Translate

duminică, 15 februarie 2015

ERETE VANAT, Circus cyanaeus

ERETE VANAT, Circus cyanaeus




































      Poate ca e la fel de mare ca si eretele de stuf, dar pare mult mai zvelt. 











    O silueta eleganta, alungita, cu aripi lungi si corp suplu, pus bine in valoare de contrastul alb-negru. 










Bine, nu e alba culoarea lui decat pe partea ventrala, pe spate e un cenusiu-vinetiu dar unul destul de luminos , aproape argintiu-albastrui in lumina solara, cu tartita chiar alba si cu varful aripilor negru. Dealtfel "cyaneus" se refera la aceasta culoare albastruie, in timp ce "Circus" face trimitere la obiceiul rapitoarelor de zi de a descrie cercuri in zbor pe cer. Asa arata masculul de erete vanat , femela este maronie si se inscrie in siluetele mai obisnuite ale rapitoarelor maronii de zi ce zboara peste campuri. Totusi, e usor de diferentiat si femela, chiar de la distanta mai mare, intrucat are o tartita de culoare alba foarte bine marcata, precum si aceeasi silueta eleganta ca masculul, mai prelunga, mai zvelta decat la sorecari.





















      Eretele vanat planeaza, cel mai adesea la inaltime joasa, mai ales peste campii si coline evitand zonele de munte.
















    Poate fi confundat cu alte specii de ereti deschisi la culoare, eretele alb si eretele sur, dar acestia sunt mai rari. 
      Destul de subtire la corp, anvergura aripilor pare mare prin raportare astfel ca si eretele vanat e o prezenta destul de consistenta vizual, chiar la distante mari. 








     Foarte prudent, sperios, ascuns, nu am reusit aproape niciodata sa-l vad de aproape, sau in pozitie de repaus. Il vad mai mult in zbor , la distante pe care el le considera suficient de sigure. Daca il urmaresti cu privirea pare sa aiba un zbor destul de haotic, schimba des directia, inaltimea, un zbor activ si greu previzibil. E modul lui de a cerceta zona de panda si hranire, are de multe ori atacuri rapide si surprinzatoare. 








     Uneori, cu mult noroc, poti sa-l vezi primavara in jocuri nuptiale, zboruri de parada, de atac ale masculului, zboruri in tandem, prindere de gheare a celor doi in zbor, volte, oferte de prada. Acestea sunt insa destul de discrete, nu suporta spectatori umani in apropierea lor. Cuibaresc in pereche, nu se aduna in colonii. Sunt zone cu abundenta mai mare de ereti vineti dar in general sunt rarefiati pe teritorii destul de intinse.



      Fiind o pasare in principal de camp (chiar i se mai si spune erete de camp) interesant este ca nu cuibareste in copaci sau la inaltime ci direct pe sol in incalceala desisurilor de ierburi si spinarii specifice campiei. 
    La noi in tara e prezent mai ales in migratie si in iernare. Se pare ca nu sunt dovezi de cuibarire la nivelul tarii noastre. 



30 noiembrie 2015, multi ereti vineti, veniti la iernat de-a lungul Luncii Dunarii din Mehedinti pana in Dolj (locurile vizitate) . Si femele si masculi, probabil si juvenili. In general deasupra lanurilor de grau si in apropierea apelor. 





In luna decembrie 2015, mai multi ereti vineti (mai mult femele dar si masculi si juvenili) pe campurile de-a lungul Dunarii, Oltului, mai putin Jiului. Destul de aproape de ape, clar prefera zonele umede pentru iernare.





aprilie 2018





2018, decembrie, Oltenia












ian.2021

13 ianuarie, Oltenia



30 ianuarie 2021, Oltenia




20 dec.2020, Lunca Dunarii, Dolj






februarie 2021, MH




31 martie 2021, Dolj








6 aprilie 2021, lunca Dunarii, Oltenia




10 aprilie 2021, o femela




12 martie 2022





28 nov. 2022, Dobrogea









30 ianuarie 2023







8 aprilie 2023, Oltenia







joi, 12 februarie 2015

ACVILA TIPATOARE MICA, Aquila pomarina

ACVILA TIPATOARE MICA, Aquila pomarina













        O alta rapitoare impresionanta pe care am reusit sa o fotografiez, ca si pe eretele de stuf, prin geamul masinii. De data aceasta conditiile mi-au fost mult mai potrivnice. Acvila era mult mai departe, in varful unui copac pe marginea unui drum foarte circulat, chiar intr-o curba unde dadea impresia ca stie perfect ca nu poate opri nimeni. Am profitat de cateva secunde fara trafic si am facut doua poze foarte grabite prin geamul din spate, incarcat de perdeaua unei ploi torentiale.




    O pasare pe care o zarisem o secunda din drum si desi seamana foarte mult cu un sorecar comun, ceva parca m-a strafulgerat ca fiind mai deosebit si am intors masina dupa ea. Nu am deloc ocazii sa admir acvile tipatoare mici. In general, acvilele sunt pasari impresionant de mari dar aceasta acvila nu prin marime m-a impresionat. Forma capului e mai deosebita decat la sorecari, mai taioasa, mai aspra iar penajul are altfel dispuse tonurile de maron.
       Cand am incercat sa ma dau jos din masina ca s-o prind mai bine in fotografie (cu geamul doar deschis nu aveam pozitie) a zburat imediat, lasandu-ma sa-i vad cateva caracteristici morfologice importante si anume o pata alba pe tartita in forma de V precum si doua pete albe la aripi.






 A disparut repede si dupa copaci dar si dupa coama dealului.






 Ma aflam tot in Dobrogea, in zona de coline inalte si bine impadurite, stancarie dar si in apropierea apelor. 











      Acela e singurul loc unde eu m-am intalnit cu acvila tipatoare mica. Se spune ca ar fi in numar mai mare in Transilvania dar eu oricat m-am uitat dupa ele in scurtele excursii in Ardeal nu am avut norocul sa ma intalnesc cu vreuna.
     A fost o specie slaba numeric si in declin dar se pare ca in ultimii ani masurile de conservare au dat roade si numarul lor a crescut. Posibil ca si reteaua de observatie sa fie mai bine pusa la punct.
     Din cauza ca am vazut-o atat de rar si in conditii atat de precare inca mi se pare o pasare dificil de identificat in teren mai ales in raport de sorecari. Exista sorecari de talie mare si chiar foarte mare care se pot apropia de acvila ca infatisare generala mai ales atunci cand penajul lor iese din tiparul clasic cu colier alb la gat. Aceasta si pentru ca acvila tipatoare mica este totusi o specie de talie mai mica in categoria ei de acvile. Juvenilii prezinta uneori pete albe in penaj la aripi iar siluetele in zbor sunt si ele destul de asemanatoare. In general acvilele tipatoare mici sunt pe partea ventrala destul de uniform cafenii si mai ales au un numar de remige vizibile in numar de 6 ("degetele" de la aripa) spre deosebire de sorecari care au doar 5. Dar nu intotdeauna zboara in aceste conditii ideale de prezentare a aripii perfect intinse si inregistrabile care sa-ti permita sa-i numeri "degetele".




      Se pare ca traieste cam prin toate regiunile tarii, sunt sanse de a o vedea cam pretutindeni, in general in zone deschise, cu paduri, coline, eventual si mai umede, lacuri, rauri. 




     E una dintre acvilele care vaneaza destul de mult de pe sol, are picioare puternice si mai putin incaltate in pene decat celelalte acvile.
     Are nevoie de paduri mai intinse cuibarind in copaci inalti de peste 15 metri si nu-i place deranjul la cuib. Clocitul dureaza destul de mult, 36 - 41 de zile. Desi scoate cam intotdeauna doi pui, unul dintre ei e mai mult de rezerva caci nu prea supravietuieste. Cel mai puternic, in general cel care se naste primul, ia startul cresterii si pastreaza pentru el toata hrana de la parinti, in timp ce puiul cel mic sau slab se stinge treptat. Viata e grea pentru rapitoare, vanatoarea e putina in raport de nevoile de crestere ale unui astfel de pui. Acvila tipatoare vaneaza cam orice vietate pe masura ei din habitat - pasari, reptile, pui de iepure, rozatoare, se pare ca poate vana chiar si broaste testoase. Cand spun broaste testoase ma gandesc mai ales la exemplarul vazut de mine in sudul Dobrogei, desi mi se pare destul de greu sa vaneze si sa deschida o broasca testoasa.











   Oricum este foarte priceputa la vanatoare si este pasarea cea mai des folosita in vechime de tatari pentru vanatoarea cu rapitoare dresate. Si celelalte acvile sunt excelente in vanatoare dar acvila tipatoare mica are o talie mai acceptabila manevrarii ei de catre om.
    E o pasare specifica estului Europei.
aprilie 2018