Translate

marți, 2 decembrie 2014

CIOCANITOARE DE GRADINA - Dendrocopos syriacus




























         In miez de iarna se asterne uneori un timp al linistii chiar si in marile orase. 




    Ninge grozav intreaga lungime a noptii, ninge masiv, ninge viscolit si dimineata dezvaluie doar tacerea, lasand case, masini, strazi acoperite. 





       Peisajul e atat de solemn incat nici macar strigatele de exclamare nu-si mai gasesc locul. Zapada inca nu e geruita si pasii inca nu scartaie prin nameti, se afunda fara sunet in poteci abia desenate. 




    Adio salbaticiei pentru catva timp, doar drumul spre parc iti ramane de-acum.



    Pasarile au descoperit si ele oaza de rasuflare calda in mijlocul orasului si si-au grabit intr-acolo bataile mute ale aripilor. Feluri straine de pasari au poposit si, din inaltimea copacilor ei batrani, le priveste "gazda" locului - ciocanitoarea de gradina.

















       Ea locuieste chiar acolo in parc, nu e musafir. Viscolul si zapada i-au frant cativa copaci din gradina ei, unele ramuri au cazut la pamant, altele au incremenit spanzurate intr-o ultima fasie de scoarta. 








    Peisajul ar parea dezolant dar oameni de toate varstele incep sa-l anime. 
    




    Socul intalnirii cu iarna grea a trecut si acum si-a facut loc bucuria. Copiii si saniutele lor fac chiar o mare zarva dar ciocanitoarea de gradina e obisnuita cu oamenii si nu-i pasa. S-ar putea duce in adancul padurilor dar ei ii place in parcuri si "gradini", de unde si numele ei.










 A nu se intelege gradina de flori si de legume de cativa metri patrati din spatele casei cu un pom izolat, sau doi. "Gradina" in sensul de parc, gradina publica, gradina de promenada, gradini botanice, parcurile mari ale oraselor, gradinile tip petec de padure in oras. Desigur poate fi intalnita si in afara acestor parcuri dar acesta e habitatul ei predilect. 




















      E patrunsa relativ recent in tara noastra, fiind in expansiune din directia sud-estica. Clima preferata de ea e ceva mai calda, sau cel putin mai adapostita. De-aici probabil tendinta de a ocupa parcurile, care sunt parcele de padure mai ferite de curentii aspri, reci, sau violenti. 
      Seamana foarte mult cu ciocanitoarea pestrita mare. Masculul are si el o pata rosie pe ceafa, insa obrazul este alb, nu exista banda aceea transversala neagra a ciocanitorii pestrite mari. 




      Rosul subcodal este ceva mai palid, bate inspre roz nu rosu intens. O idee ceva mai mica decat ciocanitoarea pestrita mare insa aceasta diferenta e atat de mica incat nu e de prea mare ajutor la identificare.





      Juvenilii au pata rosie in crestet.






      La aripa se vede o dunga alba verticala destul de groasa, la fel ca si la ciocanitoarea pestrita mare. In general majoritatea oamenilor au tendinta sa confunde cele doua tipuri de ciocanitoare si percep detaliile de diferentiere doar dupa ceva practica in teren. Mie personal cel mai pregnant si util criteriu imi pare a fi lipsa dungii transversale negre in lateralele capului, ca un fel de barete peste urechi, existente la ciocanitoarea pestrita mare. 











        Nu migreaza iarna si nici nu prea hoinareste dupa hrana, e foarte statornica si fidela locului unde cuibareste. Modul de cuibarire si hrana este foarte asemanator cu cel al ciocanitorii pestrite mari. 











2 comentarii:

  1. foarte frumos parcul!
    sunt superbe fotografiile dvs. si imi plac foarte mult aceste frumoase pasari! este o pasare vioaie si indrazneata.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Mi-ar place mie sa fie mai indrazneata, s-ar da mai aproape de mine! De fapt, nu timiditatea ciocanitorii e "de vina" pentru departare ci inaltimea copacilor din parc. E cel mai intins parc din Romania, cu arbori plantati acum mai bine de 100 de ani si toti sunt foarte inalti, vigurosi si stufosi. Mai aproape reusesc sa prind pasarile in padure decat la parc!!

    RăspundețiȘtergere