SILVIA DE CAMP, Sylvia communis

SILVIA DE CAMP, Sylvia communis

 

       O alta specie de silvie, aparent una foarte comuna dar destul de greu de observat. 

In crangul cu multe silvii a aparut si ea o singura data, in trecere de sfarsit de vara. Asta pentru ca de fapt silvia de camp prefera zonele mai campestre, cu arbusti scunzi, cu tufarisuri si ierburi inalte. 

           

     Aceste zone sunt intinse si destul de dificile de tinut sub observatie, cu atat mai mult cu cat si aceasta silvie e tot o pasare destul de sfioasa, tematoare de apropierea omului. Prima data cand am reusit sa-i fac fotografii pret de cateva secunde a fost anul trecut. Ceea ce m-a pus in alerta a fost sunetul, altfel pasarea ar fi trecut neobservata. Din ierburile si tufarisurile unei vii din camp am auzit deoadata niste sunete scurte si stridente, asemanatoare cumva cu cele de gaita dar mai subtirele. Desigur gaita e o pasare de cca 3 ori mai mare ca silvia si sunetele ei sunt puternice, acum se auzeau niste scurte sunete aspre si guturale dar venind de la o faptura mai slabuta, mai fina. Am luat urma sunetelor si cu greu am zarit pana la urma miscarea silviei de camp. 

       Era un mascul care scotea acele sunete scurte ca un sunet de chemare sau de alarma. Nu e cantecul lui obisnuit de primavara, cantecele dragostelor sunt destul de frumoase si melodioase, asemanatoare cu cele ale altor silvii, insa acest sunet de chemare sau de alarma e specific doar silviei de camp.

       Si penajul il are destul de caracteristic si prezinta si dimorfism sexual. In poze e un mascul Acesta are un cap gri in contrast cu obrazul albicios.Atunci cand canta sau in alte situatii apare cu penele zburlite atat pe crestet cat si cele de sub gusa.  Pe aripi are si castaniu pe langa gri,putin negru la conturul penelor de pe aripi, o culoare deschisa pe abdomen, e o silvie bine desenata. Femelele au penajul mai uniform si mai sters, fara calota aceea gri pe cap.

       La marime seamana cu silvia de zavoi si cea cu cap negru, cca 14 cm. Ar fi putin mai mare ca o vrabie dar e mai zvelta decat vrabia, are o alta silueta asa incat comparatia cu vrabia e relativa. 

       Spre deosebire de celelalte silvii care cuibaresc mai sus in arbusti sau chiar arbori silvia de camp prefera tufisurile, isi face cuibul din ierburi destul de aproape de sol si foarte bine ascuns. Are si ea doua ponte pe an.

       Crangul cu multe silvii nu era mediul ei preferat de trai si cuibarit , cred ca o atrasese in sfarsit de vara prin multitudinea de fructe de padure, mai ales cele de culoare rosie, foarte bune si hranitoare pentru multe specii de pasari.

 Primavara si vara e o pasare insectivora dar toamna se mai hraneste si cu bacele arbustilor salbatici. Foloseste atunci orice sursa de hrana pentru a prinde puteri pentru marea calatorie in tarile calde. Ca si celelalte silvii lasa campurile ei natale sub grozaviile iernii si pleaca in Africa pe la sfarsitul lui septembrie. 

 Sept. 2014

Mai 2015

2017

8 iunie 2020

27 mai 2022

17 august 2022

1 mai 2023

FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina

FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina

       O pasare foarte delicata, cu o silueta zvelta si eleganta. Asa cum ii e si numele se poate vedea intr-adevar in cele mai dense frunzisuri, unde prinde mici insecte si unde cuibareste. E mai mare decat o pitulice, nu cu mult dar suficient de clar. Dealtfel e si mai prelunga la silueta, la cioc si la forma corpului. 

         

     Seamana de departe cu silvia de zavoi insa se recunoaste clar   dupa cantec si dupa galbenul luminos de pe piept. Cantecul nu seamana cu al nimanui, e un cantec foarte dulce, maruntel, un ciripit continuu ca si cand o pasaruica si-ar alinta puisorii. Uneori capata si asprimi, ca cele ale lacarilor, cu care are anumite asemanari. Pare soptit dar se aude totusi foarte bine, dealtfel mai ales cantecul este cel care iti indica prezenta frunzaritei.

        Camuflajul e perfect iar strecurarea printre frunze e exceptional de lina. Chiar seamana cu o frunza, verzulie deasupra si cu tonuri de gri pe partea intunecata si galben pe partea luminata. Galbenul de pe piept nu e intens si strident ci foarte delicat, discret dar destul de pur ca nuanta. E si sperioasa, isi da seama cand e zarita si cand sa te bucuri mai bine ca ai localizat-o in sfarsit printre frunze, a si zbughit-o. Zboara in alt copac si incepe calvarul, scotocirea cu privirea printre sute si sute de frunze inselatoare si stropi de lumina.

  Daca insisti cu miscarile printre copaci in cautarea ei fuge de tot, cu un zbor zvacnit, sfaraind putin in aer. Supararea pare sa si-o manifeste ridicandu-si putin penele din crestet.

     Imi place foarte mult cantecelul ei dulce, cand pare o melodie, cand pare un copilas care vorbeste mult si neintrerupt pe limba lui gungurita.  

       O viata foarte discreta duc aceste frunzarite, in general neobservate de oameni. Le ajuta camuflajul perfect, cred ca nicio pasare nu imita atat de bine frunzele din padurile calde si luminoase. Prefera aceste paduri si e bine adaptata la ele. Insecte gaseste din belsug printre frunzulite si ramuri asa ca nu are nici un motiv sa paraseasca coronamentul arborilor si arbustilor mai inalti. Acolo isi face si cuibul care e destul de micut, cam cat cel de silvie. Doua-trei frunze de soc sau de mar sau de orice alt copac in care e construit il acopera si il apara de vant, de ploaie si de priviri indiscrete. 

       Spre toamna mai gusta si din fructele de padure.  Mananca si ea tot ce poate pentru a prinde rezerve de energie pentru marea calatorie in tarile calde, mai exact in Africa sub-sahariana.