Translate

vineri, 24 noiembrie 2017

CORMORANUL MOTAT, Phalacrocorax aristotelis

CORMORANUL MOTAT, Phalacrocorax aristotelis

































































        O specie de cormoran rara la noi si nu foarte usor de diferentiat de ruda ei mult mai comuna in Romania, si anume cormoranul mare. Aceasta in conditii grele de vizibilitate din cauza distantei si a raritatii aparitiei ei, care nu te lasa sa faci mofturi la fotografiere. Am ales ca poze de inceput pozitii care totusi iti permit sa vezi diferentele clare dintre cele doua tipare. La vreme de toamna, cand cormoranul motat nu este deloc motat, diferentele devin mai subtile. Se vede ciocul mai subtire (din aceasta cauza pare mai prelung), de culoare galbuie, si mai ales lipsa zonei albe cu pata mare galben-portocalie pe care o au cormoranii mari, comuni. Capul e si el mai mic si mai alungit , impreuna cu ciocul dau un intreg care are ceva reptilian. Capul cormoranului mare, mai ales cu luminozitatea petei albe cu galben de la gusa, pare mai mare, mai puternic si nu face un tot comun, prelungit, cu gatul. O alta diferenta este aceea ca picioarele sunt deschise la culoare la cormoranul motat fata de cele negre ale cormoranului mare. Sunt insa si cormorani motati unde culoarea roz-cenusie se inchide, reflexia luminii pare sa o inchida si mai mult si picioarele se vad negre, e un criteriu destul de inselator. Din fericire, pe unele din fotografii se vede aceasta diferenta de coloratie a picioarelor.  Alte diferente ar fi penele de pe exteriorul aripii, supraalarele mai albicioase, vizibile in anumite conditii, corpul mai fin, culoarea ciocului mai cenusie la cormoranul mare si mai galbuie la cel motat, si, daca conditiile ar fi ideale, s-ar vedea ca irisul cormoranului motat este de culoare verde-smarald fata de cel albastrui al cormoranului mare. Dar pana sa visez ca o sa privesc de aproape in ochi un cormoran motat sa revin cu picioarele pe pamant, pe pamantul Dobrogei, acolo unde poti avea ocazia sa vezi, cand si cand , cormoranii motati, pasari strict marine.
       Acum cativa ani redescopeream cu uimire celebra epava de la Costinesti intr-o stare noua, plina de cuiburi de cormorani. Credeam ca toate cuiburile sunt de cormorani mari. Poate ca asa si erau la acea data.  Am vrut sa vad la vreme de toamna tarzie cum mai arata locul de cuibarire, acum loc de odihna, pentru cormoranii crescuti la epava. Nu mica mi-a fost surpriza si bucuria sa vad, la capatul epavei, doi cormorani motati, atat de bine diferentiati de cormoranul mare de langa ei. Mi-am petrecut apoi toata seara, de fapt sub presiunea ultimelor clipe de lumina, cautand cormorani motati in puzderia de cormorani mari care veneau la odihna si uscare pe epava. Cei mai multi isi aranjau penele, lucru care le ascunde multe trasaturi, cativa isi mai uscau aripile, altii cantau, cu capul in sus si gusa umflata. 
   Mai erau si alti cormorani motati in afara de cei doi de la capatul epavei, se zareau in conditii de vizibilitate mult mai dificile si mai nesigure, in special datorita posturii, dar trebuie bine diferentiati de marea majoritate a celor din jurul lor care sunt cormorani mari. Nu ca cei mari nu ar fi frumosi, sunt chiar mai impunatori decat cei motati, dar eu ii cautam atunci dimpotriva, pe cei cu infatisare mai discreta si subtiratica, cu ciocul mai prelung si mai ales lipsiti de pata mare alb cu galben de sub gusa. Cateva aspecte de pe epava cu cormorani, in acele ultime clipe inainte de caderea soarelui dupa orizont:




















       Experienta mea cu specia se reduce deocamdata la aceasta prima intalnire sub soarele unui apus de toamna. Stiu despre ei ca ajung destul de rar si de putini pe litoralul romanesc al Marii Negre, venind dinspre sud. Sunt foarte multi pe coastele Mediteranei si pe cele ale Atlanticului, acolo este zona speciei lor. La noi vin mai ales cei ai Mediteranei, mai multi pe litoralul sudic al Marii Negre si din ce in ce mai putini pe masura ce ne indreptam spre nord. 
       Frumusetea si personalitatea speciei e data de penajul de primavara al adultilor clocitori care au un frumos mot in crestetul capului, aproape de zona frontala, trasatura care ii da si numele. In penajul de toamna ori la cei prea tineri acest mot lipseste. Pe masura ce se apropie de vremea nuntirilor, motul devine din ce in ce mai lung si mai impunator, aplecat inainte si nu pe spate cum sunt majoritatea acestor moturi la speciile de pasari.
        Maturitatea sexuala nu e dobandita decat pe parcursul a doi- trei ani, astfel ca imaturii au primavara un fel de inceput de mot, mai putin impunator decat cel al adultilor clocitori, ca un fel de cucui sau mica creasta.
         Culoarea verde smarald a ochilor nu este intamplatoare, se asorteaza cu luciul verzui metalic al penelor, tot in sezonul nuptial, culoare care face ca uneori sa mai fie numit si cormoranul verde. Desigur, in tarile atlantice si mediteraneene unde prezenta lui este comuna, la noi e suficient un singur nume, si anume cormoran motat. 
   Nu se intalneste pe rauri si ape interioare decat foarte rar, este un scufundator redutabil, la adancimi mai mari decat cormoranul comun. Asa ca marea si oceanul cel adanc sunt mediul lui preferat, nu se incurca cu rauri si lacuri precum cormoranul mare. Prefera Marea Mediterana si Oceanul Atlantic si datorita locurilor de cuibarit pe care le ofera, pe stanci si faleze inalte. La noi acest tip de coasta este destul de limitat daca nu chiar inexistent. S-ar putea ca epava de la Costinesti sa fie deocamdata cel mai potrivit loc de cuibarit, poate singurul, asa aproape de apa si accidentat, pentru specia cormoranului motat. Cuibareste in colonii, de obicei cu semenii lui, dar se poate si printre rudele lui apropiate, verisorii lui, cormoranii mari. Deocamdata, in conditiile tarii noastre, par destul de dependenti de grupurile de cormorani mari, se gasesc amestecati printre acestia, nu si-au pornit un popor al lor, cu o populatie bine stabilita si colonii proprii. Ramane o aparitie rara, mai mult un musafir, dar lucrurile pot sa se schimbe de la un an la altul si deocamdata par sa mearga in directia cea buna, au tot mai multe aparitii, ba chiar si inceputuri de cuibarire.

 2019, februarie,  10 exemplare, probabil 5 perechi dupa modul in care stateau si reactionau.



































































ianuarie 2021



































































27 noiembrie 2022, cateva exemplare tinere






















































marți, 21 noiembrie 2017

OBSERVATII IN GRADINA

OBSERVATII  IN  GRADINA





      Locatie - Subcarpati. Marime, cca o jumatate de hectar. Termenul de "gradina" este relativ, in sensul lui larg, e vorba de o suprafata de teren cu modul de gospodarire specific satelor de deal-munte. Regula nr.1, regula de aur - lipsa oricaror atrageri prin momeli, hranitori sau prindere in plase si alte capcane, care sa intrerupa artificial zborul pasarilor, obligandu-le sa stationeze in locuri pe unde ar fi fost doar in treacat. Toate pasarile observate de mine in gradina sunt atrase in mod natural de vegetatia existenta precum si de echilibrul traditional intre speciile domestice si salbatice in interiorul unui sat. Desi eu nu am animale domestice, probabil prezenta lor in vecini, cu multitudinea de insecte si alte vietati pe care le presupune, participa la curgerea speciilor in gradina. Dupa o perioada de foarte proasta inspiratie in care ingradisem accesul cainilor si pisicilor, fapt care a dus la o descrestere si disparitie rapida a majoritatii pasarilor din gradina - lucru explicat prin activitatea feroce si ziua si noaptea a dihorilor ramasi fara control precum si a sobolanilor, foarte activi in cautarea cuiburilor de pasarele atat la sol cat si in copaci - cresterea numarului de specii a fost exploziva de cand am lasat in mod natural cainii si pisicile satului sa patruleze terenul. Bineinteles ca nu au disparut nici dihorii, nici sobolanii, continua sa existe in numar relativ mare dar mai lasa si lungi perioade de respiratie pasarilor si micilor mamifere si reptile din gradina ca sa poata trai si inmulti.
      Desi majoritatea observatiilor vor privi pasarile, voi mentiona pe scurt si vegetatia existenta dar si speciile de mamifere si reptile. Cele de insecte sunt mult prea numeroase si variate pentru a le putea mentiona in postare.
     Terenul contine in proportii relativ egale cam toate tipurile de habitat - padure, livada, faneata, luminis, poiana, zona de tufisuri scunde, zona de liane, de subarboret, mal de parau, spatiu antropizat, gradinita cu flori anuale sau perene. Copacii, aproximativ o suta la numar, cu inaltimi cuprinse intre 10 m si 20, poate mai mult unii dintre ei - stejari, arini, frasini, salcii, ciresi salbatici, salcami, pomi fructiferi, inclusiv nuci. Arbustii, si izolati si in gard viu - paducel, maces, soc, lemn cainesc, crusin, sanger, calin - liane - hamei si vita salbaticita. Zona de iarba de faneata, pe alocuri in amestec cu trifoi. 
   Ca mamifere, traiesc in gradina arici, veverite, dihori, nevastuici, cartite, sobolani de camp (Apodemus agrarius), sobolani de casa, soareci de casa, chitcani, bursuci. Am mai vazut venind in gradina caprioare, cu regularitate, in toate anotimpurile. Am vazut urme de iepure, deseori, pe zapada. Foarte aproape de teren, am gasit o vulpe moarta (cauza necunoscuta), e destul de probabil ca ajung si vulpi in gradina. Fapt confirmat, in 2018 am vazut o vulpe traversand terenul pe la mijlocul lui. Intr-un an am gasit partea din spate a terenului ramata de mistreti. In 2020 am vazut pisica salbatica.
   Dintre reptile si amfibieni am vazut sarpele de casa si sarpele de alun, populatii stabile care par numeroase, sarpele de apa, soparla de sticla si gusterul, o alta prezenta foarte stabila, de permanenta pe teren, mascul, femela, pui - broasca raioasa bruna, broasca rosie de munte, broasca rosie de padure, broasca de lac, izvoras-cu-burta-galbena, salamandre.
     Pasarile le voi imparti in "Specii cuibaritoare in gradina", "Specii posibil cuibaritoare", 'Specii care viziteaza constant gradina" si "Specii observate sporadic in perimetrul gradinii sau din gradina". Nu voi atasa poze, pentru ca la fiecare specie pozele sunt deja atasate la postarea pe specii si nu ar avea rost sa le reiau, dealtfel ar fi si enorm de multe.

    Specii cuibaritoare in gradina

 1. macaleandru
 2. pantarus
 3. mierla
 4. sturz cantator
 5. pitigoi mare
 6. pitigoi sur
 7. pitigoi albastru
 8. pitigoi de livada
 9. pitulice mica
10. silvie mica
11. silvie cu cap negru
12. silvie de zavoi
13. cius
14. codros de munte
15. codros de padure
16. muscar sur
17. muscar gulerat
18. canaras
19. gugustiuc
20. vrabie de casa
21. vrabie de camp
22. codobatura de munte
23. codobatura alba.
24. sfrancioc rosietic
25. ciocanitoare pestrita mare
26. ticleanul
27. sticlete
28. cinteza
29.grangurul


      La toate aceste specii am vazut aproape anual cuibul, ouale la unele, puii la majoritatea, juvenilii proaspat zburati din cuib. La cius si pitigoi de livada am vazut timp de 3 ani consecutivi perechile in luna mai si iunie, stand impreuna, sau fluierand noapte de noapte impreuna, in cazul ciusului.
 2020, se adauga specii noi
30.pitigoi codati
31. ciocanitoare neagra, la sfarsitul lunii februarie si-a scos o scorbura in cateva zile intr-un arin inalt, am auzit-o zi de zi in zona, toata luna lui martie.


pana acum, il consider cel mai neasteptat cuib in gradina mea.
32. gaite
33.privighetoarea roscata
34. graur
35. ciocanitoare de stejar
2021, se adauga 4 specii noi la lista de pasari cuibaritoare
36. ciocanitoare verde, cu juvenilii dupa ea, iesiti la inceput de iunie.
37. botgrosi, o pereche
38. ciocarlie de padure, mascul cantator, toata luna mai si iunie in intregime.
39. ciocanitoare de gradina, confirmata, cuib in salcam, juvenili iesiti in sfarsit de mai.
40. silvie de camp
2023
se adauga 41.florinte
42.frunzarita galbena.
43. fasa de padure (2023), juvenili iesiti la zburat

   Specii posibil cuibaritoare in gradina

  
    Timp de doi ani consecutiv a cantat la vreme de primavara o perioada indelungata cristelul de camp. Posibil sa fi cuibarit undeva in ierburi. Intr-o toamna tarzie insa, am gasit penele unei pasari care mi-a fost identificata drept cristel de camp, mancate de uliul porumbar. In primavara urmatoare nu am mai auzit cristelul.
     Privighetoarea roscata e o alta pasare pe care o banuiesc ca ar cuibari in gradina,  aud masculi cantatori cu o prezenta foarte stabila an de an intr-o zona extrem de bogata in arbori, arbusti si liane, zona greu de cautat insa cuibul efectiv. 
    
     In 2019 o capintortura a cantat foarte insistent , de dimineata pana seara, in toate zilele de vacanta de la sfarsit de aprilie si inceput de mai, practic mai mult de o saptamana. Parea foarte decisa sa cuibareasca in livada.
    Si in 2021 am auzit capintortura cantand, o perioada mai indelungata, banuiesc ca si ea cuibareste pe undeva prin livada/paduricea din terenul meu ingradit, aflat in vatra satului.
      Iulie 2021, huhurez mic adult si juvenil, auziti noaptea in livada, zona de arbori inalti.


Specii constant vizitatoare in gradina

       Cea mai constanta prezenta, an de an si zi de zi,  o au
74. uliul pasarar si
62. uliul porumbar.
Nelipsiti in nici un anotimp au aici teren de vanatoare preferat. M-am intalnit des cu masculii si femelele si juvenilii acestor specii. Probabil au si cuib aproape dar nu in gradina.
63. cristelul de camp de care am vorbit la categoria precedenta.
Unele posibil cuibaritoare, altele sigur vizitatoare constante, urmeaza speciile de ciocanitori.
96. ciocanitoarea pestrita mica (posibil cuibaritoare, 2021 am vazut-o de sin gradina pe perioada cuibaririi)
44. ciocanitoarea sura
       Alte prezente constante
45. cucuveaua
46.sorecarul comun, poposeste des si in gradina, planeaza foarte des deasupra ei.
47. viespar, zbor planat deasupra gradinii, posibil sa aiba cuib la padurea de la marginea terenului. In 2021, iunie si iulie l-am vazut ridicandu-se de doua ori chiar de la mine din gradina.
48. ausel sprancenat
49. ausel 
50. brumarita de padure, apare regulat in pasaj, fie primavara, fie toamna,
51.capintortura - 2019, prezenta la mine in gradina cu strigate nuptiale, cca o saptamana si mai mult, in sfarsit de aprilie inceput de mai, posibil cuibaritoare.

52. cinteza de iarna
53. cioara de semanatura
54. stancuta
55. cioara griva
56. corb
57. cocosar
58. cotofana
59. cuc
60. drepnea neagra
61. fasa de padure
62. ...(nr. alocat uliului porumbar)
63. .....nr. alocat carstelului de camp
64. lastun de casa
65. randunica
66. mugurar
67. pitigoi de bradet (iarna)
68. pitulice fluieratoare
69.pitulice sfaraitoare
70. presura galbena
71.presura sura
72.  scatiu
73. sfrancioc mare
(74. silvie de camp)- 2022, cuibaritoare
75. starc cenusiu (trece in zbor foarte des pe deasupra gradinii, la zbor jos)
76. sturz de vasc (iarna, foarte prezent)
77. privighetoarea de zavoi
Specii observate sporadic in gradina

  Cea mai notabila si mai frumoasa prezenta de la mine din gradina a fost
78. matasarul
La fel si 
79. sturzul de vii
80. presura barboasa, vazuta tot prea recent ca sa ma pot pronunta daca vine regulat sau sporadic sau poate chiar cuibareste.
      Vad in zbor, in fiecare toamna, cu mare regularitate, 
81. garlite mari, in zbor inalt si ziua si noaptea, pe directia vest.
    Tot in zbor se intampla sa vad
82. barza neagra. 
     Intr-un singur an, foarte ploios, astfel incat faneata se transformase in mlastina am vazut un stol de berze albe coborand in gradina pe zona de iarba, primavara devreme. Deci
83. barza alba.
In zbor, in fiecare vara, se aud si se vad
84.prigoriile, in 2020 au si coborat la salcamii in floare din gradina
Am mai vazut de doua ori 
85. pescarel albastru, probabil la paraiele care trec prin fata si prin spatele gradinii. L-am vazut insa in copacii de la mijlocul gradinii, probabil se odihnea.
86. pupaza
  2019, am si vazut-o, chiar in gradina, 2020, a aparut chiar in curte.
87. huhurezul mare  (25.12.2017)
88. ciocanitoarea neagra - o pereche probabil, intrucat am auzit doua, desi pe inregistrare e doar una - cu strigat de chemare si apoi de alarma (3 ian.2018). In 2020, apare si la specii cuibaritoare.
89. pitigoi de munte, 7 ian. 2018, identificati cu siguranta dupa cantec, doi pitigoi montani foarte darnici in sunete, atat cantecul propriu zis cat si acele sunete nazale, aspre, atat de specifice.
90. alunar (ianuarie 2019). Prezent, acelasi exemplar sau altul, si la data de 1 mai, parea bine instalat in gradina in zona cu multi stejari. Posibil cuibaritor?
91. muscar negru (1 mai 2019) cel mai probabil in pasaj, dar era cu perechea, posibil si cuibaritor ?
92. fazan, primavara 2020.
93. maracinar mare, apare des, aproape anual insa am omis sa il trec.
94. huhurez mic, 2021, posibil sa fi cuibarit, observatie de adult si juvenil, mai multe zile la rand.
95. soim calator (2021)
96. ciocanitoare pestrita mica

miercuri, 1 noiembrie 2017

CORCODEL CU GAT ROSU, Podiceps grisegena

CORCODEL CU GAT ROSU, Podiceps grisegena




















      Un corcodel rar intalnit la noi in tara, sau mai bine zis destul de localizat. 









    Sunt cateva spatii, zone din tara unde il poti gasi in numar mai mare, de unde nu lipseste, insa despre alte zone am mari indoieli ca ar adaposti corcodei cu gat rosu in perioada de cuibarire. Una din aceste zone foarte saraca in corcodei cu gat rosu este Oltenia. Am vazut vreo doua observatii insa, cum nu aveau poza doveditoare, tare mi-e teama ca observatorii s-au inselat si era alta specie. In principiu, un corcodel cu gat rosu in zona lui in care traieste si cuibareste nu ar trebui sa puna mari probleme de fotografiere, spatiul limitat in care pescuieste si isi poarta puii il face destul de accesibil vederii. Asa se intampla in partea de sud-est a tarii, de unde nu lipsesc pozele cu corcodei cu gat rosu. Despre jumatatea de vest a cursului Dunarii, despre lacurile si raurile existente pe-aici, am insa rezerve in a accepta cuibarirea constanta a corcodelului cu gat rosu. E mult mai exigent, iar aceste exigente nu au fost pe deplin deslusite, vorbesc in comparatie cu corcodelul mare, cu care se aseamana destul de mult. In perioada de tranzit si migratie e insa posibil sa fie observat in mai multe locuri, in mai multe regiuni.





      Cu o marime comparabila cu cea a corcodelului mare, cu un tip de hranire cu pestisori, amfibieni, crustacee si alte vietati acvatice aparent identic, cu aceeasi preferinta pentru lacuri mai mari, inconjurate de stuf, ape dulci, in aceeasi masura cu corcodelul mare, totusi efectivele de corcodei cu gat rosu in tara noastra sunt infime, extrem de mici in comparatie cu mult mai raspanditul corcodel mare. As spune ca poate vreo rivalitate, vreo competitie destul de voalata intre cele doua specii face ca pe cele mai multe lacuri corcodelul cu gat rosu sa piarda prezenta si doar pe cele mai propice convieturii de pasari acvatice, asa cum sunt lacurile din Dobrogea si Campia Romana, partea de est, in apropierea Dunarii de Jos, mai largi, mai ofertante, doar pe aceste lacuri spuneam, sa-si gaseasca un spatiu al lui. Nu stiu, nu am dovezi clare, asa ca nu m-as hazarda sa sustin aceasta simpla observatie ca pe o teorie. Cert este ca exista anumiti factori care restrang foarte mult populatia acestei specii, cel putin la nivelul tarii noastre, factori care trebuie cercetati si in relatie cu un corcodel asemanator, de un covarsitor succes de raspandire si inmultire - corcodelul mare.









       Corcodelul cu gat rosu fotografiat de mine este un exemplar din Dobrogea, posibil insa sa fi fost cuibaritor in alta tara, eu l-am vazut in timpul migratiei sau al popasului pe Marea Neagra, sau pe langa Marea Neagra. Desi este un corcodel de apa dulce la iernat l-am vazut pe golfurile marine, pescuind deci la apa sarata, ce-i drept alaturi de mult mai multi corcodei mari, corcodei cu gat negru. Importanta pentru el nu este salinitatea apei ci gasirea pestilor pe care sa-i pescuiasca. 








      La nivelul intregii Europe este o pasare a jumatatii ei estice, posibil si acest lucru inclina balanta prezentei ei la noi in tara mai mult pe partea de sud-est. Inclina aceasta balanta dar nu o explica, decat in masura in care nucleele mari de pasari ar fi mult la est de tara noastra iar aici instalandu-se doar cateva exemplare marginale ale unui bazin cu centrul situat in alta parte. Si pe perioada de migratie, tranzit, tot Dobrogea si apele ei marine sau lagunare sau deltaice, dunarene, primeste influxul celor mai multi corcodei cu gat rosu. Iernarea propriu zisa a corcodeilor cu gat rosu are loc la Marea Mediterana si sudul Marii Caspice, pe timpul iernarii chiar prefera apele linistite ale marilor, la tarm, in golfuri adapostite.












      Ca penaj, gatul rosu este vizibil mai ales in perioada de cuibarire, atunci este de un rosu stralucitor, desi pastreaza o tenta mai cafenie, nu este un rosu aprins si curat. Spre toamna, in penaj de iernare, stralucirea de rosu se mai duce si ramane cafeniul de baza, un rosu mai tern, pe care nu stii daca sa-l iei de rosu-murdar, de gri sau de cafeniu - oricum o nuanta intunecata care ii acopera intreg gatul si-l deosebeste de corcodelul mare in penaj de iarna. Nu este un corcodel motat ca acesta, nu are creste nici mari nici mici, are penajul pe cap destul de plat. Obrajii se vad bine, mai deschisi la culoare, in ambele tipuri de penaj, fiind pusi in evidenta de contrastul cu gatul colorat.







     E un corcodel deosebit de frumos in perioada de cuibarire, cuibarie ce are loc in general in luna mai, intrand si in iunie. Au fost observate si colonii de corcodei cu gat rosu, dar acest lucru nu la noi in tara ci in zonele mai propice speciei. La noi cuibareste pe perechi, in cuiburi asemanatoare corcodelului mare. Cel mai des cloceste in Delta Dunarii. Clocirea dureaza 24 de zile, apoi puii sunt crescuti in maniera corcodeilor, purtati pe spate, hraniti si tinuti aproape o perioada de o luna jumatate, sau dupa caz. Ambii parinti se implica in cresterea, hranirea si purtarea pe spate a puilor, uneori ii impart intre ei.  Asemanator corcodelului mare au si ritualul nuptial, nu numai cresterea puilor.
     






noiembrie 2020, Oltenia