cele mari, sau poate se distanteaza voluntar de acestea folosind putinele resurse de crustacee de pe tarmul apelor si marilor interior-continentale.

     Sunt mari consumatori de crabi, de crustacee, si in cautarea acestei resurse, destul de specializata, calatoresc pe distante foarte mari in migratia lor. Cei din nordul Americii, Canada, ajung pana in extremitatile Americii de Sud, Tara de Foc, etc, iar cei din nordul Siberiei ajung pana in Australia si Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, etc. Este mai ales o pasare a tarmurilor oceanice, mult mai putin a tarmurilor modeste ca intindere si abundenta de hrana ale apelor dulci si apelor de mari continentale. De aceea la noi aparitia lor este o raritate.

     Nu sunt greu de identificat. Au doua tipuri de penaj, foarte diferite intre ele, penajul de vara, cu mult rosu pe obraz, piept si abdomen si pete negre, flori de toate culorile, pe spate, si penajul de iarna, foarte gri si uniform argintiu, solzos, pe spate, cu abdomenul alb. In tranzitie, incep sa apara pete negre-maronii pe spate, incepe sa se inroseasca si sa se strieze abdomenul si pieptul. Exemplarele vazute de mine erau in penaj de vara si in penaj de tranzitie, observatia avand loc in luna mai, in Oltenia. Cel mai probabil, cel care are penajul de tranzitie, care abia incepe sa se strieze cu vine rosiatice pe piept este o pasare tanara, pui de anul trecut. 

      Cei doi se aflau intr-un grup mai mare de fugaci intarziati de toate felurile, erau fugaci mici, majoritatea, fugaci roscati, cativa, nisipari, cativa, precum si un prundaras gulerat mare. Printre ei, iesind repede in evidenta prin silueta lor si cioc, se aflau si cei doi fugaci mari. Nu par foarte inalti pentru ca au o postura mai mereu orizontala, spre deosebire de fugaciul roscat care e suplu si erect. In schimb par "voinici", corpolenti, marisori si indesati, cu gatul scurt si ciocul gros la baza. Fugacii roscati, cu care ar putea fi confundati de la distanta in penajul de vara, din cauza culorii roscate, au cu totul alt cioc, mai lung, incovoiat putin la varf si cu o baza subtire, comparativ cu fugaciul mare. Fugaciul mare are un cioc incofundabil, cu o baza lata, cioc gros, scurt, fara a fi incovoiat la varf.

    E cel putin dublu ca marime fata de fugacii mici si fata de nisipari, acestia par si subtiri prin comparatie, fusiformi. Ciocul il au si acestia scurt, dar subtirel, proportional cu putinatatea corporala.

     La noi in tara, cele mai mult observatii sunt in pasajul de toamna, sau iarna, cand pasarile au un penaj gri-deschis, pare argintiu, si foarte uniform, ca niste solzi. Nici statura, silueta, ciocul, nici penajul, nu seamana prea mult cu niciun alt fugaci, astfel ca identificarea lui, in cazul in care are o pozitie concludenta, se poate face cu destula precizie. Ramane insa o aparitie rara, accidentala.