Translate

duminică, 26 ianuarie 2014

SILVIA DE ZAVOI - Sylvia borin













         O specie de silvie cu marime asemanatoare silviei cu cap negru si silviei de camp si avand un penaj caracteristic uniform si neutru. Ar semana la colorit si la miscari cu unele pitulici insa o deosebeste clar marimea. La cei 14 cm lungime ai ei confuzia cu pitulicile de cca 11-12 cm poate fi usor evitata. Are si un cioc cu o baza mai masiva.





        Numele ei romanesc este foarte potrivit, cuibareste in paduri cu raristi si desisuri in alternanta, in apropierea unei surse de apa, cu vegetatie subarbustiva bogata, plina de insecte, si cele mai caracteristice paduri de felul acesta sunt zavoaiele. Un zavoi este o padure in apropierea unei ape alcatuita in special din salcii, arini, plopi . Silvia de zavoi nu iubeste insa arboretul pur, eventual trasat de om la linie ci zavoaiele si paduricile cat mai naturale si mai invadate de subarboret si de specii vegetale diverse. 



       In limba engleza si in alte limbi occidentale numele ei ar fi de silvie de gradina, dar nici in Occident habitatul ei specific nu este gradina ci tot padurea salbatica, cel mult livezi salbaticite. Si la noi ii plac foarte mult livezile salbaticite, zone in care cresc spontan corcodusi salbaticiti, asta pentru ca spre toamna mai gusta si din fructele de padure sau de livada.










 In tarile Europei sudice prefera mult smochinele, de aceea in unele limbi numele ei are legatura cu acest mancat de smochine. Eu insa rar am vazut-o gustand din fructele specifice tarii noastre, chiar si in mijloc de septembrie am vazut-o dand ocolul crengilor si frunzisului tot in cautare de insecte. Aceste pasari insectivore sunt foarte de folos livezilor si padurilor si ar fi de preferat o incarcatura cat mai mare de astfel de passerine in livezi si cranguri. 





       Daca sunt conditii bune de trai , pe o zona de jumatate de hectar pot avea loc mai multe perechi de silvii, daca acestea decid in mod natural sa-si aleaga acolo loc de cuibarire. Se pare ca silvia de zavoi ar fi in competitie mai directa cu silvia cu cap negru, cea mai asemanatoare ei. Eu le-am vazut pe acelasi teren relativ aproape cuiburile unul de cealalt (cca 40m )
         Mie mi s-a parut mai greu de observat silvia de zavoi decat cea cu cap negru. Nu numai pentru ca are un colorit mai sters si mai uniform dar parca si comportamentul ei este mai ascuns. Chiar atunci cand canta o face din mijlocul frunzisului, nevazuta, nu are aplombul masculului de silvie de cap negru. Cuibul si-l face in arbori sau arbusti la inaltime medie dar astfel incat sa fie inaccesibil. Am observat vreo doi ani la rand un cuib de silvie de zavoi intr-o salcie crescuta impletita cu un corcodus, cuibul propriu zis era facut in bifurcatiile mai solide oferite de corcodus si ascuns de frunzisul dens al salciei. Cand salcia a crescut mai mare oferind pisicilor trunchi bun de urcat silvia de zavoi a renuntat la acel loc de cuib dar nu si la zona. 






       Zona cu multe silvii si alte specii in care pot avea eu o continuitate de urmarire mai mare e destul de des vizitata de pisici si indeaproape supravegheata de uliul pasarar. 





Totusi de la an la an numarul silviilor creste, semn ca reusesc sa depaseasca neajunsurile cu inteligenta si continua adaptare la situatiile noi survenite. Anul trecut am inregistrat pe acea jumatate de hectar cel mai mare numar de specii cuibaritoare de pana acum ,16 - asta in conditiile in care numarul pisicilor cu trecere regulata in zona a ajuns la 7  iar uliul pasarar e o prezenta continua.



 Speciile cu teritoriu vechi de cuibarire erau sfranciocul rosu, codrosul de munte, pitigoiul mare, macaleandru, silvia cu cap negru, pitulicea mica, sturzul cantator, mierla, silvia de zavoi, silvia mica, muscar sur la care s-au adaugat anul trecut codobatura de munte, gugustiuc, codros de padure, pantarus, frunzarita galbena. Posibil si altele sa cuibareasca acolo sau in aria imediat adiacenta fara sa le fi gasit cuibul, ciocanitoarea pestrita mare si mica, pitigoiul albastru, codobatura alba. 
       In perioada cand am urmarit cuibul de silvie de zavoi nu fotografiam inca. Sper ca pe viitor sa inregistrez mai multe din intalnirile mele cu aceasta pasare foarte folositoare si fina si eleganta in simplitatea penajului ei. 
       E o pasare migratoare, anul trecut a disparut de la locul stiut in ultima saptamana a lui septembrie.
 14 sept. 2014, prezenta in data de 14 septembrie la mancat de bobite de soc, absenta in week-end-ul urmator. 























2 comentarii:

  1. ti-am admirat intotdeauna pozele minunate!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult, ma bucur ca iti plac.Pozele mele sunt doar niste mici ferestre deschise spre natura care e intr-adevar minunata de cele mai multe ori.

    RăspundețiȘtergere