Translate

vineri, 15 noiembrie 2013

GRAUR (1), Sturnus vulgaris

GRAUR (1), Sturnus vulgaris











































































      E vremea lor acum...Sau poate deja a trecut? In fiecare toamna se aduna in stoluri mari si haladuiesc pe campuri. In fiecare toamna un stol isi aseaza cartierul de noapte in oras pe langa blocul meu si innegresc un plop cu penajul lor intunecat. Cum rasare soarele isi dezmortesc putin aripile cu un cantec galagios de bucurie si pleaca spre campuri.



       Oamenii de la sate il cunosc pe nume si pe infatisare si nu prea il tin drag.


















 Au impresia ca le mai ciupe din recolta pentru vin si pun tot felul de mascarici si carpe colorate prin vii pe post de sperietori. Eheei, demult au invatat pasarile sa se joace pe palaria acestor mutunachi de paie si sa nu le pese de nimic. Alteori satenii mai imita sunete de pusca batand in tot felul de cratiti sparte si parca parca atunci reactioneaza si stolul si se muta pe la vecin. Personal nu stiu si nu prea cred sa faca asa mari pagube spun doar ca la sate nu sunt prea simpatizati. La orase nu sunt prea cunoscuti desi se afla si acolo destul de multi, prin parc sau toamna in stol. Chiar ma intreba cineva deunazi ce poate sa fie aceea o pasare neagra cu buline. Raspunsul e simplu. O pasare neagra cu buline in avifauna tarii noastre se cheama "graur".




















       Si totusi penajul ei negru cu buline e putin schimbator in primavara fata de toamna iarna. Cel mai frumos e primavara. Atunci capata tot felul de irizatii de la verde spre violet, un joc de ape incrustat in penajul negru cu stropi albi. 















Toamna e negru mat cu buline albe destul de clare. Mai exista o faza intermediara si mai inselatoare. Prin august stolurile de grauri sunt de culoare maron.








 E multimea de juvenili imbracati in penaj cafeniu, daca nu cunosti asta ai putea jura ca e o alta pasare.






 Treptat treptat, incepand cu partea inferioara ,trec si ei la culoarea neagra astfel ca la sfarsitul toamnei sunt toti negri cu picaturi albe. 













       Chiar daca e atat de vizibil in toamna tarzie graurul e o pasare migratoare.










 Doar ca migreaza printre ultimii si vine printre primii. In perioada migratiei se aduna in stoluri uriase si par sa danseze pe cer intr-un zbor sincronizat si spectaculos.
       Cand sosesc iar in tara, pe la sfarsitul lui februarie, sunt foarte galagiosi. E un ciripit sonor dar foarte placut cu atat mai mult cu cat pare sa aduca primavara.




 Masculii se intrec in tot felul de cantari si nu se dau in laturi de la imitarea altor pasari. Sunt foarte inovatori in compozitiile lor. Dealtfel in general sunt pasari foarte inteligente si foarte folositoare as zice avand in vedere cate insecte si larve daunatoare aduna de pe campuri. Cum vin primavara se aseaza pe araturile proaspete sau pe pajistile umezi si aduna neincetat insecte cu ciocurile lor destul de lungi si ascutite. Primavara si vara sunt aproape exclusiv insectivori. Doar toamna cand insectele amortesc in hibernare se mai uita si la fructe, struguri in general. E adevarat ca si primavara mai ciupesc asa de gust din cirese.





        Cuibul si-l fac in scorburi, in general de copaci. Pot fi copacii si in padure dar si in parcuri sau sate. Copacii trebuie sa fie insa inalti si batrani cu scorburi adecvate. I-am vazut si cuibarind in malurile de pamant , ocupau galerii ale prigoriilor sau ca si ale prigoriilor. Poate le-ar place sa cuibareasca in colonie dar cum scorburile nu sunt multe laolalta cuibaresc separat, pe pereche. Dealtfel toata primavara si vara stau pe pereche si familie doar la inceputul lui martie cand vin si incepand din august inspre iarna, doar atunci se aduna in stoluri. Stoluri in general mari, le place sa fie cat mai multi, zeci si sute de indivizi, uneori mii.
         Cei care veneau sa doarma pe langa blocul meu au plecat de vreo doua saptamani. Nu cred ca pe vremea asta asa blanda au plecat spre tarile calde, cred ca si-au mutat locul pur si simplu. Sau poate chiar au plecat spre sud?








15 februarie 2014, unul sau doi grauri intr-un stol de cocosari in Lunca Dunarii, Oltenia.




Cantec de graur, martie 2014















       


 2014, am incercat sa urmaresc, pe cat posibil, calendarul de migratie al graurilor in Oltenia. Stolurile cele mari si multe, vizibile deseori in octombrie, au cam disparut in primele sapatamani din noiembrie. Sporadic insa am vazut grupuri mai mici de pana in 10 exemplare (adulti dar si multi juvenili cu cap maron) pana tarziu in sfarsit de decembrie. Mai jos, un grup de 10 grauri la Rast, zona inundabila (unde am vazut graur si anul trecut prin februarie, doua exemplare amestecate intr-un stol de cocosari).

















   In 28 februarie am calatorit mai mult de 300 km in sudul Olteniei si m-am intalnit cu un singur stol mai mare, de cca 100 indivizi, pe camp  si cu ceva grauri razleti, cca 6-7 intr-un sat. Incepusera sa soseasca dar mai erau inca multi de venit. Iernile si le petrec in spatiul mediteraneean, dar si in tarile de la coasta atlantica unde iernile sunt blande, fara zapezi mari si fara ingheturi prelungite.
       O observatie foarte interesanta, 24 ianuarie 2016, intr-o perioada de ger maxim si zapada mare in toata Oltenia, un stol urias de cca 500 de grauri au poposit in oras, in Craiova. Nu cunosc exact provenienta lor, deocamdata am doar ipoteze despre ei - pot fi stranse in oras grupurile razlete de pe campuri sau poate fi un stol format pe arii mai largi, fie dinspre nord-est goniti de ger, fie dintre cei care migreaza in Balcani si in zonele mediteraneene si care incep sa se intoarca. 





19.02.2016, mai multe grupuri de cate 10 - 20 grauri, in zona de dealuri a Gorjului. Cu cateva zile mai inainte, in cursul unei excursii de cateva sute de kilometri spre Olt si Valcea in preajma Oltului nu am observat niciun graur.




Primavara 2016, graur la cuib










Ritual de curtare, a doua ponta, inceput de iunie. Un graur mascul etaleaza femelelor o dubla oferta, atat hrana cat mai ales cuib, galeria unor prigorii. Rabdator, asteapta perioade indelungi, ca la expozitie, sa convinga o femela. Puii primei ponte sunt deja mari si independenti, zboara in grupuri inca mici pe campuri.
















2 ianuarie 2017, un stol de cca 30 de grauri. Alt grup mai mic, de 8 grauri, in alta locatie, impreuna cu sturzii cocosari.










sept.2017, 

























1 martie 2018


















17 decembrie 2019, un grup de 30 de grauri, ramasi  intr-o iarna inca foarte blanda. Dolj, zona de dealuri joase.

















Cateva observatii in legatura cu comportamentul migrator al graurului. Din observatiile pe mai multe ierni am putut ajunge la concluzia ca o foarte mare parte a populatiilor de graur cuibaritoare la noi ne paraseste pe timpul iernii. Acest procent apreciez ca este mai mare de 90 %. Sunt migratori insa foarte intarziati, carora le place sa treneze cat mai mult pe aici, profitand de vremea calda de toamna si inceput de iarna. Intrand mai bine in iarna, raman stoluri de grauri, in numar mare si continuu, in zona litorala, si in numar mai mic si discontinuu in toata extremitatea sudica a tarii, in Lunca Dunarii, in apropierea lacurilor din sudul Dobrogei. In alte regiuni din tara apare cu totul sporadic, in numar mic si izolat.  Pe masura ce se inainteaza in iarna, in perioada in care se instaleaza gerurile in climatul dominat de anticiclonul siberian, numarul graurilor scade, pleaca si mai spre sud, in Peninsula Balcanica. Pe partea de est poate aparea un numar variabil de stoluri, nu foarte mare, destul de sporadic, probabil grauri in miscare de la tarmurile de nord ale Marii Negre.
4-10 ianuarie 2021

























Istria, 6 ianuarie 2021






2 martie 2021

















































26 martie 2022





















20 martie 2022












6 aprilie 2022


23 octombrie, un graur tanar
















31 de comentarii:

  1. ce aliniati stau iei acolo, si cat de frumosi se vad prin verdele crud al ierbii!... e adevarat ca dau tarcoale la vita-de-vie impreuna cu cocosarii, dar totusi nu fac pagube foarte mari si in plus sunt pasari foarte frumoase si dragalase, dar mai ales folositoare, pentru ca asa cum ati spus si dvs., aduna larve daunatoare si insecte de pe campuri.
    foarte frumoase fotografiile!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa si exacta descrierea facuta! Am insa niste completari de facut. Spuneai ca nu pleaca decat prin decembrie. Eu de pe 16-17 oct n-am mai vazut picior (aripa) de graur. Ma indoiesc ca n-ar fi plecat deja, mai ales ca inainte cu cateva zile se observau vestitele lor stoluri, eu cred ca se antrenau deja pentru marele zbor. A doua completare ar fi ca mananca cirese la greu, cam la paritate cu insecte, viermisori. Primavara asta am avut cuib de graur sub acoperis si nu o data am stat in gradina in balansoar (uneori si cu aparatul foto) ca sa urmaresc frecventa cu care isi hraneste puii. Intr-o zi am gasit cirese pe jos si mi-am dat seama de unde sunt, le scapase din cioc la destinatie, eu neavand cires in curte. Stand o perioada mai mare si urmarindu-i am vazut ca aducea cirese alternativ cu viermi, deci cam 50% erau cirese! Si veneau o data la cateva minute, nu mai spun cum crestea galagia in cuib cand ajungea unul din parinti cu hrana! Pe site-ul meu am o poza in care am surprins graurul cu cireasa in cioc. Ma gandeam daca sa nu le fac casuta pentru primavara urmatoare!

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu tine in foarte mare parte. Si eu am facut o excursie lunga prin 16-17 noiembrie (nu octombrie) si nu am mai vazut nici picior de graur. La inceputul lunii noiembrie inca mai erau destui prin Oltenia, stoluri mari. Deci cred ca 16-17 octombrie e prea devreme pentru sudul Romaniei, iar decembrie e cumva prea tarziu. Pe pozele ornitologilor insa am mai vazut grauri surprinsi chiar si acum iar unii dintre ornitologi sustineau ca in Dobrogea si Baragan sunt multe exemplare care nu pleaca deloc.
    Eu am scris aici doar observatia mea personala pe zona Olteniei. respectiv in noiembrie am mai vazut grauri dar din decembrie incolo deloc.
    Da,stiu ca mannaca cirese.Eu am avut mereu ciresi la tara la bunici si vie cu struguri si stiu si cred ca mancau dar totusi cumva nu-mi amintesc niciun an sa fi ramas fara cirese din cauza lor. Ce sa zic...stiu ca satele sunt pline de strigate de Hia-hia-hia si bete date dupa grauri in apararea cireselor si strugurilor dar per total mare parte din recolta se duce la oameni si nu la grauri.
    Mulumesc mult pentru observatii, sunt mai mult decat binevenite. Cat mai multe observatii contureaza imaginea unei pasari mult mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. A, da...Fa-le o casuta...chiar ar fi interesant sa vedem daca ocupa o casuta de cuib...eu as paria ca nu, sunt mult prea banuitori, dar mi-ar place si sa pierd pariul si sa ocupe casuta ta..Ar fi o observatie foarte buna de facut asupra lor..
    Fa casuta si sa vedem cine o ocupa...poate graurii, poate altcineva...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ramane ciresul gol din cauza lor, si eu sunt de parere ca nu sunt chiar asa de daunatori, oamenii au tendinta de a exagera cand e vorba de bunul lor, dar nu se gandesc si la avantajele pe care le aduc graurii. Aaaa daca le-ar aduce si lor cirese in cioc ar fi altceva :-)
    Nici eu nu prea cred ca ar ocupa graurii casuta, desi am citit la cineva care are mai multa experienta si sunt anumiti parametri care trebuie respectati cum ar fi diametrul gaurii de intrare care difera functie de pasare (daca e mai mare decat trebuie, pasarea nu va alege acea casuta pentru ca vor putea intra si pasari mai mari acolo), apoi inaltimea la care se afla casuta, daca e prea jos iar nu e bine, orientarea fata de soare etc...

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  6. Ieri dar si azi am vazut in oras grauri si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor pentru ca n-am mai vazut de la jumatatea lui octombrie graur in Iasi. Acum insa deodata au aparut cu zecile , ii vad cum zboara oarecum dezorientati, e frig si cred ca umbla dupa hrana prin oras ca pe camp din cauza zapezii asternute in ultimele zile nu mai au nici o sansa. Eu credeam ca au migrat dar se pare ca cel putin o parte din ei raman peste iarna. Mai cred ca au fost inselati de vremea calda care a tinut pana pe 23-24 ian

    Dan

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant...Pot sa fie si grauri dinspre Rusia si Ucraina daca o fi inghetat pe-acolo bruscDe fapt graurii hoinaresc spre sud in cautare de un climat mai bland si teoretic ar putea sa fie graurii locali de la camp..Problema e ca nu prea au fost vazuti multi grauri pe campurile din Moldova in decembrie,ianuarie,,,daca zici ca sunt multi poate sunt "veniti dinspre est..Nu stiu, ar trebui date mai multe, mai continue si din toate punctele tarii..Eu nu am mai vazut deloc grauri de prin inceputul lui noiembrie desi a fost o vreme deosebit de blanda..(pana acum cateva zile, ca acum e strat de zapada de aproape 50 cm si mai vine)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu sunt foarte multi, am vazut grupuri razlete, unele mai mari de cateva zeci altele mai mici pana in 10 pasari. Nu am nici cea mai mica idee de unde vin , e foarte posibil sa vina dinspre nord, dar daca au luat-o spre sud au gresit pentru ca au nimerit cu siguranta in viscol, aici a fost relativ bine. E posibil sa fi venit din est si sa stea aici pana trece vremea rea, desi doar in oras mai pot gasi ceva de mancare , acum campurile sunt acoperite de zapada.
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  9. Cam la o saptamana dupa viscolul din 29-30 ianuarie 2014 , am vazut in cernavoda un stol de cca 100 de grauri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, foarte interesanta observatia..... Eu abia acum pe 1 martie am vazut stolurile de grauri sosite masiv din migratie. Cei de langa Cernavoda de la inceputul lui februarie ma gandesc ca erau ramasi peste iarna..

      Ștergere
  10. azi, 30 octombrie 2014, era inca plin de stoluri mari de grauri in oras

    RăspundețiȘtergere
  11. În Jucu, Jud. Cluj sunt stoluri cu mii de grauri odată, dacă e cineva curios.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, intamplator cunosc zona, sunt drumuri foarte pitoresti pe-acolo, de la Gherla la Jucu, prin Sic, pe langa lacul Stiucii Sacalaia, si mai departe pe linia Taga si Geaca. Acolo, combinatia de ape si campuri agricole, insorite aduna mii de grauri , cum mai vezi prin Lunca Dunarii sau Dobrogea...Frumos!

      Ștergere
  12. Buna ziua!
    Acum două zile am salvat o pasăre din gura motanului, îmi pare a fi un pui de graur (deși nu sunt foarte sigură). Este refăcut, este vioi, mănâncă singur, bea apă singur, numai că nu poate zbura mai mult de un metru-doi. Nu știu dacă este lovit de motan sau e doar prea mic ca să zboare. Momentan îl țin într-o colivie dar îl las destul de des liber prin casă. Problema este că nu știu cu ce să îl hrănesc... I-am dat pâine, mere, vișine, insecte... dar are scaune foarte moi, uneori doar un lichid alb. În prima zi, când venise din natură, făcea scaune tari și negre, deci îmi imaginez că acum ceva nu e în regulă. Știți cumva cu ce l-aș putea hrăni până când o să poată să-și ia zborul? Eu încă sper ca într-o zi să îl pot elibera în natură, unde îi e locul. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mergi la postarea mea despre graurii juvenili, din mai 2016. In poze vei vedea ce tip de hrana dadeau preponderent parintii puilor deja zburati din cuib, practic numai insecte si viermisori de prin pamant sau frunzis. Painea, merele si visinele sa fie mai putine decat partea de proteina, poate acelea ii fac diaree. Incearca cu cirese, visinele cred ca sunt prea acre, nu am vazut grauri la visini.Painea nu e prea recomandata la pasarile insectivore. Am mai vazut mierle adulte prin parcuri ciugulind paine dar nu dand si la pui. Insectele si viermisorii sa fie baza alimentatiei, daca nu gaisti intotdeauna inlocuiti cu un amestec de ficat fiert si galbenus fiert, fara sare, asigura un necesar de proteina si vitamina.

      Ștergere
  13. În datele de 30 și 31.I.2017, am văzut primii grauri sosiți în Oltenia, deși dimineața de 31.I și 1.II.2017 au fost geroase, apoi vremea s-a încălzit și stratul de zăpadă s-a topit. Au fost aduși de aerul cald advectat din nordul Africii peste cea mai mare parte a Europei, dar ei au venit acasă la ei! Nu au uitat unde ai trăit, au făcut pui și i-au crescut! Să nu uitați nici voi țara voastră și să veniți ori de câte ori puteți!

    RăspundețiȘtergere
  14. La vremuri noi.... pasari noi. Avem apucaturi moderne, ce mai! Graurii din zona mea (Bucuresti, bloc de 10 etaje) si-au ales drept case citeva instalatii de aer conditionat. In fiecare an revin la locurile lor, le rearanjeaza, isi cauta "nevasta" si se pregatesc de urmasi. Sint interesant de urmarit, din pacate nu prea am timp s-o fac. Cind apar puii, e balamuc mare, ca la multe alte pasari. Parintii ii hranesc cu schimbul, cit se poate de des, puii tipa mereu ca le e foame si tot asa. Dimineata mai ales, graurii scot niste sunete (fluieraturi) de parc-ar fi ceainice uitate pe foc. Imi plac chiar daca uneori sunetele respective te cam scot din pepeni :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt foarte adaptabili, "trendy"...mai ales cei citadini. Sunt simpatici!

      Ștergere
  15. Pe faleza inferioară a Dunării, la Galaţi, graurii sunt în mediul lor tot timpul anului, când copacii au flori sau frunze. Tot felul de copaci: sălcii, pini, corcoduşi, zarzări, tei, arţari, salcâmi, plopi şi ce-or mai fi, că nu mă pricep la botanică. Stau în pâlcuri mici, cam de zece indivizi, mai multe clanuri înşirate prin vegetaţia celor doi kilometri de parc lângă apă. Vin prin iarbă curajoşi, la vedere, şi se amestecă cu vrabiile, fără să se certe.
    Am văzut că uneori „ciripesc” chiar frumos, au învăţat oare de la privighetori sau de la piţigoi? Cel mai adesea sunt negri cu picăţele albe, poate cenuşiu-închis sau maro-închis cu picăţele albe, mai rar cu tente colorate „metalizate” de verde şi albastru.
    Nu ştiu cum arată o mierlă, dar dacă diferă mult de graur (ca gabarit şi habitat) atunci înseamnă că am vazut pe Faleză şi un graur solitar, pe un cablu suspendat între doi stâlpi, care cânta aproape ca o privighetoare de frumos.
    Anul acesta, prin februarie, am văzut pe Faleză un stol mare de păsări mici (sute de exemplare), care se roteau ca un roi de albine pe la vreo 15-30 de metri deasupra capului. Erau maronii şi foarte vioaie, mai coborau din când în când şi pe sol, dar apoi se ridicau iarăşi în aer, în grupuri. Am bănuit că erau păsări migratoare care reveneau spre casă, dar nu ştiu dacă casa lor era Galaţiul sau mult mai departe... Aşa ceva n-am mai văzut în alţi ani. Multă sănătate!

    Leonard

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos comentariul dvs., am vizitat de doua ori Faleza Dunarii din Galati, mi-a trezit povestirea amintiri minunate!

      Ștergere
    2. De la distanta mare sticletii se vad maronii, desi de aproape se vad petele de culoare rosie si galbena. Descrierea dvs. - pasari micute in stol numeros, foarte vioaie, zburand incolo si incoace, cand pe sol cand brusc in aer, pe mine ma duce cu gandul la sticleti. Iarna umbla in stoluri mari apoi prin martie se despart si se duc fiecare la locurile de cuibarire.

      Ștergere
  16. e usor sa vb frumos despre aceste pasari atunci cand locuiesti la oras. :-) daca ai detine o vie/livada....toamna te-ai muta acolo. pe unde trece un stol de cateva sute de pasari, nu exagerez cand spun ca nu ramane nici un fruct copt. da, este omnivor, pe langa insecte mananca toate fructele COAPTE din gradina : cirese, visine, strugurasi, zmeura, pere....... Orice daca e dulce. s-au inmultit f mult in ultima vreme :-(

    RăspundețiȘtergere
  17. Am avut bunicii la tara, si cei materni si cei paterni, care aveau si vie si livada, chiar si vie la camp. Nu erau foarte iubiti graurii dar nici nu faceau pagube chiar atat de mari pe cat se povesteste. E adevarat ca si oamenii foloseau pocnitori sau diverse carpe colorate, baloane, nailoane fluturatoare care sa-i mai sperie dar nu stiu de niciun an sau de nicio persoana care sa nu mai fi apucat sa faca vin sau sa isi culeaga ciresul din cauza graurilor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Tea draga, eu stau la tara o buna parte din timp si iti zic sigur ca sunt zone in care graurii mananca toti strugurii, da toti nu mai ramane decat scarciul... in toata partea de S... multi au renuntat la a mai avea grija de viile din "deal"pentru ca toamna le culegea altcineva....

    RăspundețiȘtergere
  19. Sa fie sanatosi, ii numim vajnici luptatori contra alcoolismului...mai putin vin, mai putine betii, mai putine batai si alte cele prin mediile colindate de grauri..

    RăspundețiȘtergere
  20. Si mie imi sunt simpatici graurii. Am crescut si eu un pui acum cativa ani. Mi-aș fi dorit să rămână la mine dar nu s-a putut. Când a început să zboare stătea agățat numai de perdea cu ochii afara pe geam. A trebuit sa-i dau drumul. L-am tinut liber tot timpul, il hraneam cu cireșe si galbenus fiert . Nu stia sa mănânce singur si trebuia sa -i dau pe cioc. La inceput l-am cam indopat , pana cand am remarcat ca daca depasam cu putin cantitatea pe care trebuia sa o primeasca devenea subit abatut. De obicei era f vesel si comunicativ , când l-am gasit eram in sesiune si învățăm pt examene. Stătea cu mine si imi smulgea din mână pixul, stiloul, rupea hartia ,nu suporta sa nu-i dau atentie, făcea numai nazbatii. Ii plăcea să fie mângâiat si pupat pe capsor. Era tare mic. Numai picioarele si ciocul erau de el. Când mă întorceam de la scoala era cel mai fericit. Si cu toate ca era iubit si alintat a vrut să plece. Mi-ar fi placut sa-l tin. Dar dorul de ai lui si de libertate a fost mai puternic. Sper sa -i fi fost bine si sa-si fi gasit părinții. Când i-am dat drumul zbura f bine. Era vara. Mi-am facut probleme , mi-a fost teamă că nu știe sa- si gaseasca mâncare sau ca ceilalti grauri nu-l vor primi in familia lor. Era totuși pui. Sper ca a reusit sa supraviețuiască.

    RăspundețiȘtergere
  21. Foarte frumoasa povestea! graurii sunt pasari foarte sociabile, ati facut bine ca l-ati eliberat impediat ce a putut sa se descurce, astfel a putut sa se alature vreunui stol mare de juvenili care invata impreuna tot ceea ce specia lor are nevoie sa fie invatat. Deja din iunie puii mari, juvenilii isi parasesc parintii si incep sa se adune cu grauri de varsta lor, la incepute cateva zeci, apoi sute,iar in septembrie incep sa se uneasca si cu adultii pentru a se pregati de lunile de iarna.

    RăspundețiȘtergere
  22. Este luna martie. Am recuperat un exemplar. Se bateau pe el doua ciori. L-am dus la veterinar. L-a identificat ca fiind pui, desi are penajul complet negru, cu buline albe. Mie mi se pare adult. Nu are fracturi la aripi, ci doar o rana care ii va permite sa se recupereze in cateva zile. Ce hrana sa ii iau de la pet shop? Veterinarul mi-a recomandat o hrana ca un lapte, speciala pentru pui, pe care sa o administrez cu o seringa de plastic. Eu cred ca e in stare sa manance singur, dar nu am de unde sa ii procur insecte.
    Multumesc pentru raspuns.
    Alex

    RăspundețiȘtergere
  23. Nu exista pui de graur la timpul acesta. Graurii abia acum se apuca de cuibarit, primii pui apar in luna mai si au penaj uniform cafeniu. Este cu cea mai mare siguranta un adult. Poate din cauza ranilor sa nu fie capabil sa manance singur, puteti sa il hraniti si cum a spus medicul.Altfel puteti sa-i dati seminte, viermisori din aceia de pescuit, hrana umeda de pisica, rame, galbenus de ou, multe lucruri mananca graurii, dar sa fiti sigur ca nu e prea epuizat sau speriat si poate sa se hraneasca.

    RăspundețiȘtergere
  24. Buna ziua, am gasit un pui in curte, in trandafiri. este maro, cu cioc negru si ochi negri, Este vioi, doar ca nu zboara. Nu il pot lasa afara deoarece am pisici. Cred ca este graur insa nu sunt sigura. Cu ce pot sa il hranesc? Va multumesc

    RăspundețiȘtergere