Translate

miercuri, 20 aprilie 2016

CULIC MIC - Numenius phaeopus













       Nu am cautat-o special, mi-a iesit in cale. Departe, departe... am fotografiat mai mult pentru identificare si pentru ca urmaream niste batausi in penaj de nunta, negri si gulerati. O clipa - o decizie de o secunda si o fotografie tot de o secunda. Tot atat a fost si popasul pasarii, apropierea omului nu i-a fost pe plac si a zburat rapid in interiorul salbaticiei de stuf si apa.



         Pentru mine a fost prima intalnire cu culicul mic. O intalnire neasteptata, pentru ca e o pasare destul de rara pe la noi. Apare oarecum cu regularitate, dar in numar mic si mai ales in extremitatile vestice si estice ale tarii, in apropierea marilor culoare de migratie de langa Marea Neagra si cel de pe cursul Dunarii Mijlocii, care patrunde doar marginal la noi in Romania, in Campia de vest. Culicul meu l-am observat la Dunare, in Oltenia, mai exact la baltile de pe langa Dunare. Pe aici si culicul mare e o aparitie destul de rara, desi zona de est a Europei este salasul acestui culic. Culicul mic este mai mult o pasare a zonei de nord-vest a Europei. Este o pasare in primul rand nordica, cuibareste peste tot nordul Europei, Scandinavia si nord-vestul Rusiei, al Americii si al Asiei, in Siberia. In Europa este des intalnita in migratie mai ales in apropierea coastei atlantice. Acolo este o aparitie mai comuna poate decat culicul mare, dar la noi in tara este invers. Poate fi vazut mai ales primavara, teoretic si toamna, dar observatiile de toamna par a fi mai sporadice. Deci la noi este strict o pasare de pasaj. Nu pare sa-si aleaga niciodata tara noastra ca loc de iernare iar de cuibarire nici atat. Populatiile europene ierneaza in Africa, coborand din Europa mai ales de-a lungul tarmului european vestic. 
     Foarte asemanator cu culicul mare, trebuie destul de multa experienta cu cele doua specii de pasari pentru a nu da niciodata gres in teren. Dintre caracteristicile de diferentiere cea mai marcanta mi se pare forma oarecum diferita a ciocului. Ambele specii, desigur, au ciocul specific de culic, curbat in jos. Numai ca la culicul mic ciocul e ceva mai scurt iar curbura e ceva mai brusca, ciocul pare cumva frant in jos la partea din varf. La culicul mare ciocul este mai lung si curbura mai ampla si mai boltita.



    Teoretic exista o diferenta intre nuanta de brun a penajului, care in linii mari are acelasi model. Culicul mic are penajul de un brun mai rece, mai inspre cenusiu iar culicul mare are penajul mai cafeniu. In realitate insa cu greu poate fi observata aceasta diferenta, si datorita distantei dar si luminii diferite care se joaca oricum cu nuantele in penajul pasarilor observate. Culicul mic are si o spranceana alba mai marcata. O alta caracteristica mai greu observabila in teren este marimea, culicul mic este, cum ii spune si numele, ceva mai mic. Este si el insa o pasare limicola de talie mare, mai mare ca un sitar, dar nu mult. Culicul mare este si mai mare, este cea mai mare pasare limicola de la noi dar diferenta nu este foarte observabila.
       Cele doua specii de culici sunt bineinteles inrudite indeaproape, probabil s-au diferentiat in timp pe considerentul geografic. Desi aria lor de raspandire se suprapune pe largi zone, culicul mic tinde sa ocupe mai mult zona de vest a arealului iar cel mare mai mult zona de est, coborand mai mult si la sud.
       Revenind la culicul observat de mine, exista si posibilitatea sa fi ajuns aici singur, dar putea si sa faca parte dintr-un grup mic de care se departise pe moment. Sau poate venise deja cu perechea, vara arctica este scurta si nu are mult timp de pierdut, perechile se fac timpuriu. Totusi cel mai adesea ritualurile de curtare au loc si pot fi vazute in nord, la locurile de cuibarit, foarte repede dupa sosirea din migratie. La hrana pot fi vazuti si singuri si cu grupul, mai ales ziua dar si noaptea. Spre seara se pot aduna grupuri mai mari la pregatirea de innoptat, dar aceasta mai ales in zonele unde sunt comuni. Ritualurile de curtare, executate de masculi, constau in zboruri planate si strigate specifice. 
        Daca revenirea din Africa s-a facut prin Romania este destul de probabil sa fie pasari care sa cuibareasca in nordul Rusiei sau in Finlanda, zona mai estic-europeana a tundrei polare. In partea de vest au fost semnalate cuibariri in afara Scandinaviei si in Islanda,  si in insulele de la nord de Scotia. Chiar si in nordul Scotiei s-a semnalat cuibarirea, aceasta fiind limita lui sudica la nivelul Europei. E o pasare ce prefera zonele ceva mai uscate ale tundrei si mlastinilor reci din nordul continentului si cuibareste mai ales pe sol, intr-o mica adancitura, destul de putin amenajata cu crengute sau muschi si frunze. Aceasta nu din comoditate ci pentru a nu atrage atentia pradatorilor, cuibul trebuie sa nu iasa in evidenta prin nimic, iar ouale imprumuta desenul unei pietre sau al unui bulgare de pamant, este de un verzui-cafeniu palid cu pete brune inchise. Cuibaresc pe pereche nu in colonii. In locurile cu densitate mare de culici mici par sa cuibareasca intr-un fel de colonii, dar e impropriu spus intrucat si in conditii de aglomeratie tot isi cauta o oarecare distanta minima intre cuiburi si nu coopereaza. De obicei au cate patru oua in cuib, depunerea lor incepand prin luna mai. Clocirea dureaza aproape o luna, 26-28 zile si, ca la multe pasari, partenerii se ajuta, fac cu randul, la inceput femela are rolul cel mai important iar in ultima saptamana masculul. La penaj nu exista diferente marcabile intre mascul si femela, teoretic femela este putin mai mare. Puisorii sunt nidifugi, parasesc cuibul rapid dupa eclozare. Raman insa pe langa parintii lor inca o luna, se incalzesc noaptea cu ei si ii urmeaza in cautarea mancarii. 
       Hrana este variata si depinde mult de habitatul unde o pot gasi si prin care trec, crustacee si viermisori de apa in habitatele umede dar si seminte si fructe de padure sau insecte, fluturi, in mediile mai uscate.
       In iulie unii culici deja incep sa se miste treptat-treptat spre sud, foarte rar insa pe la noi prin tara. Pasajele de toamna cele mai importante au loc in august si septembrie, iar primavara in martie si aprilie.
 Iulie 2016, un exemplar, probabil deja in pasajul de toamna, in sudul Doljului.



 Aprilie 2017, Dolj












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu