Translate

luni, 3 noiembrie 2014

RATA MARE - Anas platyrhynchos






























                  Din marea multime de rate salbatice, de departe rata mare pare sa fie cea mai viguroasa si mai de succes specie. 



















        Corp robust, inteligenta, adaptabilitate, plasticitate, acest tip de rata a intrat si in viata oamenilor, fiind domesticita inca din cele mai vechi timpuri. 










          Ramura ei domestica a evoluat in milenii intr-o subspecie despre care nu voi vorbi pe acest blog dedicat pasarilor salbatice, desi ar fi foarte multe de spus. 

Rate domestice

        Cert este ca, desi o linie de descendenta formeaza acum o parte importanta a pasarilor noastre de curte si de ferma, specia in sine a ramas in salbaticie la fel de nestirbita in drepturile ei, o specie destul de larg raspandita, puternica si cu resurse mari de adaptabilitate la orice fel de lacuri.





























         De exemplu, ratele mari sunt cele mai intalnite rate salbatice pe lacurile din parcuri, uneori poate chiar singura specie de rate ce se aseaza statornic pe astfel de lacuri.


























        Daca are ceva stufaris, cateva locuri mai ascunse si mai linistite, chiar si cuibareste pe astfel de lacuri.









       Nu-l simte pe om ca principal dusman, altii sunt cei care ii scurteaza viata sau ii decimeaza progenitura - vulpi, dihori si alte carnivore, pasari rapitoare.  Intr-o masura mare insa, vanatorii si braconierii cu arme si caini decimeaza si ei ratele salbatice, de aceea atitudinea fata de om depinde efectiv de mediul pe care l-au cunoscut respectivele rate. Daca sunt rate pripasite pe lacuri din parcuri, in orase deci, unde nu exista vanatoare, ratele mari pot deveni foarte increzatoare si apropiate de om, pana in punctul de a primi hrana din mana trecatorilor. Acest lucru se intampla in orasele cu traditie mai indelungata in gazduirea unor populatii de rate. La noi fenomenul poposirii ratelor si lebedelor salbatice in orase, in parcuri, e relativ recent, in ultimele doua decenii pe scara mai larga, astfel ca apropierea intre oameni si rate e inca timida, rezervata din partea pasarilor. Se apropie de oameni mai ales in  perioade de foamete si inghet, cand vin la firimiturile de paine sau graunte aduse de oameni milosi si generosi, dornici de interactiune cu aceste fapturi dragute si simpatice. 








      In rest, in salbaticie, rata mare e foarte prudenta, chiar sperioasa. Cum simt apropierea omului cum zvacnesc in zbor intins. 



        In ciuda aspectului lor grasut, nu foarte diferit de cel al ratei domestice, ratele mari sunt foarte bune zburatoare. Se ridica in aer brusc, intr-o secunda, ca miscate de un resort, si capata instantaneu un aspect foarte aerodonamic, cu aripile desfasurate incordat in unghiuri ascutite, cu gatul lung intins drept inainte.




        Popoarele numeroase de rate mari se gasesc in nordul continentului dar si la noi cuibaresc in numar relativ important. 























        Rata consuma cel mai mult vegetatie si microrganisme animale pe care le filtreaza in ciocul ei lat si zimtat pe margini, special conceput pentru acest tip de hranire.











    Nu prinde pesti, nu aduce niciun fel de paguba pe lacuri, dimpotriva, prezenta ei e benefica si frumoasa. E loc de mult mai multe rate mari ca si clocitoare pe lacurile noastre, ar trebui ca deranjul facut de noi oamenii sa fie minim.



















 Oricum au multi dusmani, macar din partea noastra sa fie ocrotite sau lasate in pace. E mai mult decat suficient darul speciei domestice coborate din rata mare si care asigura din plin siguranta alimentara a omenirii. Vanatul si mancatul unor rate salbatice e un moft crud, care nu ne onoreaza. 
















        Chiar daca iarna vedem stoluri mari de rate nu trebuie uitat niciun moment de pe ce intinderi vaste se strang aceste rate, fugind din calea ingheturilor septentrionale. Caci o mare parte din ratele ce le vedem iarna, chiar si de pe lacurile din oras, sunt pasari straine, pasari musafir in tinuturile noastre. 












        Spre primavara vor incepe sa plece spre locurile lor de cuibarit lasand lacurile noastre mult mai sarace. In numar mai mare raman in Delta. Pe celelalte lacuri raman cateva perechi pe ici pe colo, in functie de locurile izolate disponibile pentru instalarea cuibului.

















        Coloritul difera de la mascul la femela. Femela e brun pestrita si pastreaza la aripa, ca singur semn de cochetarie, o "oglinda" albastra, adica o pata la aripa de un albastru metalizat, ca o stralucire de oglinda. Masculul are mai multa stralucire in tot penajul, incepand cu capul verde-albastru lucitor specific.



























        Dupa mijlocul verii au o perioada de naparlire in care devin brun-roscati cu totii, masculi, femele, tineret. In aceasta perioada sunt mai vulnerabile si se aduna in grupuri mai mari, in locuri de ele stiute, sau in grupuri mai mici pierdute vederii prin stufarisuri. 



































Rate mari in pasaj, septembrie 2015



       august 2016






aprilie 2017, boboci









2 comentarii:

  1. foarte mult imi plac aceste rate, eu un penaj atat de deosebit... fiecare are ceva special.
    admirabile cadre! felicitari pentru frumoasele fotografii! sunt de vis!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, ma bucur ca iti plac ratele salbatice. Daca octombrie a fost ""luna fluierarilor"" pe blog, noiembrie va fi luna ratelor. Sper sa nu fie prea multe deodata dar m-am gandit ca e mai bine asa ca sa se vada marea varietate a speciilor de rate salbatice, e interesanta diversificarea lor.

      Ștergere