Translate

marți, 9 decembrie 2014

CIOCANITOARE CU SPATE ALB - Dendrocopos leucotos












       O alta ciocanitoare din grupul "pestritelor". Un grup destul de mare si diversificat dupa toate tipurile de habitat, uneori chiar si dupa etajele sau micile nuante de diferentiere in cadrul aceleiasi unitati de mediu. 
         Ciocanitoarea cu spate alb este cea mai mare din acest grup de ciocanitori in colorit pestrit alb si negru.
















     Este ceva mai mare decat asa-numita ciocanitoare pestrita mare, o egala ca marime pe o ciocanitoare sura care umbla si ea prin aceeasi copaci. Poate ca acest trup robust e mai bine adaptat la padurile umede montane si submontane in care traieste. 






     Trebuie spus insa ca la munte alege padurile de foioase, de stejar si de fag, etajul bradului il lasa ciocanitorii de munte sau ciocanitorii negre. La noi a fost observata si in Dobrogea.













       Ciocanitoarea cu spate alb e mai rara, probabil pentru ca are nevoie de paduri batrane si adanci, lasate cat mai salbatic, cu arbori batrani si inalti, cu arbori uscati si intrati in putrezire, cu arbori vigurosi capabili sa intretina o lume a insectelor si a nevertebratelor abundenta si variata, necesare unei diete mai pretentioase. 










     Eu am intalnit ciocanitoarea cu spate alb in defilul salbatic al Oltetului, la iesirea din stramtorile muntelui, in zona arborilor foarte inalti si masivi crescuti pe malul acestei ape. 
       Padurile frecventate de ciocanitoarea cu spate alb sunt deseori in apropierea acestor rauri de munte, indirect apele curgatoare par sa fie necesare habitatului preferat de specie.






       Masculul ciocanitorii cu spate alb are pata rosie in crestet si nu la ceafa, cum o au ciocanitorile pestrite mari si de gradina. 
       Obrazul il are alb, cu o dunga neagra bine desenata si prelungita pe gat in jos. De fapt, albul obrazului si al pieptului e mai curand un alb murdar, cu nuante de crem si gri, si cu striatii slabe pe piept. Un detaliu caracteristic, cel care ii da si numele, este desigur la spate, are dungi orizontale multe si albe care dau un aspect general deschis. Nu are dunga lata alba verticala prezenta la ciocanitorile mari si cele de gradina si stejar.
        Ca si celelalte ciocanitori, isi construieste singura cuibul sapand cu ciocul ei puternic in trunchiul copacilor o scorbura alungita, cu un diametru la intrare de cca 7 cm, si un tunel pe o adancime de cca 30 cm in jos. Depune 3-5 oua dar numarul de pui la un cuib e de obicei mai mic, cca. 2-3 pui. Dieta e compusa in principal din insecte, mature sau larve dar si din seminte si fructe de padure. 
       Darabana specifica ciocanitorilor este destul de puternica, potrivita cu trupul si ciocul robust al speciei. 
        Numarul redus al ciocanitorilor cu spate alb poate avea mai multe explicatii, unele dintre ele naturale. Reducerea padurilor batrane, neatinse de activitati umane, nefragmentate, poate fi un factor. Dar exista si un echilibru natural foarte nuantat intre distributia speciilor de ciocanitoare. 
     Traind in paduri salbatice de munte e si mai discreta, iese destul de rar in raza vizuala a putinilor calatori prin zona montana. Ma multumesc sa o stiu prezenta pe ici pe colo, pe trunchiurile impresionante ale batranilor goruni si fagi din lantul de padure neintrerupta din zona carpatica si subcarpatica. 









2 comentarii:

  1. foarte frumoasa ciocanitoarea, dar si folositoare, pentru ca isi gaseste hrana sub scoarta pomilor, de unde scoate larvele de insecte daunatoare.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere