Translate

marți, 3 mai 2022

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (7)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (7)











 

       A DOUA  JUMATATE A LUNII APRILIE (aspecte de migratie in zona de lacuri si balti).


      Sosiri foarte multe si importante in aceasta perioada. Si de pasari cuibaritoare si pasaje ale celor nordice.
     Dintre pasarile nordice care trec abia acum spre tinuturile lor de pe langa Cercul Polar se remarca fugacii. In jurul datei de 24 aprilie pe tarmuri au aparut deodata fugacii mici.  Stau pe langa batausi, pe langa sitarii de mal, uimindu-ne cu trupusoarele lor atat de micute dar foarte vioaie.






 

     Ca niste frati mai mari se mai strecoara printre fugacii mici si fugacii de tarm.




      La sfarsitul de aprilie al acestui an inca nu se vad fugacii pitici si nici cei roscati. In primele zile de mai insa au aparut, devenind emblema perioadei.








    Printre fugacii roscati si pitici, pe ici pe colo, si cate un pietrus, sau doi, tot in primele zile din mai.




    Pe campuri mai zburda inca stolurile de batausi, sunt insa cam pe sfert din marimea lor din timpurile de glorie. Multi au penajul nuptial din ce in ce mai accentuat.





      Sitarii de mal au ramas si  mai putini.



    Au disparut masiv si ratele mici si cele fluieratoare, chiar si ratele lingurar. Se mai vad insa destul de multe rate caraitoare.




      Perioada aceasta este mai ales o perioada emblema pentru intoarcerea pasarilor cuibaritoare. 
    Acum se intorc migratoarele cele mai tarzii, in general speciile iubitoare de caldura, patrunse la noi din zona mediteraneana, speciile care asteapta ca vremea sa se incalzeasca foarte bine, ca sa revina si sa aiba belsug de insecte, specii care nu isi asuma riscuri de vreme rea, cu iz nordic.
       Se intorc masiv vrabiile negricioase, specie de vrabie in expansiune de areal, de la sud.







    
    Pana sa se apuce de cuiburi, de coloniile lor de cuiburi mai bine zis, stau in grupuri mari, uneori de cate 10, alteori 20-30, pe langa balti, se odihnesc pe stuf si ciugulesc diverse pe terenurile cu ierburi scunde de pe langa ape.
    Alte pasari sudice, deosebit de frumoase, se intorc in aceasta perioada: prigoriile. Anul acesta le-am zarit prima data in data de 25 aprilie. Proaspat venite stateau in grupuri si umpleau vazduhul cu cantecul lor caracteristic: sunetul verii pe malurile nisipoase ale luncii oltene. Stateau si pe maluri, in camp deschis si in luminisurile padurii de salcam, peste tot pe unde incepuse zborul insectelor in bataia soarelui, nu foarte generos in acest aprilie.






 
     La acea data nu se zareau inca dumbravencele, anul acesta par sa soseasca in masa mai tarziu decat prigoriile. 



    Inainte de prigorii au sosit cucii, poate pe la mijlocul lunii dar prezenta lor a ramas mica si discreta, pana in a treia saptamana a lunii aprilie cand au inceput sa cante si sa se faca vazuti in campul deschis de pe langa ape.



     
    Proaspat sosite si ele pe aceste campuri cu nisip si ierburi scunde din lunca Dunarii, in numar mic si greu de vazut, totusi am avut norocul anul acesta sa le surprind mai bine : pasarea-ogorului. Le vazusem si fotografiasem bine in Dobrogea, in putinele locuri din lunca olteana unde vin la cuibarit le vazusem mult mai greu, mai dificil de gasit. Sunt doar cateva perechi care cuibaresc aici si una dintre ele mi-a facut onoarea si placerea de a se lasa gasite si fotografiate . Sunt pasari foarte simpatice, cu ochii mari galbeni si un penaj atat de potrivit campurilor de nisipuri, dunelor, ierburilor pitice si inflorite ale luncii.







    Este perioada din an cu cea mai intensa activitate si prezenta a "stufareilor", cum le spun eu pasarilor mici, brune si foarte ascunse din stufarisuri, in general, lacari. Acum lacarii mari canta din rasputeri, la fiecare 10 metri de stuf cate un mascul si-a facut imparatie.




   Dar nu se lasa mai prejos nici noua aparitie a sezonului, lacarul mic. Acesta canta nu numai pe stuf, dar si in zbor, in felul ciocarliilor si faselor. Nu zboara asa sus ca ciocarlia dar merge totusi in inaltul cerului, mult deasupra stufului si canta intr-una. Canta si cand aterizeaza pe stuf, canta mereu.





 
    Mult mai rara aparitia, alaturi de palidul lacar mic apare si privighetoarea de balta, cu penajul ei mai roscat, mai intens, si cu un cantec si mai frumos. 



     Lacarii de stuf misuna si ei printre betele de stuf, dar canta mai putin ca in prima jumatate a lunii aprilie, atunci cand le-a fost sosirea. Dintre lacari ei au fost primii veniti si acum sunt probabil ocupati cu cuiburile. Ultimii veniti sunt tocmai cei ce seamana ca fratii gemeni cu acesti lacari de stuf si anume lacarii de mlastina.



     Ultimii veniti dintre starci, starcii de noapte, in stoluri mari de pasaj, si starcii pitici, solitari sau in pereche.







    Chirele si chirighitele sunt acum in numar mare. Pasajul mare al chirighitelor negre pare sa fi trecut deja, acum sunt in numar mare chirighitele cu obraz alb - care vor si ramane la cuibarit. Printre ele , in numar foarte mic, mai apare si cate o chirighita cu aripi albe.






      Continua si pasajul chirelor de balta.


 
      Din neamul lor, aparitia mult asteptata a acestei perioade este chira mica.







       Nu vin foarte multe perechi in Oltenia, nu ca in Dobrogea, totusi aceasta este perioada sosirii vantureilor de seara, iar lunca Dunarii este zona preferata de ei in Oltenia.





Tot acum incepe sa apara si soimul randunelelor.






      In 25 aprilie am vazut inflorit primul mac al sezonului, primul semn de vara si caldura adevarata.



    Campurile erau insa imbracate in albastrul luxuriant al plantei Alkanne tinctoria si in argintiul pajistilor de Ornithogallum boucheanum, asemanatoare unor zambile stralucitoare.








La inceput de mai am vazut o pereche de vidre ce pareau in jocuri de cuplu.








marți, 26 aprilie 2022

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon










      Numele de "privighetoare" este derutant totusi, specia este un lacar de fapt, foarte bine inrudit cu ceilalti lacari, si mai ales cu lacarul mic, cu care si seamana foarte mult.

     Este un lacar sudic, mediteranean, care a patruns pe teritoriul tarii noastre venind de la sud, cucerind treptat tinuturi mai nordice decat arealul sau obisnuit. Este foarte rar in comparatie cu lacarul mic si se gaseste destul de punctual in cateva locuri, mai ales in Dobrogea, sudul Olteniei si al Munteniei, Banat.  

    Cel mai important lucru, primul pas, este identificarea diferentiata de lacarul mic, pentru a putea sti daca intr-adevar ne-am intalnit cu specia A.melanopogon si nu cu A. schoenobaenus, care este infinit mai raspandit si mai frecvent la noi, chiar si in aceleasi locuri unde am putea gasi privighetoarea de balta.

    Acesta a fost si cazul meu, stufarisul intins era plin de lacari mici, aflati in pasajul de primavara, dar acest lucru a ajutat, pentru ca am putut face identificarea prin comparatie directa. 

Criteriile de identificare sunt urmatoarele: 

- in primul rand pasarea iese in evidenta in comparatie cu lacarul mic prin culoarea ei brun-roscata. Nuanta de rosu din penajul de pe spate si de la tartita este foarte clara, prezenta, o culoare calda, stralucitoare. Lacarul mic are un brun mai rece, poate usor masliniu,  chiar brun ruginiu insa mai aspru, o nuanta rece, ce nu poate fi descrisa ca roscata. 

- flancurile sunt de asemenea intr-o culoare rosiatica mai pronuntata, mai intensa la privighetoarea de balta decat la lacarul mic.

- culoarea de pe cap este mult mai intunecata si abia se vad striatiile, pare neagra.

- gusa este alba, curat alba la privighetoarea de balta, si iese in evidenta atat prin culoarea ei curata cat si prin contrastul cu flancurile mai inchise la culoare.

- ciocul este mai subtire, mai fin

- spranceana este de culoare alba, nu este alb murdar si are o latime care se deschide din fata ochiului pana mult dupa ochi.

 - are o dunga neagra sub ochi, asa numita "mustata", de unde si denumirea in mai multe limbi  de "lacar cu mustati". E bine totusi ca nu s-a ales la noi aceasta denumire pentru ca nici nu suna frumos dar nici nu e un element atat de marcant incat sa caracterizeze pasarea, e o dungulita foarte subtila. 

-picioarele sunt inchise la culoare, negricioase, aici trebuie prudenta pentru ca uneori straluceste soarele in ele si se vad de o nuanta nedefinita. 

- aripile foarte scurte, proiectia primarelor nu atinge parca deloc coada, se opreste scurt in dreptul tartitei roscate.

- este o pasare foarte retrasa, foarte ascunsa, chiar si atunci cand canta. Spre desoebire de lacarul mic care atunci cand canta face spectacol, se aseaza si pe varful tulpinilor de stuf, canta in zbor, e mult mai vizibil. Dimpotriva, privighetoarea de balta este foarte ascunsa, sta in stufaris in cea mai dificila zona, cea de la mijlocul tulpinilor in jos, abia percepi o miscare prin stufaris, de vazut foarte greu, de fotografiat si mai greu.

   Am avut noroc ca a iesit la vedere pret de o secunda, relativ la vedere, pe o tulpina cat de cat mai de margine, apoi repede s-a bagat in mijlocul stufarisului.


    Am observat-o in stuf prin intermediul unei alte caracteristici, si anume faptul ca sta deseori cu coada ridicata mult, in felul pantarusilor si astfel capata o postura mult deosebita de cea a celorlalti lacari care misuna prin stuf in aceleasi locuri. Aceia stau cu coada in jos, chiar putin curbata in jos, pe langa tulpina de stuf.

    Este o pasare migratoare, iarna pleaca in tinuturile din jurul Mediteranei iar primavara, prin aprilie, vine cu ceilalti lacari pentru a cuibari in cateva locuri alese de specie pentru marirea arealului spre nord. Sunt in general locuri insorite, cu temperaturi peste media tarii, si mai ales locuri umede intinse, nu pare posibil de gasit pe orice fel de balta ci doar in cele cateva zone umede mari de la nivelul tarii noastre. Contrar asteptarilor, nu este atat de raspandit in Delta, sau nu acolo este locul sau principal de raspandire. Mai curand in sudul Dobrogei, in zona lagunelor, in zonele baltilor de-a lungul Dunarii, pe Olt, pe Ialomita, in zona malstinilor din Campia de Vest.

   Cantecul pasarii este frumos, melodios, cu multe modulatii, mai putin cu sunetele aspre specifice altor lacari, lacarul mare, sau de stuf. Dar nu se aseaza la vedere in timpul acestor cantari si nu canta in zbor, precum lacarul mic.

    Ciocul il are fin si ascutit, asa cum il au pasarile insectivore, chiar mai fin decat al celorlalti lacari.

   Doar masculii canta, daca ai ocazia sa il vezi cantand poti sti sigur ca e masculul, altfel nu se poate face deosebirea intre femele si masculi doar dupa penaj, arata la fel. Pasarile tinere sunt mai striate pe piept, o striatie foarte subtila totusi, abia ghicita. Cuibarirea incepe pe la sfarsitul lunii aprilie, depune 3-6 oua, incubatia durand doua saptamani. Toamna pleaca cu totii, adulti si tineret, in tinuturile mai calde spre sud. In vestul Europei nu migreaza, insa la noi in Europa de est se duc spre Levant, spre nordul Africii, clima de iarna fiind mai aspra in est.