Translate

duminică, 10 februarie 2013

GAITA - Garrulus glandarius



















       Lumea s-a plictisit de iarna si asteapta venirea primaverii. Iarna nu s-a plictisit de noi si a hotarat sa se intoarca. Dar e dreptul ei, nu am ajuns nici la jumatatea lui februarie.Subcarpatii Olteniei s-au acoperit din nou de zapada.Peisajul e frumos. Siluete de pasari se ghicesc prin ceata, sorecari, un corb, cocosari si multe vrabiute zgribulite.

       O mare animatie de pasari mari si frumos colorate se zarea in micul crang format din doi stejari batrani si puisorii lor rasariti din mii de ghinde.







 Erau 10-20 de gaite. E locul lor, il cunosc demult. Vin din toamna si incep sa ingroape in pamant ghinde in diverse locuri. Pasari foarte inteligente. Daca nu vor sa te apropii de ele nu vei reusi sa te apropii. Il zaresc si pe maestrul furisatului, pe uliul porumbar, si incep sa faca galagie, sa tipe cu glasul lor sonor si strident, cu creasta zburlita de enervare.





    
  Are un penaj care bate spre rosu-portocaliu cu o "oglinda" albastra la aripi. E nu doar o pasare frumoasa ci se pare ca si una foarte isteata. Poate fi dresata daca e luata de pui si e folosita la tot felul de teste pentru intelegerea inteligentei si a rationamentelor la pasari.

















       Vara si primavara o zaresc sporadic si de la distanta. Mai poposeste in vreun pom, mai striga de cateva ori apoi zboara departe daca incerci sa te apropii.







       In parcurile din Craiova abia anul acesta am zarit-o prima data, pe o vreme de iarna blanda.







 Tot la vreme de toamna si iarna incepe sa se adune in anumite cranguri salbatice de stejaris, in anii cand acestia au roada bogata. Ii mai plac si coniferele, dealtfel in padurea de conifere cuibareste.











 Acolo sunt facute majoritatea pozelor, in general pe o vreme atat de mohorata si inzapezita incat nu mai aveau chef sa fuga departe din calea mea.
       O poza e in muntii Zarandului,


 o alta in muntii de la schitul Durau, din Moldova, in umbra  stancilor de la Ceahlau










        Acolo am intalnit-o cel mai mult, in zona de dealuri inalte sau subcarpatice, de munti bine impaduriti. Mai ales stejarul am observat ca e principalul arbore care o hraneste iar pentru cuibarire se pare ca prefera rasinoasele. Stejarisul pare mai curand un cartier de iernat in timp ce padurile de munte inalt - bradetul- locuinta preferata de primavara, vara.


       Cuibul si-l face prin aprilie si clocesc pe rand ambii parinti. Puii raman cu parintii pana toamna si iarna. E foarte posibil ca grupul de 10-20 de gaite din micul crang de stejari sa fie o familie largita, un neam mai mare de gaite. Deasemenea e foarte probabil ca dumbrava din jurul marelui stejar sa li se datoreze in mare parte ele ingropand ghinde pe o raza de zeci de metri in jurul copacului. Noi credem ca ea isi ingroapa provizii in pamant si pe sub covorul de frunze ca intr-o camara dar daca e suficient de inteligenta si de fapt planteaza padure pentru ea si urmasii sai?? Stim noi adevarul, putem s-o intrebam? nu putem, dar putem sa-i luam exemplul si sa plantam cat mai multa "ghinda" si padure pentru generatiile viitoare.



Un comentariu:

  1. Superbă povestea gaitelor, sunt intr-adevar unele dintre cele mai istete corvidae, eu le admir pentru ingeniozitatea de care dau dovada cautand hrana.

    RăspundețiȘtergere