Translate

joi, 1 iunie 2017

CIUF DE PADURE, PUI SI JUVENILI (3), Asio otus

   CIUF DE PADURE, PUI SI JUVENILI (3), Asio otus

    




















        Luna mai mi-a adus o observatie pretioasa si interesanta. Am vazut pentru prima data puii de ciuf de padure. Am avut timp sa-i observ pe indelete si m-a impresionat nu numai dragalasenia lor, aspectul fizic, dar si frumusetea lor interioara, daca pot sa spun asa, imprumutand o expresie consacrata din psihologia umana.



       In ce priveste pasarile rapitoare mari - de zi si de noapte - a ramas inradacinata o prejudecata pornita de la observatii reale dar generalizate in mod nejustificat. Se crede ca raporturile dintre puii acestor pasari sunt doar raporturi de rivalitate, concurenta si indiferenta afectiva, ura chiar, mergand pana la crima, pana la uciderea puilor nevolnici si mezini de catre cei mai mari. Este asa numitul fratricid sau "cainism" ( de la legenda/parabola biblica a lui Abel si Cain) - un fenomen real in anumite situatii dar probabil nici pe departe atat de generalizat precum s-ar crede din studierea catorva exemple.
       Cei trei frati pui de ciuf de padure observati de mine in perioada 18-19 mai 2017 mi-au oferit insa o cu totul alta imagine despre psihologia si comportamentul acestor pasari. Nu numai ca nu exista nicio rivalitate intre ei dar chiar faceau dovada clara a unei relatii de dragoste frateasca cu toate manifestarile vizibile ce pot duce la marturia existentei unui astfel de sentiment complex.














      Greu de observat in pomii incarcati de frunzis, in intunericul arborilor batrani, puii s-au dat singuri de gol tipand sfasietor si alertand mierlele din jur.





     De fapt, un singur pui tipa si se foia printre crengi cautand sa stea cat mai aproape de fratii sai. Atunci pe loc am crezut ca plangea dupa parinti dar dupa observatia prelungita si a doua zi am pus cap la cap informatiile si comportamentul a fost deslusit.









      A doua zi i-am gasit pe cei trei frati aliniati frumos pe aceeasi creanga si doi dintre ei se alintau, se curatau reciproc, se mangaiau cu ciocurile pe fata, se "giugiuleau" in felul in care doar perechile de turturele sau porumbei stiu sa-si manifeste afectiunea. Doar ca in cazul ciufilor nu dragostea erotica si interesata in progenitura intre parteneri ii facea atat de afectuosi ci o dragoste mult mai altruista si mai dezinteresata, fara motivatie practica - dragostea frateasca. Am mai vazut deseori pui zburati din cuib impreuna dar niciodata asemenea manifestari de grija si prietenie intre ei. 





         

     Departe de orice gand de rivalitate incrancenata, de indepartare a concurentei, cei trei pui isi cautau cu disperare compania unul altuia, se inghesuiau chiar unul in celalalt ca sa mai simta frumusetea copilariei lor in cuibul stramt care-i tinuse pe toti ingemanati.



       Nu erau toti la fel de mari, erau in trepte descrescatoare, puteai sa-i numesti "cel mare", "cel mijlociu" si "cel mic". Totusi nici urma de instinct fratricid, erau frati in toata puterea cuvantului. 













       In prima zi in care i-am observat, cel mic plangea dupa fratii lui mai mari care erau ocupati sa-si exerseze aripile si zburau din copac in copac, din ce in ce mai priceputi la aterizari, planari si evitarea hatisului de crengi. Si cel mic putea sa zboare dar probabil ca obosea mai repede.












        Peste noapte au venit la ei parintii si i-au hranit cu carne de porumbel. Desigur, nu am asistat la acest episod, doar am gasit resturi de pene si oase mai mari cazute de la "gura" puilor.




       A doua zi i-am surprins - asa cum am descris - la o binemeritata odihna dupa masa copioasa, cu toti trei pe aceeasi creanga. Initial stateau la o distanta egala intre ei, ulterior doi s-au apropiat si au inceput sa se alinte reciproc.











    Momentul a fost destul de lung, mai lung decat ce am putut surprinde eu in filmulete. Din cauza crengilor dese si a vantului care le misca sunt multe momente cand nu-i mai puteam prinde in cadru sau nu-i mai puteam focaliza din cauza miscarii rapide a crengilor in fata lor.




        Nici timpul nu mi-a permis sa stau mai mult de o jumatate de ora. Am plecat gandindu-ma sa-i vizitez si urmatoarea zi. Dar, surpriza, puii zburasera definitiv din acele locuri, lasand urmele unui alt ospat nocturn copios, cu carne de porumbel adusa de parinti. Tot acestia probabil i-au condus spre un alt loc, mai departe de locul de cuibarit, mai potrivit dezvoltarii unor pui mari, aproape juvenili. 











        Venise timpul poate sa-si invete puii la vanatoare, invatatura grea si complicata, etapa obligatorie prin care un pui de ciuf reuseste sa ajunga la stadiul de adult capabil sa se intretina singur. O alta dovada ca pasarile nu sunt deloc manate doar de "instincte", au o inteligenta rationala si afectiva care trebuie dezvoltata in timp, fie prin invatarea de la parinti, fie prin relationarea sociala cu alte pasari - frati sau pasari straine intalnite pe parcursul vietii. 







 10 iunie 2017, doua pene de ciuf proaspat cazute, in padurile de langa lacul Bistret. Posibil pereche cuibaritoare.