GASCA DE SEMANATURA - Anser fabalis

        O pagina mai scurta despre gasca de semanatura, asa cum a fost si intalnirea mea cu aceasta pasare. Un oaspete rar de iarna la noi, o aparitie neasteptata pentru mine. Nu stiu cand si daca se va mai repeta. 

           Le-am vazut de departe, au venit in zbor dintr-o data si s-au asezat pe marginea malului inghetat al lacului ce lasa vederii doar o fasie subtire de apa. 

Probabil veneau de la camp insetate, pentru o scurta pauza, era abia pranzul. Cum lacul era plin de lebede albe prima impresie ca marime si anvergura impunatoare la aripi a fost aceea a unor lebede negre, specie insa inexistenta in salbaticia tarii noastre.Nu erau nici lebede, nici complet negre insa aceasta a fost prima impresie din zare in ceea ce priveste culoarea si categoria de marime. E mai mica decat lebada dar la fel de mare ca gasca de vara, cea mai mare gasca salbatica. Ca talie sunt foarte apropiate, desi se pare ca cea de vara o intrece cu putin pe cea de seamanatura la greutate. Am vazut gasca de vara pe tot felul de conditii vitrege, distanta mare, ploaie, burnita, ceata, intotdeauna da impresia de pasare gri , iar albul de sub aripa, cel de la coada si de pe conturul penelor accentueaza impresia de culoare deschisa. La gasca de semanatura e invers. Nu e o pasare neagra, dar cenusiul inchis de pe cap si gat, obscurul aproape uniform al aripilor si pe deasupra si pe dedesubt dau aceasta senzatie de pasare de culoare foarte inchisa, aproape negru. Partea alba din dreptul tartitei, prezenta si la gasca de semanatura doar puncteaza si accentueaza aceasta senzatie de gasca neagra. 

       Pareau sa fie linistite si sa-mi promita o sedere mai lunga pe malul lacului astfel incat sa ma pot apropia de ele. Nu se punea (inca) problema sa se sperie de mine caci erau departe. In timp ce le incadram am observat cum vine deodata un caine hoinar si sare la ele sa le alunge astfel ca aparatul nu a mai surprins decat acest moment, al fugii lor pe gheata de agresiunea cainelui. Pacat! au zburat mai departe spre sud, spre Dunare sau spre luncile ei dintre lac si apa in locuri ferite. 

       Putine gaste de semanatura aleg sa-si petreaca iarna la noi in Romania. Marea lor majoritate se duce in vestul Europei pe campiile umede ale Europei Centrale si la Marea Nordului. Sunt pasari care cuibaresc in tundra si taigaua din nordul Eurasiei, cele mai multe in Siberia, de unde se impart in doua mari grupe de iernare - una spre Europa si alta spre China si Japonia. In zona de cuibarire cauta si ocupa intinderile imense de mlastini, margini de lacuri, turbarii si alte alternante de verde si umiditate din zona tundrei. Aceeasi alternanta o cauta si in zonele de iernare, verdele pamanturilor cultivate sau cu ierburi salbatice din apropierea luciului de apa. Estul Europei, inclusiv tara noastra, e in general evitat, datorita severitatii ingheturilor din zona. Occidentul si Europa Centrala au ierni mult mai blande, influenta oceanica franand inghetul sever al apelor si ierburilor prezent in zona de est

       Aparitia ei ocazionala in tara noastra se pare ca are loc mai mult pe partea de vest a Romaniei, grupuri de indivizi desprinsi de cardurile cele mari din Europa Centrala si de Vest. Dar nu e exclus sa apara gaste de semanatura oriunde gaseste locuri prielnice. Firea ei gregara o face insa sa prefere iernarea in grupuri mari si mai putin ratacirea spre est de-a lungul Dunarii. 

      Deocamdata ma multumesc cu acesta scurta intalnire frumoasa dar nu pot sa-mi retin speranta de a o revedea, poate iarna viitoare caci acum e posibil sa nu prea mai intarzie pe la noi mult timp. Sper ca acesta pagina dedicata ei sa se imbogateasca in viitor cu o noua intalnire si cu noi poze, mai variate si cu putin noroc, mai apropiate.

2019, febr. Dobrogea

PITIGOI DE BRADET, Periparus ater

PITIGOI DE BRADET, Periparus ater

juvenil

        Si padurile de munte inalt isi au pitigoii lor caracteristici, cam trei specii la numar, pitigoiul motat, pitigoiul de munte si pitigoiul de bradet. Dintre acestia, ultimul dintre ei, deci chiar pitigoiul de bradet din titlu, mi s-a parut cel mai raspandit si mai comun prin padurile noastre de brazi de la munte. 

       Cu putina asteptare si atentie la orice miscare vioaie prin cetina deasa mergi la sigur si dai cu ochii de aceasta pasare draguta si energica.

       Seamana foarte mult cu pitigoiul  mare la desenul penajului doar ca e mai mic si nu e galben cu verde ci un fel de cenusiu cu alb-rozaliu-crem pe abdomen. Are si o pata alba mare pe ceafa, destul de vizibila cand sta cu spatele. 

       Ai ocazia sa-l vezi si cu spatele si cu fata si din toate directiile intrucat e un mare gimnast printre crengute cautand numai el stie si vede ce prin perdeaua de cetina. 

       De vazut e mai usor dar de fotografiat e mai greu cu perdelele acestea de brad dese si umbroase, Cand si cand ii mai prinzi in lumina un ochisor stralucitor printre acele de rasinoase.

      Cu norc sau mai bine zis cu rabdare trebuie sa astepti secunda de aur in care sta pe vreun varf de brad si daca nu  folosesti clipa, gata, a zburat....si te lasa pe data viitoare. 

      Acea data viitoare poate fi vara la munte dar si iarna prin padurile sau parcurile de la ses. Nu e o pasare migratoare si in general nu-si paraseste nici muntele intotdeauna ci doar cand e vreme prea grea acolo. Uneori la noi in tara mai sosesc si pitigoi de bradet din nordul Europei cand iernile sunt prea grele sau rezervele de seminte de conifere prea slabe.

       Cuib de pitigoi de bradet nu am vazut inca dar am citit ca si-l face in scorburi mititele gasite de el prin padurea de brad si pretuite ca o adevarata comoara. Daca nu gaseste foloseste orice alta nisa si aici e foarte inventiv si adaptabil. Isi amenajeaza un locsor intre doua pietre care ii tin adapost, foloseste gaurele de-ale soriceilor de camp sau alte rozatoare, veverite de ex.,cuiburi vechi ale unor pasari mai mari care ingramadesc multe crengi si crengute unde isi face si el un locsor mititel, ca si el dealtfel. Acolo depune o data pe an un numar de circa 10 oua, pot fi si 8, pot fi si 11. Puii si-i creste cu harnicia caracteristica tuturor pitigoilor, prinzand multe minuscule insecte. Iarna trece si pe seminte. Spre toamna se mai strange si in grupuri mai mari, altfel sta solitar sau in pereche 

      Cand coboara iarna la ses, daca are de ales prefera tot coniferele, mai ales prin parcuri sau in anumite zone plantate de om cu brazi si alte specii de rasinoase. Astfel ca isi merita pe deplin numele de pitigoi de bradet.

14 octombrie 2023

23.10.2023