Translate

vineri, 8 mai 2015

FRUNZARITA CENUSIE - Iduna pallida









      La jumatatea distantei intre pitulici si lacari, in cele din urma frunzarita cenusie a fost trecuta in familia Acrocephalidaelor. Imprumuta de la lacari o mare parte din aspectul general, din conturul siluetei, mai ales la forma capului. Are un cioc lung, ascutit, penele de pe crestet se pot ridica uneori, alteori stau tesite, la fel cele de la gusa, atunci cand canta. Cantecul este destul de melodios, dar nu chiar ca al silviei de zavoi, cu care ar putea sa semene, e un cantec rapid, vioi, vorbit parca. Altfel la penaj este de culoare cenusie uniforma, este ceva mai mare decat o pitulice mica, si nu are tonurile de cafeniu inchis sau verzui pe care unele specii de pitulici le au in penaj. 






        Habitatul ei specific este in sud-estul Europei si in Orientul Mijlociu, la noi e o prezenta rara, mai ales in zona de sud, sau si mai exact, in zona de sud-est. Acolo am vazut-o si eu, in zona de litoral.








   Traieste si se hraneste in arbori.






   Pe malul marii arborii nu sunt foarte frecventi dar exista parcuri si livezi plantate de om in imediata apropiere a marii. Acolo am zarit-o, in aprilie, printre pomii infloriti ai unei mici livezi plina de pasarele, situata chiar pe coasta marii. Se vedea plaja de nisip, faleza, la nici 100 de metri. 




    Pomii fructiferi si gradina in general erau ingrasati cu mult balegar, avea un aspect rustic, de gospodarie traditionala si nu de parc steril cu arbori ornamentali si gazon, habitat de tip rural vechi care atrage multe pasarele insectivore si nu numai. 
       Printre pomii infloriti se zareau si cerul si marea, intr-o zi capricioasa si nelipsita de vant. 



       E de asteptat ca o pasare sudica si orientala sa prefere sud-estul tarii dar e interesant de stiut de ce pare sa prefere chiar coasta litoralului, de unde sunt cele mai multe observatii. 





        Din punctul de vedere al traiului, hranirii si cuibaririi seamana foarte mult cu frunzarita galbena, dar si cu silviile si pitulicile. Dealtfel si acei pomi de pe coasta Marii Negre ii impartea cu o silvie mica, cu o pitulice mica, cu un pantarus, un macaleandru si un pitigoi albastru. 
       Bine ingrijiti, pomii erau destul de stufosi, daca ar fi fost ceva mai infrunziti probabil ca ar fi fost imposibila reperarea ei in frunzis. Devine mai usor de observat doar masculul atunci cand se decide sa cante, dar pentru asta trebuie timp de urmarit pentru a prinde momentul. 
     Este o pasare migratoare, perechile care cuibaresc la noi pleaca incepand cu septembrie si se intorc prin martie-aprilie. 









2 comentarii: