Translate

vineri, 15 noiembrie 2013

GRAUR (1) - Sturnus vulgaris


  




















      E vremea lor acum...Sau poate deja a trecut? In fiecare toamna se aduna in stoluri mari si haladuiesc pe campuri. In fiecare toamna un stol isi aseaza cartierul de noapte in oras pe langa blocul meu si innegresc un plop cu penajul lor intunecat. Cum rasare soarele isi dezmortesc putin aripile cu un cantec galagios de bucurie si pleaca spre campuri.



       Oamenii de la sate il cunosc pe nume si pe infatisare si nu prea il tin drag.

 Au impresia ca le mai ciupe din recolta pentru vin si pun tot felul de mascarici si carpe colorate prin vii pe post de sperietori. Eheei, demult au invatat pasarile sa se joace pe palaria acestor mutunachi de paie si sa nu le pese de nimic. Alteori satenii mai imita sunete de pusca batand in tot felul de cratiti sparte si parca parca atunci reactioneaza si stolul si se muta pe la vecin. Personal nu stiu si nu prea cred sa faca asa mari pagube spun doar ca la sate nu sunt prea simpatizati. La orase nu sunt prea cunoscuti desi se afla si acolo destul de multi, prin parc sau toamna in stol. Chiar ma intreba cineva deunazi ce poate sa fie aceea o pasare neagra cu buline. Raspunsul e simplu. O pasare neagra cu buline in avifauna tarii noastre se cheama "graur".


















       Si totusi penajul ei negru cu buline e putin schimbator in primavara fata de toamna iarna. Cel mai frumos e primavara. Atunci capata tot felul de irizatii de la verde spre violet, un joc de ape incrustat in penajul negru cu stropi albi. 











Toamna e negru mat cu buline albe destul de clare. Mai exista o faza intermediara si mai inselatoare. Prin august stolurile de grauri sunt de culoare maron.








 E multimea de juvenili imbracati in penaj cafeniu, daca nu cunosti asta ai putea jura ca e o alta pasare.






 Treptat treptat, incepand cu partea inferioara ,trec si ei la culoarea neagra astfel ca la sfarsitul toamnei sunt toti negri cu picaturi albe. 













       Chiar daca e atat de vizibil in toamna tarzie graurul e o pasare migratoare.










 Doar ca migreaza printre ultimii si vine printre primii. In perioada migratiei se aduna in stoluri uriase si par sa danseze pe cer intr-un zbor sincronizat si spectaculos.
       Cand sosesc iar in tara, pe la sfarsitul lui februarie, sunt foarte galagiosi. E un ciripit sonor dar foarte placut cu atat mai mult cu cat pare sa aduca primavara.




 Masculii se intrec in tot felul de cantari si nu se dau in laturi de la imitarea altor pasari. Sunt foarte inovatori in compozitiile lor. Dealtfel in general sunt pasari foarte inteligente si foarte folositoare as zice avand in vedere cate insecte si larve daunatoare aduna de pe campuri. Cum vin primavara se aseaza pe araturile proaspete sau pe pajistile umezi si aduna neincetat insecte cu ciocurile lor destul de lungi si ascutite. Primavara si vara sunt aproape exclusiv insectivori. Doar toamna cand insectele amortesc in hibernare se mai uita si la fructe, struguri in general. E adevarat ca si primavara mai ciupesc asa de gust din cirese.





        Cuibul si-l fac in scorburi, in general de copaci. Pot fi copacii si in padure dar si in parcuri sau sate. Copacii trebuie sa fie insa inalti si batrani cu scorburi adecvate. I-am vazut si cuibarind in malurile de pamant , ocupau galerii ale prigoriilor sau ca si ale prigoriilor. Poate le-ar place sa cuibareasca in colonie dar cum scorburile nu sunt multe laolalta cuibaresc separat, pe pereche. Dealtfel toata primavara si vara stau pe pereche si familie doar la inceputul lui martie cand vin si incepand din august inspre iarna, doar atunci se aduna in stoluri. Stoluri in general mari, le place sa fie cat mai multi, zeci si sute de indivizi, uneori mii.
         Cei care veneau sa doarma pe langa blocul meu au plecat de vreo doua saptamani. Nu cred ca pe vremea asta asa blanda au plecat spre tarile calde, cred ca si-au mutat locul pur si simplu. Sau poate chiar au plecat spre sud?








15 februarie 2014, unul sau doi grauri intr-un stol de cocosari in Lunca Dunarii, Oltenia.




Cantec de graur, martie 2014















       


 2014, am incercat sa urmaresc, pe cat posibil, calendarul de migratie al graurilor in Oltenia. Stolurile cele mari si multe, vizibile deseori in octombrie, au cam disparut in primele sapatamani din noiembrie. Sporadic insa am vazut grupuri mai mici de pana in 10 exemplare (adulti dar si multi juvenili cu cap maron) pana tarziu in sfarsit de decembrie. Mai jos, un grup de 10 grauri la Rast, zona inundabila (unde am vazut graur si anul trecut prin februarie, doua exemplare amestecate intr-un stol de cocosari).

















   In 28 februarie am calatorit mai mult de 300 km in sudul Olteniei si m-am intalnit cu un singur stol mai mare, de cca 100 indivizi, pe camp  si cu ceva grauri razleti, cca 6-7 intr-un sat. Incepusera sa soseasca dar mai erau inca multi de venit. Iernile si le petrec in spatiul mediteraneean, dar si in tarile de la coasta atlantica unde iernile sunt blande, fara zapezi mari si fara ingheturi prelungite.
       O observatie foarte interesanta, 24 ianuarie 2016, intr-o perioada de ger maxim si zapada mare in toata Oltenia, un stol urias de cca 500 de grauri au poposit in oras, in Craiova. Nu cunosc exact provenienta lor, deocamdata am doar ipoteze despre ei - pot fi stranse in oras grupurile razlete de pe campuri sau poate fi un stol format pe arii mai largi, fie dinspre nord-est goniti de ger, fie dintre cei care migreaza in Balcani si in zonele mediteraneene si care incep sa se intoarca. 





19.02.2016, mai multe grupuri de cate 10 - 20 grauri, in zona de dealuri a Gorjului. Cu cateva zile mai inainte, in cursul unei excursii de cateva sute de kilometri spre Olt si Valcea in preajma Oltului nu am observat niciun graur.




Primavara 2016, graur la cuib











Ritual de curtare, a doua ponta, inceput de iunie. Un graur mascul etaleaza femelelor o dubla oferta, atat hrana cat mai ales cuib, galeria unor prigorii. Rabdator, asteapta perioade indelungi, ca la expozitie, sa convinga o femela. Puii primei ponte sunt deja mari si independenti, zboara in grupuri inca mici pe campuri.
















2 ianuarie 2017, un stol de cca 30 de grauri. Alt grup mai mic, de 8 grauri, in alta locatie, impreuna cu sturzii cocosari.






22 de comentarii:

  1. ce aliniati stau iei acolo, si cat de frumosi se vad prin verdele crud al ierbii!... e adevarat ca dau tarcoale la vita-de-vie impreuna cu cocosarii, dar totusi nu fac pagube foarte mari si in plus sunt pasari foarte frumoase si dragalase, dar mai ales folositoare, pentru ca asa cum ati spus si dvs., aduna larve daunatoare si insecte de pe campuri.
    foarte frumoase fotografiile!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa si exacta descrierea facuta! Am insa niste completari de facut. Spuneai ca nu pleaca decat prin decembrie. Eu de pe 16-17 oct n-am mai vazut picior (aripa) de graur. Ma indoiesc ca n-ar fi plecat deja, mai ales ca inainte cu cateva zile se observau vestitele lor stoluri, eu cred ca se antrenau deja pentru marele zbor. A doua completare ar fi ca mananca cirese la greu, cam la paritate cu insecte, viermisori. Primavara asta am avut cuib de graur sub acoperis si nu o data am stat in gradina in balansoar (uneori si cu aparatul foto) ca sa urmaresc frecventa cu care isi hraneste puii. Intr-o zi am gasit cirese pe jos si mi-am dat seama de unde sunt, le scapase din cioc la destinatie, eu neavand cires in curte. Stand o perioada mai mare si urmarindu-i am vazut ca aducea cirese alternativ cu viermi, deci cam 50% erau cirese! Si veneau o data la cateva minute, nu mai spun cum crestea galagia in cuib cand ajungea unul din parinti cu hrana! Pe site-ul meu am o poza in care am surprins graurul cu cireasa in cioc. Ma gandeam daca sa nu le fac casuta pentru primavara urmatoare!

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu tine in foarte mare parte. Si eu am facut o excursie lunga prin 16-17 noiembrie (nu octombrie) si nu am mai vazut nici picior de graur. La inceputul lunii noiembrie inca mai erau destui prin Oltenia, stoluri mari. Deci cred ca 16-17 octombrie e prea devreme pentru sudul Romaniei, iar decembrie e cumva prea tarziu. Pe pozele ornitologilor insa am mai vazut grauri surprinsi chiar si acum iar unii dintre ornitologi sustineau ca in Dobrogea si Baragan sunt multe exemplare care nu pleaca deloc.
    Eu am scris aici doar observatia mea personala pe zona Olteniei. respectiv in noiembrie am mai vazut grauri dar din decembrie incolo deloc.
    Da,stiu ca mannaca cirese.Eu am avut mereu ciresi la tara la bunici si vie cu struguri si stiu si cred ca mancau dar totusi cumva nu-mi amintesc niciun an sa fi ramas fara cirese din cauza lor. Ce sa zic...stiu ca satele sunt pline de strigate de Hia-hia-hia si bete date dupa grauri in apararea cireselor si strugurilor dar per total mare parte din recolta se duce la oameni si nu la grauri.
    Mulumesc mult pentru observatii, sunt mai mult decat binevenite. Cat mai multe observatii contureaza imaginea unei pasari mult mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. A, da...Fa-le o casuta...chiar ar fi interesant sa vedem daca ocupa o casuta de cuib...eu as paria ca nu, sunt mult prea banuitori, dar mi-ar place si sa pierd pariul si sa ocupe casuta ta..Ar fi o observatie foarte buna de facut asupra lor..
    Fa casuta si sa vedem cine o ocupa...poate graurii, poate altcineva...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ramane ciresul gol din cauza lor, si eu sunt de parere ca nu sunt chiar asa de daunatori, oamenii au tendinta de a exagera cand e vorba de bunul lor, dar nu se gandesc si la avantajele pe care le aduc graurii. Aaaa daca le-ar aduce si lor cirese in cioc ar fi altceva :-)
    Nici eu nu prea cred ca ar ocupa graurii casuta, desi am citit la cineva care are mai multa experienta si sunt anumiti parametri care trebuie respectati cum ar fi diametrul gaurii de intrare care difera functie de pasare (daca e mai mare decat trebuie, pasarea nu va alege acea casuta pentru ca vor putea intra si pasari mai mari acolo), apoi inaltimea la care se afla casuta, daca e prea jos iar nu e bine, orientarea fata de soare etc...

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  6. Ieri dar si azi am vazut in oras grauri si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor pentru ca n-am mai vazut de la jumatatea lui octombrie graur in Iasi. Acum insa deodata au aparut cu zecile , ii vad cum zboara oarecum dezorientati, e frig si cred ca umbla dupa hrana prin oras ca pe camp din cauza zapezii asternute in ultimele zile nu mai au nici o sansa. Eu credeam ca au migrat dar se pare ca cel putin o parte din ei raman peste iarna. Mai cred ca au fost inselati de vremea calda care a tinut pana pe 23-24 ian

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant...Pot sa fie si grauri dinspre Rusia si Ucraina daca o fi inghetat pe-acolo bruscDe fapt graurii hoinaresc spre sud in cautare de un climat mai bland si teoretic ar putea sa fie graurii locali de la camp..Problema e ca nu prea au fost vazuti multi grauri pe campurile din Moldova in decembrie,ianuarie,,,daca zici ca sunt multi poate sunt "veniti dinspre est..Nu stiu, ar trebui date mai multe, mai continue si din toate punctele tarii..Eu nu am mai vazut deloc grauri de prin inceputul lui noiembrie desi a fost o vreme deosebit de blanda..(pana acum cateva zile, ca acum e strat de zapada de aproape 50 cm si mai vine)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu sunt foarte multi, am vazut grupuri razlete, unele mai mari de cateva zeci altele mai mici pana in 10 pasari. Nu am nici cea mai mica idee de unde vin , e foarte posibil sa vina dinspre nord, dar daca au luat-o spre sud au gresit pentru ca au nimerit cu siguranta in viscol, aici a fost relativ bine. E posibil sa fi venit din est si sa stea aici pana trece vremea rea, desi doar in oras mai pot gasi ceva de mancare , acum campurile sunt acoperite de zapada.
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  9. Cam la o saptamana dupa viscolul din 29-30 ianuarie 2014 , am vazut in cernavoda un stol de cca 100 de grauri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, foarte interesanta observatia..... Eu abia acum pe 1 martie am vazut stolurile de grauri sosite masiv din migratie. Cei de langa Cernavoda de la inceputul lui februarie ma gandesc ca erau ramasi peste iarna..

      Ștergere
  10. azi, 30 octombrie 2014, era inca plin de stoluri mari de grauri in oras

    RăspundețiȘtergere
  11. În Jucu, Jud. Cluj sunt stoluri cu mii de grauri odată, dacă e cineva curios.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, intamplator cunosc zona, sunt drumuri foarte pitoresti pe-acolo, de la Gherla la Jucu, prin Sic, pe langa lacul Stiucii Sacalaia, si mai departe pe linia Taga si Geaca. Acolo, combinatia de ape si campuri agricole, insorite aduna mii de grauri , cum mai vezi prin Lunca Dunarii sau Dobrogea...Frumos!

      Ștergere
  12. Buna ziua!
    Acum două zile am salvat o pasăre din gura motanului, îmi pare a fi un pui de graur (deși nu sunt foarte sigură). Este refăcut, este vioi, mănâncă singur, bea apă singur, numai că nu poate zbura mai mult de un metru-doi. Nu știu dacă este lovit de motan sau e doar prea mic ca să zboare. Momentan îl țin într-o colivie dar îl las destul de des liber prin casă. Problema este că nu știu cu ce să îl hrănesc... I-am dat pâine, mere, vișine, insecte... dar are scaune foarte moi, uneori doar un lichid alb. În prima zi, când venise din natură, făcea scaune tari și negre, deci îmi imaginez că acum ceva nu e în regulă. Știți cumva cu ce l-aș putea hrăni până când o să poată să-și ia zborul? Eu încă sper ca într-o zi să îl pot elibera în natură, unde îi e locul. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mergi la postarea mea despre graurii juvenili, din mai 2016. In poze vei vedea ce tip de hrana dadeau preponderent parintii puilor deja zburati din cuib, practic numai insecte si viermisori de prin pamant sau frunzis. Painea, merele si visinele sa fie mai putine decat partea de proteina, poate acelea ii fac diaree. Incearca cu cirese, visinele cred ca sunt prea acre, nu am vazut grauri la visini.Painea nu e prea recomandata la pasarile insectivore. Am mai vazut mierle adulte prin parcuri ciugulind paine dar nu dand si la pui. Insectele si viermisorii sa fie baza alimentatiei, daca nu gaisti intotdeauna inlocuiti cu un amestec de ficat fiert si galbenus fiert, fara sare, asigura un necesar de proteina si vitamina.

      Ștergere
  13. În datele de 30 și 31.I.2017, am văzut primii grauri sosiți în Oltenia, deși dimineața de 31.I și 1.II.2017 au fost geroase, apoi vremea s-a încălzit și stratul de zăpadă s-a topit. Au fost aduși de aerul cald advectat din nordul Africii peste cea mai mare parte a Europei, dar ei au venit acasă la ei! Nu au uitat unde ai trăit, au făcut pui și i-au crescut! Să nu uitați nici voi țara voastră și să veniți ori de câte ori puteți!

    RăspundețiȘtergere
  14. La vremuri noi.... pasari noi. Avem apucaturi moderne, ce mai! Graurii din zona mea (Bucuresti, bloc de 10 etaje) si-au ales drept case citeva instalatii de aer conditionat. In fiecare an revin la locurile lor, le rearanjeaza, isi cauta "nevasta" si se pregatesc de urmasi. Sint interesant de urmarit, din pacate nu prea am timp s-o fac. Cind apar puii, e balamuc mare, ca la multe alte pasari. Parintii ii hranesc cu schimbul, cit se poate de des, puii tipa mereu ca le e foame si tot asa. Dimineata mai ales, graurii scot niste sunete (fluieraturi) de parc-ar fi ceainice uitate pe foc. Imi plac chiar daca uneori sunetele respective te cam scot din pepeni :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt foarte adaptabili, "trendy"...mai ales cei citadini. Sunt simpatici!

      Ștergere
  15. Pe faleza inferioară a Dunării, la Galaţi, graurii sunt în mediul lor tot timpul anului, când copacii au flori sau frunze. Tot felul de copaci: sălcii, pini, corcoduşi, zarzări, tei, arţari, salcâmi, plopi şi ce-or mai fi, că nu mă pricep la botanică. Stau în pâlcuri mici, cam de zece indivizi, mai multe clanuri înşirate prin vegetaţia celor doi kilometri de parc lângă apă. Vin prin iarbă curajoşi, la vedere, şi se amestecă cu vrabiile, fără să se certe.
    Am văzut că uneori „ciripesc” chiar frumos, au învăţat oare de la privighetori sau de la piţigoi? Cel mai adesea sunt negri cu picăţele albe, poate cenuşiu-închis sau maro-închis cu picăţele albe, mai rar cu tente colorate „metalizate” de verde şi albastru.
    Nu ştiu cum arată o mierlă, dar dacă diferă mult de graur (ca gabarit şi habitat) atunci înseamnă că am vazut pe Faleză şi un graur solitar, pe un cablu suspendat între doi stâlpi, care cânta aproape ca o privighetoare de frumos.
    Anul acesta, prin februarie, am văzut pe Faleză un stol mare de păsări mici (sute de exemplare), care se roteau ca un roi de albine pe la vreo 15-30 de metri deasupra capului. Erau maronii şi foarte vioaie, mai coborau din când în când şi pe sol, dar apoi se ridicau iarăşi în aer, în grupuri. Am bănuit că erau păsări migratoare care reveneau spre casă, dar nu ştiu dacă casa lor era Galaţiul sau mult mai departe... Aşa ceva n-am mai văzut în alţi ani. Multă sănătate!

    Leonard

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos comentariul dvs., am vizitat de doua ori Faleza Dunarii din Galati, mi-a trezit povestirea amintiri minunate!

      Ștergere
    2. De la distanta mare sticletii se vad maronii, desi de aproape se vad petele de culoare rosie si galbena. Descrierea dvs. - pasari micute in stol numeros, foarte vioaie, zburand incolo si incoace, cand pe sol cand brusc in aer, pe mine ma duce cu gandul la sticleti. Iarna umbla in stoluri mari apoi prin martie se despart si se duc fiecare la locurile de cuibarire.

      Ștergere