Translate

marți, 28 august 2018

MIERLA DE PIATRA - Monticola saxatilis






       Foarte interesant amestecul de codrosi de munte si mierle de piatra in muntii calcarosi ai Olteniei. Interesant prin adaptarea atat de asemanatoare, daca nu ar fi diferenta vizibila de marime ai ramane si mai uimit cum natura a condus ambele pasari la acelasi tip de coada, o coada cu puternica nuanta rosie, pe care si-o misca uneori in acelasi fel nervos. In anumite limbi, denumirea de coada-rosie e inversata, e luata de mierla de piatra, codrosul imprumutand denumiri legate de alte caractere. In engleza, mierlei de piatra i se spune, in traducere libera, un fel de codros-sturz (rufous-tailed thrush). Cel mai frapant e in italiana unde mierla de piatra devine chiar Codirossone...La noi s-a preferat sa se lase coada rosie codrosului de munte si sa se aleaga un nume legat de marime, de aparenta de sturz (mierla) si de habitat - piatra. Rosul cozii, de fapt un portocaliu aprins, cuprinde penajul mierlei de piatra pana la piept, asta daca e mascul in plina primavara-vara. Altfel, femelele si juvenilii sunt mai modesti, pastreaza un rosu-portocaliu palid pe coada, sub coada si putin urcat spre piept, cu atat mai mult cu cat juvenilul creste si se dovedeste a fi mascul. Nu are negrul codrosului de munte, e palid pe abdomen, cu picatele din ce in ce mai pierdute pe masura ce creste. La fel bobitele de pe aripi ale puiului zburat din cuib devin cafeniu uniform pe masura ce se transforma intr-o tanara pasare. Apoi ramane o dunga alba pe aripi, uneori un spate alb pronuntat, acesta fiind vizibil mai ales la mascul primavara. 






     Are un cantec mai elaborat, si, zic eu, mai melodios decat al codrosului de munte. Nu ca acesta din urma nu ar avea si el ariile lui frumoase, insa acestea sunt mai curand interesante, nu atat de indulcite si bogate ca cele ale companionului lui de stancarie, mierla de piatra - mascul.
     La ce anume le trebuie aceste codite si pene rosietice acestor locuitori ai stancilor e usor de inteles privind peretii de piatra, cu atatea vinisoare galbene si portocalii.



      Din acest punct de vedere unele sectoare de munte din Oltenia seamana cu muntii Dobrogei, unde mierla de piatra se gaseste mai des. Poate sunt acolo mai multe exemplare, sau poate sunt mai usor de observat, nu stiu inca asta. Muntii Dobrogei seamana cu zona de stancarie a Olteniei in principal la ariditate, insorire, mierla de piatra e o pasare sudica, o pasare a zonelor de munte din sudul Europei si din Asia centrala, ajungand pana in China. 


      Eu am gasit-o la sfarsit de august, sub un soare torid. Canta frumos pe o stanca la inaltime deasupra mea, dand uneori, rar, volte deasupra unor copacei. Mai mult uscati copaceii, posibil locul ei favorit de panda, de unde se arunca asupra insectelor. 









    Cel mai mult sta ascunsa, pierduta complet, fie prin camuflaj, fie chiar efectiv pitita printre sutele, miile de crapaturi. 






      Nu putea sa rateze un spatiu atat de bun de cuibarire, si atat de darnic in insecte. Acum, la vreme de toamna, inainte de pornirea in migratie, si fructele de padure sunt oferite din abundenta de muntii generosi. Mierla de piatra e o pasare insectivora, ciocul ei e aproape identic cu cel al codrosului, insa o idee mai lung, proportional cu marimea ei de sturz, de mierla. Ca si codrosii, in sfarsit de august si inceput de septembrie, mierlele de piatra cauta si fructe, nu departe de stancariile lor. Printre stanci, sau pe vaile calde, e plin de arbusti, de coarne, paducei, macese, soc, lemn-cainesc, crusin si multe alte fructe de padure pe care pasarile le cunosc si le apreciaza prea bine.




        Mierla de piatra este, la noi, o pasare migratoare. In prima jumatate a lunii septembrie pleaca, mai intai adultii, apoi foarte curand si juvenilii. Acestia raman la urma, fara sa prinda insa vremea rea, pentru a mai prinde puteri din bogatia inceputului de septembrie, si a-si desavarsi cresterea. Nu hoinareste prin sudul Europei, pleaca tocmai in Africa sub-sahariana, traversand desertul mai ales noaptea. Dealtfel multe pasari zboara noapea in migratie, pe langa alte simturi, nici orientarea nocturna prin vaz nu e atat de slaba precat suntem tentati sa credem. Cel putin lumina lunii, punctele luminoase ale stelelor, dar si traseele cursurilor de apa si ale tarmurilor marine alcatuiesc hartile lor misterioase de navigatie nocturna.
      Primavara se intoarce mai tarziu, prin sfarsit de aprilie, chiar mai. Isi pastreaza locurile de cuibarire destul de des, dealtfel la pretentiile ei de habitat stancos, insorit, arid dar bogat in insecte de talie mare, zonele favorabile sunt destul de limitate.    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu