BUHAI DE BALTA, Botaurus stellaris

BUHAI DE BALTA, Botaurus stellaris

       O pasare destul de stranie prin cantecul ei, dar si prin raritatea aparitiei. 

O specie a intinderilor foarte mari de stufaris, nu se multumeste cu cateva petece de stuf pe malul vreunei balti oarecare. Este o pasare foarte ascunsa, principala ei tactica defensiva este camuflajul. Camuflajul si imobilitatea, sta ascunsa in stuf, iar atunci - rareori- cand iese la vedere, alege sa imite culoarea si nemiscarea tulpinilor de trestie.

      Si cantecul si infatisarea o fac sa fie usor de recunoscut. Problema e ca nu e atat de raspandita pe cat s-ar putea crede si pe cat este de aratata pe unele harti. Oricat de ascunsa ar sta, cantecul atat de specific si rasunator ar da-o de gol, ar semnala prezenta ei. Ori acest lucru se petrece destul de rar. Cea mai raspandita este in zona de sud-est a tarii si bineinteles in Delta si in lagunele de la malul marii. Rarirea ei se datoreaza restrangerii zonelor umede, e o specie de pasare foarte dependenta de stufaris si balti intinse. 

     E o pasare mare, nu se poate intretine cu te miri ce, are nevoie de multa hrana animaliera, de pestisori, de insecte de apa si tot felul de alte vietati mici sau medii. Nu se hraneste cu vegetale decat poate ca o rara completare, in realitate are nevoie de o bogata viermuiala de vietuitoare in jurul ei, in balti si in stufarisuri, pentru a se putea sustine, pe ea si pe cei 3-4 pui pe care ii creste in cuiburi bine ascunse pe plauri. Daca cu hrana ar mai reusi sa se descurce si pe balti mai mici, pentru cuibarire chiar are nevoie de intinderi mari umede, astfel ca aria ei de cuibarire este si mai mica decat cea a posibilitatii de intalnire cu ea. 

       Masculul si femela stau foarte putin timp impreuna, doar atata timp cat dureaza curtarea si imperecherea propriu-zisa. Construirea cuibului, clocirea oualor si hranirea puilor revin femelei. Masculul de buhai de balta se imperecheaza cu mai multe femele si lui ii apartine cantecul atat de specific si rasunator, asemanator cu sunetul unui buhai. Desi are o tonalitate foarte joasa cantecul reuseste sa fie foarte patrunzator, e auzit pe o raza de 4 km in jur, si e menit sa atraga femele in vederea acuplarii. Bineinteles ca masculul isi marcheaza astfel teritoriul si pentru rivali, este foarte bataios cu alti masculi care ar tanji la spatiul sau. 
       Femelele raman in general pe teritoriul masculului cu care s-au imperecheat dar nu mai primesc alt ajutor din partea acestuia in privinta cuibului si a puilor. Femela pleaca de pe cuib sau de la pui pentru a se hrani sau pentru a cauta hrana pentru pui, mortalitatea din cauza pradatorilor sau a lipsei de hrana este destul de mare. De aceea e esential ca femela de buhai de balta sa faca cuibul foarte bine ascuns si inaccesibil mamaiferelor, inconjurat de ape adanci, care sa asigure si hrana si sa fie si o piedica in calea pradatorilor.

     Desi  bataiosi intre ei, buhaiul de balta nu e o specie agresiva fata de intrusi, arma lui de aparare consta in camuflaj si imobilitate. Penajul este in mai multe tonuri de galben si maroniu, asemanator intinderilor de stuf ruginite.  Petele maronii de pe spate sunt elaborate si dau un aspect pestrit foarte frumos, dealtfel numele stiintific de "stellaris" se datoreaza asemanarii acestor pete cu niste stele. 

     Dar camuflajul sau nu se reduce doar la culori, buhaiul de balta practica un camuflaj activ si inteligent, mimeaza, prin alungirea gatului si a capului, nu numai forma tulpinilor de stuf ci si miscarea acestora in bataia vantului. Acest camuflaj ii este foarte folositor nu numai in raport cu eventualii dusmani dar si la pescuit, se face nevazut pentru prada lui din ape. 
      In general este o pasare migratoare insa in iernile blande unele exemplare mai raman si la noi, cel putin pana la inghetul apelor. In Europa este mai raspandit in Rusia si in Polonia, iar la noi in tara cele  mai mari efective se afla in Delta Dunarii. 
      Face parte din familia starcilor, insa ce-l caracterizeaza este o silueta masiva, nu alungita ca a altor starci. Cand l-am vazut de departe, neclintit in stuf, parea o pasare de prada, mai mare decat un erete de stuf, prima impresie la mare departare a fost ca s-ar ascunde un codalb pe malul apei.
      Iti trebuie mult noroc si multa preumblare ca sa-l poti zari la margine de  stuf, in general sta bine ascuns. Se pare ca sunetul lui ar putea fi auzit mai des decat ar putea sa fie vazut, mai ales primavara. La mine s-a intamplat insa invers, prima data l-am zarit, iar cantand inca nu l-am auzit. Cantecul sau este deseori semi-nocturn, la lasarea serii sau la rasarit.

26 martie 2022, Oltenia

STUFARICA, Cettia cetti

STUFARICA, Cettia cetti

exemplar din Oltenia

exemplar din Dobrogea

     O specie de pasare care deocamdata a fost localizata la noi doar intr-un singur colt al judetului Constanta. Dupa nume ar parea sa fie o pasare a intinderilor mari de stufaris dar se vede ca numai stufarisul nu ii este de ajuns. Altfel ar fi peste tot in Delta ori deocamdata glasul sau nu a prea fost auzit pe-acolo.

     Foarte ascunsa, norocul la aceasta specie consta in curiozitatea ei, manifestata printr-un cantecel vioi si sonor, cu care isi marcheaza  teritoriul. La fel de vioi este si zborul ei, am vazut-o efectiv zburand de pe un mal pe altul in cateva secunde, maluri de lac destul de mare. Acest cantec auzit in zig-zag in diverse puncte ale unui lac iti poate da senzatia ca sunt foarte multe stufarici, cu teritorii mai mici, in realitate, dupa cateva ore de observatii eu raman totusi la parerea ca sunt doar cateva cu un teritoriu mai mare si canta in foarte multe puncte intr-un timp scurt.

     Ramane de elucidat misterul care o atrage doar spre cateva lacuri din toata tara noastra, si anume apele din coltul sud-vestic al judetului Constanta. Sunt ape in tinuturi foarte calde, insorite, inconjurate de stuf, insa aceste calitati le intrunesc multe alte locuri din tara, mai ales Delta la foarte mare apropiere. Si totusi stufarica refuza sa-si faca aparitia in alte locuri. Ce mi se pare caracteristic acestor lacuri este mixtura de vegetatie si de geologie care exista in jurul lor, si anume un amestec de stuf cu multa salcie si arbusti variati, precum si tarmuri plane insa inconjurate de podis abrut cu multe vaioage salbatice. Aceasta combinatie nu prea mai exista pe nicaieri in tara, cel putin nu la nivelul unei intinderi semnificative. In afara acestei mici regiuni, lacurile inconjurate de podis si vai abrupte sunt in general situate intr-o clima mai rece pe cand acest colt al Dobrogei este in mod particular cald si insorit. Poate cel mai cald si insorit colt al Romaniei, singura zona unde prospera caisele si piersicile cele mai coapte si mai zemoase, strugurii de masa cei mai dulci si mai dolofani din toata tara, aceste specii termofile acumuland cea mai multa caldura convertita in dulceata si aroma. Cam acestea sunt pretentiile stufaricii, si acesta este deocamdata singurul tinut de la noi unde specia cuibareste an de an.

       Foarte ascunsa, din acest motiv aproape imposibil de fotografiat in conditiile unui timp foarte limitat de vizitare a zonei. Canta de la baza stufului, foarte rar urca la vedere si atunci nu sta locului mai mult de o secunda. Am reusit sa-i fac o poza in primele momente cand a avut curiozitatea sa vada ce e cu mine si m-a privit prin firele cele multe de trestie. Apoi si-a vazut de treburile si de cantatul ei, mereu mascata de perdeaua de stuf.

      Penajul ei nu prea iese in evidenta cu nimic, este maronie simplu, albicioasa ventral si cu o spranceana caracteristica alba. Coada o are destul de lunga, oarecum in felul greluseilor. Printre pasarile asemanatoare ei prin trestii, nu este nici prea mare nici prea mica. Mai mica decat lacarul mare dar mai mare decat lacarii mici sau de stuf, mai mare decat pitulicile. 
      Denumiea stiintifica o are in onoarea ornitologului italian Francesco Cetti, un preot din secolul 18 care s-a ocupat mult de fauna insulei Sardinia, unde s-a colectat primul exemplar pastrat de stufarica. E o pasare a sudului, a soarelui, a caldurii si a apelor. La noi are o patrundere limitata dinspre pensinula balcanica. Tarile cu populatia cea mai mare sunt Italia, Turcia, Grecia. In ultimul timp, cu tendintele actualei clime a Europei de a deveni mai calda, mai blanda, incepe sa apara treptat-treptat si in tari mai la nord decat cele mediteraneene.
     Va fi interesant de urmarit acest parcurs la nivelul Romaniei. Va reusi sa castige si sa se fixeze si pe alte teritorii? sau dimpotriva, se va retrage spre sud? Numai viitorul si o cercetare intensiva in teren ne pot aduce raspunsuri. 
     Nu exista deosebire vizibila intre cele doua sexe, aparent la masuratori exacte masculii ar fi ceva mai mari. E o pasare insectivora, ciocul subtire si ascutit arata asta. In general mai mult femela se ocupa de clocitul si ingrijirea puilor.
     In zonele noastre reci e o pasare migratoare.

PRIMA SEMNALARE DOCUMENTATA A SPECIEI IN OLTENIA.11 martie 2022, am reusit sa gasesc un exemplar frumos si in Oltenia. Nu stiu daca tocmai sosise din migratie sau daca a stat toata iarna in zona. E posibil si o varianta si alta. Cel mai probabil o sa fie si pasare cuibaritoare in acel loc. Desi teoretic ar putea sa fie confundata cu un lacar de stuf (seamna putin in penaj), are totusi o aparenta unica, foarte originala, Acum era foarte preocupata sa ciuguleasca seminte si nevertebrate si isi flutura si aripile si coada intr-un fel de dans, asemanator cu cel al fluturasului de stanca, dar si mai vibrant pentru ca pe langa aripi flutura mult si cu coada. Coada lunga, rotunda, cu baza de un roscat cald si intens. Dupa parerea mea aceste miscari alctuiesc un dans nuptial, cred ca era un mascul care isi semnala prezenta si teritoriul. 

    In rest, isi prezenta toate amanuntele penajului , realizand una dupa alta toate cheile de identificare si diferentiere fata de alte pasarele de stuf, fara posibilitate de dubiu : coada rotunda, lunga, cu pene roscate matasoase la baza si pene subcodale bordate cu alb, pieptul si abdomenul de culoare gri doar gusita alburie, o spranceana foarte subtire si fina la ochi, ciocul lung si subtire, picioarele de culoare roz-gri. O adevarata bucurie sa gasec acest exemplar frumos intr-o zona, regiune, a tarii unde nu a mai fost semnalata niciodata.