MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (3)
A TREIA SAPTAMANA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zona de lacuri si balti)
La ceva distanta, fara sa reusesc sa ii fotografiez bine, zburau si doi culici mici, aparitii mult mai rare la noi, dar totusi destul de regulate. Culicul mic nu a fost vazut sa ierneze la noi, de cuibarit nici atat, este strict o pasare de pasaj.
Batausii erau insa mult prea multi ca sa nu accepte sa-i tolereze in acele locuri unde hrana parea disponibila. Mai multi decat in cele doua saptamani precedente, multimea de batausi era acum un adevarat spectacol, nu numai la malul baltilor ci si pe camp.
In numar mic inca, ciocintorsii si-au facut aparitia, puteau fi vazuti in aceleasi locuri pe care le cautau si sitarii de mal si batausii. Mai mari si mai supli decat sitarii de mal, cam aceasta era si scara de marime: batausii mai micuti, numar foarte mare insa, sitarii de mal de marime medie, medie si prezenta lor, ciocintorsii inalti, albi, frumosi, cei mai mari dintre cele trei specii de limicole dar si cei mai putini. Numarul lor va varia in saptamanile urmatoare, dar scara de abundenta se va pastra.
Ultima saptamana in care aveam sa vad nagatii in stoluri mari, in urmatoarea perioada se vor desparti pe perechi, sau in numare mici, mai mult pe araturi si pajisti decat pe malul apei. Stolurile sunt formatii de calatorie, iar popasul pe malul apei il fac pentru o intremare rapida, dupa care trec mai departe spre alte locuri de cuibarire, cateva perechi ramanand sa cuibareasca in lunca Dunarii.
Putine specii de rate pleaca la noi peste iarna, dimpotriva, la noi mai ales ierneaza specii nordice. Pe langa acestea, in aceasta a treia saptamana din martie au inceput sa isi faca aparitia ratele caraitoare, rate migratoare pe distante lungi spre sud. Nou venitele stateau alaturi de ratele fluieratoare, ratele mici, ratele sulitar si ratele lingurar. Toate aceste patru specii vor pleca mai departe in curand, acum insa, in jurul datei de 19 martie, erau toate prezente. Nici ratele caraitoare nu vor ramane la noi toate, vin din sud, de departe dar pleaca si mai departe, la nordul tarii noastre. O parte raman sa cuibareasca la noi.
Stoluri mari de cormorani, cu penajul de pasari cuibaritoare, dar si juvenili, stoluri de pescarusi razatori cu toate treptele posibile ale penajului, de vara, de iarna, de tranzitie, de adulti si de tineret.
Din cand in cand cate un iepure pe aratura, nu prea multi, doar uneori. Deloc potarnichi, doar cativa fazani, nici aceia prea multi in terenul uscat si deloc sacali, doar ceva vulpi.
Presurile sure deja foarte teritoriale si cantarete, uneori zburau si in pereche, adica devenea vizibila si femela, nu numai masculul cocotat pe diverse tufe si spini pentru a-si prezenta cantecul si a pazi zona cuibului.
In padurea de salcam din lunca am remarcat o cinteza de iarna,
inca prezenta in aceasta a treia saptamana din martie.
In padure, floarea predominanta in aceasta perioda, Gagea lutea, popular denumita "laptele pasarii":
Cel mai frumos spectacol al luncii tot garlitele il ofera. Stolurile lor sunt spectaculoase, abundente, insufletesc peisajul.
Gastele salbatice ale Nordului arctic se hraneau frenetic de pe fundul baltii, in felul specific mai ales lebedelor si ratelor. Probabil acest tip de mancare este mai nutritiv, mai potrivit pentru brusca si lunga calatorie spre Nord pe care urmau sa o faca nu peste mult timp.