PITIGOI DE LIVADA - Poecile lugubris

       Un tip de pitigoi specific arealului balcanic si levantin, aflat insa in expansiune spre nord , adica in teritoriul tarii noastre. Daca la inceput era vazut mai des in partea de sud a tarii acum poate fi intalnit si in Transilvania, posibil si in Moldova.

         E inca o aparitie rara, mai ales comparativ cu celelalte tipuri de pitigoi dar poti sa ai norocul sa-l intalnesti oriunde, in paduri de foioase. I se mai spune si de livada intrucat prefera padurile sau livezile mai rare, bine insorite, asemanatoare cumva spatiului sau sudic. Nu e un pitigoi al padurilor dese si intunecate, foarte umede si racoroase. 

       Mie mi-a atras atentia prin sunet, avea niste strigate de chemare cumva ragusite , mai aspre, ceva nemaiauzit la celelalte tipuri de pitigoi. Erau chiar la marginea padurii la poalele Parangului in acea zona unde inca mai sunt terenurile oamenilor intercalate ca un fel de poienite, fie cu pomi fructiferi, fie cu vie de camp, fie cu faneata de cosit. Insa toate aceste terenuri sunt foarte rar vizitate de oameni si sunt intercalate in padurea propriu-zisa. 
 

Chiar si o mlastina cu stufaris se afla acolo, deci practic o varietate de vegetatie si de tip punctual de habitat.

       Prin copacii respectiv, cred ca un frasin si un cires salbatic, se strigau o pereche de pitigoi din acestia de livada si zburau de la o creanga la alta.

 Nu prea se invarteau in sus si in jos ca ceilalti pitigoi, mai curand zburau drept de pe o ramura pe alta, si stateau destul de grupat, unul langa celalalt. Intr-adevar, am citit ca pitigoiul de livada e cel mai putin "acrobat" din neamul lui.

       La culoare e gri cu negru, seamana cu pitigoiul sur si de munte din acest punct de vedere doar ca are o barbita mult mai lata, in forma de evantai larg deschis sub cioc..

 Eu nu am observat nici o diferenta in penajul celor doua exemplare, e foarte posibil sa fi fost femela si barbatus, nu exista nici o diferenta morfologica intre sexe. Ca marime e mai mare decat pitigoiul sur, aproape cat cel mare.Totusi e o pasaruica mica si penajul lui gri intunecat cu negru il micsoreaza optic parca si mai mult pe cand galbenul pitigoiului mare amplifica. 

       In alte limbi sau in denumirea stiintifica se si face referire la acest gri mai intunecat al lui de pe corp, pare mai "sumbru", totusi e o treapta de nuanta foarte mica. Mie ideea ce intunecare mi-o dadea chiar atmosfera din ziua in care i-am vazut si nu penajul lor. Era o zi de iarna neguroasa, nori grei de vreme inchisa.

       Ciocul il are negru, piciorusele de asemenea de un gri inchis. totul pare armonizat in gama aceasta de griuri in ton inchis si deschis, spre alb pe abdomen, si negru in proportii generoase pe cap si pe sub cioc. 

       E o pasare insectivora, iarna mai supravietuieste si pe seminte ca si ceilalti pitigoi. Nu migreaza.

       O pasare foarte frumusica si interesanta, mai ales ca e musafir din zonele sudice ale Europei care timid dar sigur isi face un loc tot mai sigur in avifauna tarii noastre.

      

sfarsit de decembrie, Podisul Getic, tot doua exemplare, probabil o pereche

Tot iarna...

       De cateva zile avem un soare cald si luminos...O fi venit primavara? Decid sa plec in plimbare in natura sa-i caut primele semne. 

        Ma uit pe hartile meteo sa vedem cum mai stam cu stratul de zapada. Campia Olteniei, mai ales cea dintre Jiu si Olt, a avut cel mai mare strat. Doar Baraganul Brailei a primit belsug mai mare de nea. Acum pare ca s-a cam subtiat si a disparut stratul. Exista insa o diferenta de zapada si temperatura intre estul si vestul Olteniei. Estul e mai rece, vestul e mai cald. Lacul Bistret e chiar pe granita intre cele doua zone. M-am hotarat... ma duc sa caut primavara pe lacul Bistret, cel mai mare si mai promitator lac din zona.

       Pana la lacul situat tocmai in Lunca Dunarii, campiile sunt verzi sau negre dupa cum e grau sau aratura, iar padurile sunt albe la sol. Pe la radacina copacilor din paduri e ori alb ori balta mare din topirea zapezii, nici gand de floricele de primavara. Primele ar fi trebuit sa fie cele rotunde si verzi de spanz, sau "cocosei" cum li se mai spune local. Abia dupa ce acestia dau semnalul de desprimavarat ies si viorelele si brandusele cel portocalii. 

       Pasari se vad putine, nici macar ciori nu prea sunt. Un singur stol mic de florinti imi atrage atentia din mersul masinii. 

       La lacul Bistret, surpriza neasteptata...In ciuda soarelui care bate de cateva zile fara umbra de nor lacul e inghetat bocna in proportie de 90%.

 Deasupra lacului spre sud se inalta Balcanii, inalti si inzapeziti. Sunt departe, dincolo de Dunare in Bulgaria dar se vad in atmosfera limpede. 

       Pe marginea dinspre nord a lacului apa e dezghetata pe o mica fasie la mal si aduna acolo multe lebede si rate. 

       Stiu cateva patrunderi la lac dar degeaba le stiu. Lebedele de iarna (Cygnus cygnus) ma vad de departe si cum ma vad cum incep sa vocifereze, se ridica in stol si zboara spre alt spatiu, mai discret, 

     
        Sunt sperioase si prudente lebedele de iarna. 

De departe le zaresc ciocul puternic si galben intens la baza, cu varful negru, gatul mai drept. Lebedele celelalte, zise si de vara (Cygnus olor) si pe care le cunoastem cu totii, sunt mult mai indraznete, mai tolerante cu prezenta omului. Acelea au ciocul mai subtire si rosu, gatul mai unduit si ma lasa sa le admir mai de-aproape. Lacul insa imi pune piedici in a ma apropia de el, un tarm foarte mlastinos de la topirea zapezii. In plus nici soarele nu face minunile pe care le credeam. Un vant foarte rece si nervos face ca plimbarea pe langa lac sa fie mai mult o corvoada decat o placere. Mi-e ciuda...Incotro sa ma indrept in cautarea caldurii blande si mangaietoare?  Spre vest, desigur. 
       A fost o decizie corecta. Mergand prin Lunca Dunarii spre vest caldura a crescut, vantul s-a oprit.
       Am gasit o patrundere si spre Dunare. Acolo am gasit in sfarsit un petec de caldura, de verdeata salbatica mica si chiar si cateva musculite pacalite de dezmorteala amiezii. Dunarea si bratele ei in jurul ostroavelor curgeau albastre, fara nici o urma de gheata.

Ca pasari am vazut in padurea de pe malul Dunarii un stol de cocosari si printre ei, surpriza, un graur ! Nu au sosit graurii din tarile calde, e prea devreme, acesta este un exemplar care a iernat la noi, probabil in tovarasia cocosarilor.

 Am mai vazut un stol mic de sticleti si o femela de canepar printre ei.

 In rest putine pasarele, vrabii, ciocarlani, stancute, cotofene, ciori de semanatura, cativa sorecari comuni.
        Cea mai frumoasa aparitie a fost cea a sorecarului mare, cu trupul lui vanjos si dublu parca fata de cel al sorecarului obisnuit, cu capul lui galben deschis si penele roscate. 

       Sorecarul mare e considerat in general o pasare migratoare din acest areal al lui, totusi pe linia Dunarii in Oltenia pare sa fi iernat aici. 
       Pe masura ce mergeam spre vest lacurile deveneau mai dezghetate, dar nu cine stie ce. Tot marginile dinspre nord care primeau soarele in fata aveau gheata pe alocuri crapata, pe alocuri topita definitiv si pemiteau pasarilor de apa vietuirea. 

       O aparitie interesanta pe unul din aceste lacuri a fost cea a unui grup de gaste de semanatura, niste gaste inchise la culoare, aproape negre. Cu capul si gatul cenusiu foarte inchis, cu aripi foarte lungi si complet negre pareau gratioase ca niste lebede negre. Pasari foarte frumoase, pacat ca nu am apucat sa ma apropii de ele, le-a alungat de pe gheata un caine hoinar.

       Lebede de iarna am vazut doar pe lacul Bistret, pe celelalte lacuri erau din cele cucuiate, mute sau de vara cum li se mai spune lebedelor Cygnus olor. Mai erau si rate, de mai multe specii (mare, pestrita, cu cap castaniu, fluieratoare) si ceva lisite. De asemenea, cormorani, mai mult din cei mici dar nu multi, starci cenusii, pescarusi si vreo 3-4 egrete mari. Cel putin  acestea erau in zonele vizibile mie.

       Plimbarea era din ce in ce mai frumoasa deoarece soarele reusea sa incalzeasca atmosfera iar vantul se linistea cu fiecare kilometru mers spre vest. 

       Insa pe nicaieri nicio floare de primavara, nicio pasaruica sosita timpuriu din migratie, inca iarna la ultima ei suflare.