Translate

vineri, 7 martie 2014

RANDUNICA - Hirundo rustica






















         Toata lumea asteapta cu nerabdare primavara. O bucurie atavica ne copleseste sufletul zarind primul ghiocel, primul zbor de randunica. Fiinte muritoare, uitam sub euforia momentului trait ca fiecare sezon petrecut din viata noastra va fi de-acum inainte doar un zambet ironic din umbra mare a regretelor. 
         Se duce o iarna grea sau blanda, cu ceturile si gerurile si negurile ei si o primavara tanara ne zambeste amagitor printre muguri si fire de iarba anesteziind in noi durerea intelegerii trecerii timpului si a curgerii lui ireversibile. 
     Un mic ciripit vesel, un zbor ascutit de randunica aduc cu ele promisiunea unor zile nou-nascute sub zodia soarelui.















     Acum cand scriu aceste randuri e inca prea devreme pentru sosirea randunelelor calatoare. Anul trecut am vazut prima randunica in ultima zi a lui martie. Zilele acestea am vazut pe camp sosite abia primele stoluri de grauri, ciocarlii si nagati. Nu se grabesc prea tare randunicile sa se intoarca din Africa cea calda. Viata lor depinde ceas cu ceas de cea a insectelor iar acestea inca mai zac amortite de frig. Nu numai ca randunicile sunt insectivore prin excelenta, insasi metoda lor de prindere a insectelor din zbor are nevoie de soarele cel cald care sa permita roiurilor de insecte sa se ridice si sa zburde in atmosfera nu doar sa se tarasca pe ici pe colo abia dezmortite. 
        Randunica e o pasare strans legata de asezarile umane.














 Am avut la bunici toata copilaria cuib de randunica la streasina casei. Bunica si toata lumea din sat stiau ce mare "pacat" este sa distrugi un cuib de randunica. Era mai mult decat o superstitie, era un pacat religios aproape, pe lista cu pacatele mai mari, sa nu furi, sa nu minti, sa nu faci rau semenilor tai. Randunica era vazuta ca un fel de inger ocrotitor al caselor cu multi copii. Intr-adevar, coincidenta sau nu, randunica isi alegea pentru cuib gospodariile cele mai animate cu glasuri de copii, gospodariile ingrijite, cu gradini si animale domestice multe. Nu-i placeau casele parasite, pe masura ce casele se ruinau sub povara uitarii, a batranetii si a trecerii spre nefiinta sau spre alte zari a familiilor ce altadata umpleau locul, randunicile isi abandonau cuiburile. Au plecat dupa oameni sa se instaleze si la orase, dar acolo cuibarirea lor intampina si atitudini mai incrancenate. Timp de un sezon o pereche de randunele si-a facut cuib in bloc deasupra unei usi de apartament. In anul al doilea cand s-au intors au gasit geamurile scarii de bloc inchise cu obstinatie si au renuntat dupa cateva zile de tipete si zboruri prelungi in jurul blocului. Intr-un bloc intotdeauna se gaseste cineva sa considere o pasare salbatica drept o prezenta neplacuta, se considera deranjati de ciripit, poate si de faptul ca trebuie curatat zilnic sub cuib. 














       In ultimii ani, in Oltenia cel putin, au devenit tot mai frecvente cuiburile de randunica instalate in pridvoare. La tara mai ales, un loc predilect este in pridvor, deseori deasupra contorului de electricitate. Nu prea se impaca randunica cu modernizarile arhitecturale din zona rurala dar incearca din rasputeri sa tina pasul. 







       Sau in pridvoarele bisericutelor de sat. Am vazut un astfel de cuib in pridvorul unei bisericute pictate din Valcea, o biserica veche intr-o oaza de verdeata, pictata la exterior cu imagini de sfinti-filozofi, pustnici, creaturi fantastice. Motivele florale si animaliere nu lipseau deloc din galerie si lor li se integra perfect un cuib de randunica, pasarea parand desprinsa parca din frescele stravechi.















        Randunica isi petrece la noi doar sezonul cald, de cuibarire - in perioada de iernat, sezonul rece, pleaca in Africa. Vin pe la sfarsitul lunii martie si dupa cateva zile de odihna si harjoana dragastoasa se pun pe construit sau reparat cuibul. In general isi pastreaza si perechea si locul de cuibarit. Cuibul si-l fac din lut, paie, materiale vegetale ca liant si prelucrat cu saliva. Forma este un fel de jumatate de sfera, destul de adanc causul. Acolo vor iesi de obicei 5 puisori, foarte simpatici. Parintii ii hranesc continuu, prind mii si mii de musculite iar puii ii primesc in cioculetele lor parca vesnic deschise. Cresc repede, ii poti urmari cum par din ce in ce mai inghesuiti in cuib pana cand ii vezi frumos aliniati pe sarma, iesiti la zburat si la multa, multa ciripeala. 



Nu trece mult timp si parintii depun a doua ponta, prin iulie iese al doilea rand de pui. Dupa 15 august toti puii sunt mari si isi exerseaza din plin talentele de vanatori de insecte si de zburatoare.











        Le place sa vaneze deasupra baltilor sau solului uneori, mai ales cand sta sa ploua sau dupa ploaie. 





       Vaneaza si in inaltul cerului, mai ales in zilele calde si linistite. 







       Forma lor este accentuat aerodinamica, capsorul mic si rotund, cu cioc ascutit, aripile prelungi, coada bifurcata. Aceasta coada in furculita este destul de specifica randunelelor, atunci cand un fluture imprumuta acesta forma omul nu a gasit un nume mai bun decat fluturele "coada randunicii". 




       Penajul il are negru cu luciri albastrui deasupra, cu alb pe abdomen si cu o pata rosie intens pe frunte si sub gusa. In zbor se vad la coada niste mici puncte care o decoreaza.






   Din observatiile mele stolurile de randunele dispar de pe cerul nostru cam in sfarsitul lunii septembrie. Le simtim absenta intreaga iarna si le asteptam cu dor si emotie primavara caci randunica este una dintre cele mai indragite pasari de la noi.











12 aprilie 2015, in sudul extrem al Dobrogei, o pereche de randunele mai deosebite, probabil un hibrid intre doua subspecii, Hirundo rustica rustica si Hirundo rustica transitiva sau savignii. De la aceste din urma randunelele au imprumutat o culoare rosietica aprinsa in zona subcodala, si o tenta rosietica portocalie pe partea ventrala si pe piept.








24 august 2015, doi adulti si cinci pui zburau incolo si incoace foarte vioi si veseli pe la geamurile blocurilor din cartier, probabil perechea cuibaritoare la bloc din anii trecuti.
















 aprilie 2016, o pereche interesanta, ambele avand pene albe la umeri. Surprinse pe ploaie, se deosebesc intre ele prin faptul ca o randunica are una din bifurcatiile cozii mai scurta.














Juvenili, sfarsit de august 2016




19 comentarii:

  1. imi place foarte mult aceasta frumoasa pasare migratoare, vestitoare a primaverii! am citit despre ea ca este harnica, vaneaza toata ziua insecte din zbor, pentru a le duce puilor ce casca flamanzi cioculetele, pe marginea cuibului construit din pamant si paie.
    superbe poze, dar si articolul mi-a placut! se vede ca exista iubire si pasiune pentru aceste fapturi minunate.
    am gasit o poveste zguduitoare despre randunici, care spun mai mult decat vorbele...
    http://filedelumina.ro/2012/08/06/povestea-privighetorilor/
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Emotionanta povestea...Multe astfel de episoade din viata pasarilor trec nestiute si neintelese de oameni.

      Ștergere
  2. avem inca de invatat si de la pasari.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iubesc toate vietuitoarele... Dar cea mai fericita am fost cand in garaj, acum 2 ani, si-au facut cuib 2 randunele. Le-am urmarit cum si-au construit cuibul deasupra suportului de iluminat si, au reusit sa scoata doar un rand de pui care, din cauza caldurii au murit. Anul trecut am fost atat de fericita ca s-au intors, au reparat un pic la cuib, iar noi am cumparat un ventilator ce l-am pus pe o masa sa fie bine pentru pui si in 2 randuri a scos cate 5 pui si toti au trait. Cand caldura era mai mare, la amiaza, dadeam drumul la aspersor si zburdau multe randunici. Asa fericita am fost ca au venit si anul acesta. DAR... azi, pe seara, am gasit o randunica moarta in dreptul cotetelor cainilor... am luat lanterna si m-am dus la garaj... baiatul sta pe marginea cuibului, locul in cuib, al ei, al randunicii este gol... Au facut atata drum, au ajuns aici si, aici mi-a omorat-o o catea din joaca...Doamne, iarta-ma ca in seara aceasta urasc aceasta catelusa ce-am salvat-o de la moarte dar, sufar cumplit pentru randunica mea. Ce face randunelul singur? N-o sa mai am randunele niciodata...Alta pereche nu a mai incercat sa-si faca cuib, nici din puii lor...Stie cineva daca perechile sunt pe viata? La turturei (gugustiuci) am inteles ca nu se mai imperecheaza daca le dispare perechea. In al 3-lea an, n-am mai avut parte de randunici si poate niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Viata pasarilor e la fel de grea si fragila ca si a noastra a oamenilor, poate si mai mult. Cu cat ne implicam emotional mai mult in viata lor cu atat trebuie sa fim pregatiti pentru oscilatiile acestea bruste de la fericire la lacrima, de la speranta la resemnare.E posibil ca fiind inceput de sezon randunelul sa treaca peste obiceiul fidelitatii bine implementat la randunele si sa-si aduca o pereche noua.Instinctul de supravietuire si perpetuare a speciei biruieste deseori alte sentimente mai elaborate, cum ar fi fidelitatea fata de pereche.Nu poti decat sa speri in continuare si daca lucrurile nu se vor mai intampla conform dorintei tale de avea randunici la casa sa fii fericita cu amintirea momentelor traite impreuna cu fostele tale prietene inaripate si puisorii lor. In popor se credea ca asezarea randunelelor la o casa e o binecuvantare de care iata, tu ai avut noroc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Era o zi frumoasa de iunie cand tatal meu m-a chemat la ferestra de la balcon sa vad doua randunici. Este o strada intens circulata unde isi au resedinta mai mule vrabii, turturele si porumbei care prin bunavointa unui vecin care locuieste la parter primesc multa hrana si traiesc bine. Inainte obisnuiam si eu sa le arunc paine in strada insa de ceva timp m-am dezobisnuit de acest obicei.
    Cele doua randunele parca cercetau locul, au dormit cateva nopti pe streasina de deasupra balconului, iar apoi le-am observat din ce in ce mai des ca zboara la streasina. Incet incet au construit un cuib din pamant adus de cine stie unde in cioculetele lor. O vrabie superviza atent lucrarea si din senin langa pervaz am vazut un ousor mic alb spart si din el iesea un galbenus.
    Erau frumoase, insa nu foarte comunicative, dar imi placea sa observ cum creste acea jumatate de sfera tot mai mult pana s-a transformat intr-un fel de „cosulet”.
    Le-am urmarit aproape zi de zi, le-am vazut cum intra in cuib. Uneori le strigam si imi raspundeau cu un cantecel frumos. Erau fericite si frumoase.
    Apoi dupa vreo luna mi s-a parut ca am auzit niste glascioare pitigaiate. Nu reuseam sa vad mare lucru, dar parca am zarit un cioculet portocaliu scos la deschizatura cuibului. Era foarte cald fiind luna iulie.
    Apoi am mai urmarit zilnic activitatea la cuib insa nu am reusit sa vad mare lucru. Doar cele doua randunele cum intrau in cuib si ceva mizerie pe langa.
    In ziua de 30 iulie insa am venit de la serviciu si m-am dus in balcon. Mare mi-a fost mirarea sa vad cuibul distrus, cazut in strada unde era plin de pene si pamant. Sus din maiestuoasa constructie mai ramasese un fragment de care spanzurau pene. M-am intristat tare mai ales ca mama imi spusese ca in jurul amiezii cuibul era la loc si a zarit o codita miscandu-se. Am alergat intr-un suflet in strada, insa sub geam era doar un morman de pene inlantuite. Bietele pasari zburau in deriva in locul fostului cuib parca cautand ceva.
    M-am tot gandit ce s-a intamplat cu puii. Poate i-a luat cineva, poate au zburat si s-au salvat (asta imi placea sa sper). Am cautat pe internet toate articolele posibile in seara aceea sa inteleg in cat timp puii ar fi fost capabili sa zboare. Imi placea sa cred ca au zburat si poate s-au pierdut de parinti. Au trecut deja doua zile si eu am ramas inca nelamurita. Dimineata bietele pasari tot vin la cuib si pe urma dispar. E asa trist si pustiu fara ele...
    Stiu ca niciodata nu vor mai veni randunele pe acea strada cum nu au venit nici pana acum de cand locuiesc eu aici. Si sper sa nu mai vina pentru ca este un loc periculos.
    Urmatoarea zi m-am abatut din drum mergand la locul cuibului cazut sa caut raspunsuri. De ce a cazut si cum s-a intamplat? Peste drum de sosea am zarit ceva negru in strada. M-am apropiat si era un puiut mort calcat. La doi metri inca unul. Doamne ce m-am intristat! Am mers i-am luat (erau chiar in fata intrarii la politie), fara sa imi pese ca ma vede cineva. Am luat o sapa si i-am inmormantat in gradina langa alt pui de vrabiuta pe care l-am mai gasit mort de o luna.

    RăspundețiȘtergere
  6. O poveste trista, foarte frumos istorisita, multumesc! Din pacate nu e o poveste singulara, cuiburile sunt de multe ori fragile, am vazut cuiburi doborate la pamant cu puisorii in ele, mai ales dupa ploi torentiale cu vant puternic. In cazul descris de dvs. cred ca betonul nu a facut suficienta priza cu materialul cuibului si la o anumita greutate cuibul s-a dezlipit brusc. Sau liantele din namol nu au fost exact ce trebuie, la tara foloseau pe langa saliva proprie si paie de o anumita grosime si calitate, namol , lut de o anumita consistenta, poate si ceva material organic de la vite care lipeau mult mai solid cuiburile. E suficient o mica greseala sau o mica lipsa dintr-un anumit material si totul sa colapseze. Uneori exista si atacuri ale altor pasari asupra cuiburilor dar nu cred ca aici a fost cazul.Puii de randunica cresc foarte repede, o zi, doua trei sa mai fi rezistat ar fi avut poate noroc sa supravietuiasca prabusirii cuibului..Asa...au fost prea mici..

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu va multumesc ca v-am descoperit blogul cu aceasta experienta trista pe care am avut-o cand singura data am avut un cuib de pasari migratoare in apropiere. Felicitari pentru munca depusa si foarte bine documentata si tineti-o tot asa! Uitandu-ma mai atent se pare ca au fost lastuni de casa si nu randunici. Le-am confundat, nefiind o buna cunoscatoare si existand similitudini intre ele. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat si inca ma gandesc ca totusi ceva a declansat caderea cuibului. Poate faptul ca batea soarele pe el seara, avand orientare nordica. Vor ramane intrebari fara raspuns...

    RăspundețiȘtergere
  8. Acum 5 ani doua randunici mai indraznete au intrat in scara blocului la ultimul etaj pe geamul de la scara si au facut cuib linga usa vecinului .Veneau primavara scoteau doua randuri de pui dupa care in august spre sfarsit plecau ,tin sa va spun ca din primavara pana cand plecau geamul de la scara nu se inchidea indiferent de vremea de afara asta pana anul acesta cand cuibul a ajuns la tavan si atunci s-au mutat la usa mea unde au facut un alt cuib in care a scos 3 puisori .Totul a fost frumos pana astazi cand vecinul a vazut una din randunici pe cuib cum ar cloci si dorind sa vada ce se intampla s-a urcat pe scaun unde a constatat ca randunica era moarta si partea si mai trista este ca sub cuib in cutia celor de la tv cablu murise si perechea .....de aceea nu plecase pana acum Am citit ca traiesc intre 4-8 ani ele aveau 5 ani de cand tot veneau pe scara la cuib dar tot nu mi vine sa cred ca nu au sa mai vina la anul in primavara .Saracul vecinul le a ingropat in gradina exact pe un hoinareau superbele noatre randunici.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu cred ca au murit de batranete, mai ales nu amandoua odata. Posibil sa fi fost expuse impreuna la un toxic sau la vreo boala, virus, bacterie. Poate au mancat impreuna ceva insecte intoxicate cu o substanta pericolasa care s-a transmis si in organismul lor. In general pentru insecte se folosesc anumite insecticide aprobate care sa nu produca astfel de efecte dar nici nu sunt prea bine stapanite efectele acestor substante chimice. Sau poate au fost expuse in aer la vreun toxic..Exista si posibilitatea unui virus, a unei boli contagioase care sa le fi lovit pe ambele pasari deodata. Numai niste analize de laborator ar fi putut spune cu precizie cauza. Poate la anul vor ven din copiii lor si vor prelua cuibul. Ma bucur ca aveti vecini atat de intelegatori si iubitori de pasari!

    RăspundețiȘtergere
  10. ani.eremia@yahoo.com12 septembrie 2016, 23:50

    buna sint Ana Maria din Bucuresti pe scara mea de la bloc este un cuib de rindunele problema este ca au plecat dar in cuib a mai ramas un pui de ce nu l-a luat si pe el va supravietui la iarna sau da-ti-mi un sfat ce sa fac cu el sa nu moara la iarna de frig si mincarew

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg ca e un pui mic care nu poate sa zboare. E greu de hranit un pui de randunica, sunt pasari insectivore care au nevoie de multe insecte date intr-un ritm anume, de aceea va sfatuiesc sa luati rapid legatura cu cineva specializat, de exemplu exista in Bucuresti Initiativa Drepneaua Neagra, care se ocupa cu salvarea drepnelelor dar si a altor pasari cu mod de hranire asemanator, mai ales randunele, luati legatura urgent cu ei, telefonic si ei va vor spune ce aveti de facut.
      Site-ul este acesta www.drepneauaneagra.ro iar un numar de telefon si email ar fi 0730 366 428
      Email
      contact@drepneauaneagra.ro, drepneauaneagra@gmail.com

      Ștergere
  11. De vreo 4 sau 5 ani astept primavara cu mare emotie fiidca stiu ca trebuie sa vina puii mei acasa ...adica randunelele... Si unde credeti ca au cuib ?!
    In camara mea ... La inceput pt ca faceau mizerie , ma batea gandul sa inchid fereastra...., dar ...totusi le-am primit ...fiindca bucuria ce mi-o dau prin ciripitul lor de la 4-5 dimneata ma intinereste... Cand in septembrie vine ziua cand camara mea TACE..., imi dau lacrimile, stiu ca au plecat si le urez in gand ca Dumnezeu sa le protejeze si sa mi le aduca mereu inapoi.... Acum e 10 septembrie 2016, si de vreo 5 zile au plecat puii mei... Sper ca in fiecare primavara , camara mea sa prinda glas...iar eu sa curat voioasa dupa randunelele mele iubite...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunteti un om deosebit, si randunelele stiu si simt asta. Niciodata nu-si aseaza cuibul la intamplare, nu e o simpla superstitie, e o observatie indelungata facuta de multi oameni, randunelele intotdeauna isi aleg case foarte curate, ingrijite, cu oameni buni la suflet.

      Ștergere
  12. Avem si noi un cuib de randunici la tara, intr-un grajd. Timp de aprox.4 ani an de an veneau randunicile. In grajd era o vaca. In iarna trecuta s-a vandut vaca si grajdul a ramas gol. Primavara am asteptat vrabiutele dar n-au mai venit. Este posibil ca, din cauza ca nu mai era vaca in grajd sa nu mai fi dorit sa vina la cuib? Este posibil ca, daca vrabiutele care au fost si-au construit cuibul nu mai vin niciodata, sa vina altele in cuibul respectiv?. Nu stim ce sa facem, suntem tare tristi c-a ramas cuibul gol!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. scuzati...am scris vrabiute, dar este cuib de randunici :)

      Ștergere
    2. Trebuie sa luati o alta vaca! Glumesc, dar totusi cam acesta este adevarul. Randunicile isi aseaza cuibul in preajma animalelor domestice, care prin activitatea si prezenta lor lor atrag multe insecte. La fel, in casele locuite, cu multa animatie in curte si in preajma, randunicilor nu le plac casele si locurile pustii, rar isi mentin cuibul in astfel de case/grajduri parasite

      Ștergere
    3. Multumesc ca mi-ati raspuns...deci nici o speranta:(...nu, vaca nu va mai fi in grajd dar in casa se va locui, in curte vor fi pasari...oricum, nu ne vom atinge de cuib si poate,poate alta randunica'l va ocupa

      Ștergere
  13. Intr-adevar, rindunelele, cind zboara la mica distanta de pamint, prevestesc ploaia.

    RăspundețiȘtergere