Translate

vineri, 6 noiembrie 2015

SOIM CALATOR (2) - Falco peregrinus





















      La o luna dupa prima observatie, soimul calator s-a intors din nou pe turnul catedralei, in zi de sarbatoare, cu mult zvon de clopote si framantare de oameni la poalele inaltimii de piatra rosie.










     A stat 3 zile, a disparut. A revenit in alta zi de sarbatoare, cu acelasi zvon mare de clopote si glas de oameni. In ziua de sf. Dumitru, prag mare de toamna in credintele populare, a stat doar pe perioada slujbei, pe zi, ii placea sa auda clopotele si corul de voci, sa priveasca din cand in cand la oameni ca la niste furnici. La pranz l-a ajuns soarele in firida pe care si-o alesese si am crezut ca doar isi va muta locul spre nord dar a disparut iar. Vizitatori vremelnici in oras, si eu si el, il astept cu nerabdare ca pe un personaj de seama. De fapt, nu stiu cat de veche sau noua e prezenta lui, dar deocamdata banuiesc ca a venit doar pentru o iernare mai usoara si mai are inca alte cateva locatii, la catedrala venind cand si cand.













       Nu am mai vazut pana acum niciun centru de oras asa de bogat in rapitoare. Si cand spun centru ma refer chiar la centrul centrului, nu in sensul mai larg al cuvantului.














 O suprafata mica, alcatuita din cladiri si piete pietonale, ce-i drept o zona stransa intr-o centura de parcuri cu arbori inalti si stufosi.






    Interesant insa ca bogatia in rapitoare nu este dublata si de o bogatie si varietate de pasari mici - in afara de mierle, putini pitigoi, ticleni si cativa codrosi, alte pasarele nu prea zburau prin parc la vreme de toamna. In schimb numar mare de porumbei, vrabii in numar obisnuit, ceva gugustiuci si mii de ciori la vreme de noapte.







       Pe acest spatiu restrans adevarata bogatie o constituiau rapitoarele, si de zi si de noapte. 
    Pe langa cladirile mai vechi sau mai noi, dar toate inalte, pe langa turle de biserici si temple, zboara zi de zi vantureii rosii, mai multi chiar si decat am putut vedea in colturi salbatice de campie. In zbor ascuns printre copaci trec ulii pasarari dar si cei porumbari zboara in pereche jucausa pe deasupra catedralei. 






    Catedrala, prin inaltimea si formele ei este de departe locul cel mai ravnit de rapitoare. Un vanturel dintre cei multi reusise sa-si faca acolo loc insemnat. Dis-de-dimineata parea sa faca un fel de gimnastica de inviorare - zbor stationar in apropierea crucilor, pana cand a fost reperat de cateva escadroane de ciori trimise imediat in misiune de alungare.





 Dar ciorile pleaca peste zi si vanturelul isi reia pozitiile.



Insa nu se poate bucura de cucerire - soseste maiestuosul soim calator care se aseaza hotarat in arhitectura turnului si nu se mai da plecat. Nici nu ar avea de ce sa plece, e  la el acasa. 








       Zile ploioase, ploi torentiale, frig, rar de tot cate o raza de soare mai incalzea culorile turnului. Nu si nisa ocupata de soim, nisa spre nord, nisa de umbra permanenta. In zilele in care l-am observat soimul parea sa aiba mai mult comportament de rapitoare de noapte. Ziua o folosea pentru dormit, cu capul in pene, rareori se trezea pentru o curatare constiincioasa a penelor. Mirat sau indignat, soimuletul-vanturel isi flutura aripile aproape de soimul cel mare sperand sa-l alunge. Avea si el locul lui consacrat, mai sus, mai aproape de crucea din varf, dar nu suporta un asemenea rival periculos in apropiere.





 Soimul calator nu-l baga in seama insa, poate chiar nu-l observa din cauza somnului, poate nu-l interesa atacul unui asemenea nevolnic. Pana in ultima seara cand s-a repezit brusc, direct spre vanturel. Puternic si mare ca soimul nu este vanturelul dar in materie de rapiditate mai stie si el cateva scheme si a reusit sa scape. Ce-i drept nici soimul calator nu parea sa-si puna mintea cu el ci mai mult sa-l sperie.


















 Se lasa seara si soimul iesea la vanatoare. E stiut faptul ca soimul ataca de preferinta in amurg sau in zori dar deja se depasise notiunea de amurg, era intuneric. Vremea la care ies liliecii.







 Acest soim calator parea mai mult interesat de lilieci, parea sa faca o cura de lilieci, cu porumbeii l-am vazut chiar vecin de nisa si nu le acorda nici cea mai mica atentie, iar ciorilor nici atat, pareau inexistente pentru el.













       Nu ar fi nici primul, nici ultimul soim calator interesat intr-o dieta pe baza de lilieci. Desi pasarile par a fi tinta principala a vanatorii lor, exista soimi calatori care prind gustul liliecilor si umbla numai dupa astfel de prada. Turnul catedralei pare sa raspunda din multe puncte de vedere doleantelor acestui soim.











 Il foloseste si ca loc inaccesibil de odihna peste zi dar mai ales ca rampa de lansare dupa liliecii care incep sa zboare la lasarea serii. In apropierea Begai, paduricea parcului cu turnuri atrage la randul ei aceste mici mamifere zburatoare ale noptii. Daca ar sta zi de zi, prada liliecilor s-ar sfarsi repede, asa ca isi viziteaza locul doar din cand in cand. Pare o coincidenta sosirea lui duminicile sau la marile sarbatori religioase dar poate ca exista si aici o explicatie logica. La aceste sarbatori, de Sf. Parascheva sau de Sf. Dumitru cand a sosit soimul calator, se trag cu multa ravna clopotele, si in general e mult mai multa agitatie care poate tulbura din letargie posibila prada pentru soim. La caderea frigului cel adevarat liliecii vor intra insa in hibernare si soimul calator va trebui sa-si schimbe tinta. Poate nici acum nu pandeste exclusiv lilieci, nu pot sa spun ca am avut timpul si posibilitatea ca sa urmaresc toate vanatorile soimului. 




    Cert e ca pe timp de zi nu parea sa-l intereseze nici o pasare. Captivant pentru mine acest soim citadin, ceilalti soimi calatori observati pareau a fi interesati in pasari de apa, acolo isi faceau panda, pe langa balti. 
      In vestul Europei, in zonele mai prielnice, soimul calator este o prezenta mai comuna decat in Romania, la noi apar exemplare toamna-iarna in pasaj sau in iernare. Ar fi bine daca acest soim s-ar decide sa si cuibareasca undeva in muntii nostri sau chiar pe catedrala, se pare ca inainte vreme existau mai multe perechi cuibaritoare si la noi in tara.

         Ianuarie 2016, iarna moderata, cu saptamani calde, cu oarecare umiditate dar si cu perioade de ger si ninsoare.






    
       Soimul calator e tot la postul lui pe catedrala, acum vine mai des, dar vine ca si inainte ca sa doarma. 






    Toata ziua somnoleaza la soare sau la umbra pe turn, isi aranjeaza penele, nu prada nimic in jurul lui, pare sa aiba cu toti porumbeii vecini o intelegere de buna convietuire.





 Din cand in cand mai apare pe turn un uliu pasarar, mai ales pentru culcare, dar in ianuarie nu l-am mai vazut. Nu am avut multe zile la dispozitie ca sa urmaresc soimul calator, important e ca e tot acolo. 

















   In toamna 2016, soimul calator a sosit prima data  in ziua de 14 octombrie, zi insorita cu mare zvon de clopote fiind sarbatoare mare religioasa, Sf.Parascheva. Probabil spera ca agitatia clopotelor sa-i tulbure liliecii cu care se hraneste. Ea adevarat ca in saptamana precedenta vremea se inrautatise la munte si in nordul tarii, asa ca probabil de aceea a decis sa-si paraseasca locurile de varatic. Anul trecut sosirea a fost mai timpurie, sfarsit de septembrie.

























Un comentariu:

  1. Excelent sunt realizate imaginile!
    Specia de soim de talie mare, se aseamana aproximativ de marimea unui sorecar.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere