CIOCANITOARE DE GRADINA, Dendrocopos syriacus

CIOCANITOARE DE GRADINA, Dendrocopos syriacus

         In miez de iarna se asterne uneori un timp al linistii chiar si in marile orase. 

    Ninge grozav intreaga lungime a noptii, ninge masiv, ninge viscolit si dimineata dezvaluie doar tacerea, lasand case, masini, strazi acoperite. 

       Peisajul e atat de solemn incat nici macar strigatele de exclamare nu-si mai gasesc locul. Zapada inca nu e geruita si pasii inca nu scartaie prin nameti, se afunda fara sunet in poteci abia desenate. 

    Adio salbaticiei pentru catva timp, doar drumul spre parc iti ramane de-acum.

    Pasarile au descoperit si ele oaza de rasuflare calda in mijlocul orasului si si-au grabit intr-acolo bataile mute ale aripilor. Feluri straine de pasari au poposit si, din inaltimea copacilor ei batrani, le priveste "gazda" locului - ciocanitoarea de gradina.

       Ea locuieste chiar acolo in parc, nu e musafir. Viscolul si zapada i-au frant cativa copaci din gradina ei, unele ramuri au cazut la pamant, altele au incremenit spanzurate intr-o ultima fasie de scoarta. 

    Peisajul ar parea dezolant dar oameni de toate varstele incep sa-l anime. 
    

    Socul intalnirii cu iarna grea a trecut si acum si-a facut loc bucuria. Copiii si saniutele lor fac chiar o mare zarva dar ciocanitoarea de gradina e obisnuita cu oamenii si nu-i pasa. S-ar putea duce in adancul padurilor dar ei ii place in parcuri si "gradini", de unde si numele ei.

 A nu se intelege gradina de flori si de legume de cativa metri patrati din spatele casei cu un pom izolat, sau doi. "Gradina" in sensul de parc, gradina publica, gradina de promenada, gradini botanice, parcurile mari ale oraselor, gradinile tip petec de padure in oras. Desigur poate fi intalnita si in afara acestor parcuri dar acesta e habitatul ei predilect. 

      E patrunsa relativ recent in tara noastra, fiind in expansiune din directia sud-estica. Clima preferata de ea e ceva mai calda, sau cel putin mai adapostita. De-aici probabil tendinta de a ocupa parcurile, care sunt parcele de padure mai ferite de curentii aspri, reci, sau violenti. 

      Seamana foarte mult cu ciocanitoarea pestrita mare. Masculul are si el o pata rosie pe ceafa, insa obrazul este alb, nu exista banda aceea transversala neagra a ciocanitorii pestrite mari. 

      Rosul subcodal este ceva mai palid, bate inspre roz nu rosu intens. O idee ceva mai mica decat ciocanitoarea pestrita mare insa aceasta diferenta e atat de mica incat nu e de prea mare ajutor la identificare.

      Juvenilii au pata rosie in crestet.

      La aripa se vede o dunga alba verticala destul de groasa, la fel ca si la ciocanitoarea pestrita mare. In general majoritatea oamenilor au tendinta sa confunde cele doua tipuri de ciocanitoare si percep detaliile de diferentiere doar dupa ceva practica in teren. Mie personal cel mai pregnant si util criteriu imi pare a fi lipsa dungii transversale negre in lateralele capului, ca un fel de barete peste urechi, existente la ciocanitoarea pestrita mare. 

        Nu migreaza iarna si nici nu prea hoinareste dupa hrana, e foarte statornica si fidela locului unde cuibareste. Modul de cuibarire si hrana este foarte asemanator cu cel al ciocanitorii pestrite mari. 

iunie 2019, o mama cu puiul ei juvenil

ian.2020

3 martie 2021, GJ

mai 2021, Dobrogea de sud

sept.2019

23 martie 2019

6 aprilie 2022

19 iulie 2022

 

9 noiembrie 2023

22 noiembrie 2023

20 decembrie 2023

RATA MANDARIN - Aix galericulata

       Nu face inca parte din avifauna salbatica a tarii noastra dar se pare ca ar vrea si ea sa participe. Ratoi sau rate, evadeaza din parcuri si incep o viata pe cont propriu. Nu se duc departe de raurile de prin orasele mari, deocamdata ei sunt pionierii si exploreaza tinuturile cu precautie si incet.

        Aduse pe lacurile oraselor spre bucuria galagioasa si asumata a copiilor, dar si pentru bucuria nerecunoscuta a celor maturi, aceste ratuste invioreaza peisajul in tuse palide al tarii noastre european-temperate. Avem si noi rate colorate dar nici chiar asa ca masculul ratei mandarin. Lux de culori si de straluciri, portocaliu intens, rosu, galben, violet, tiviri cu reflexe argintii si de aur - de piatra sa fii si sa nu tresare un pic voiosia in suflet cand il vezi.

       Ratoiul meu din aceste doua poze, asa de frumos colorat, e captiv.

     Poate ii place, are casa, are masa, sta cum stam si noi la oras, mai captivi dar mai siguri pe picioarele noastre decat daca ni s-ar da maine drumul singuri in padure.

       Ei, si totusi, in cate un ratoi din acesta se zbate un gand de libertate in suflet si o zbugheste din "colivia" lui aurita. Se cheama in termeni ornitologici "un evadat". 
       Eu nu am surpins un evadat ci o evadata.

    In mica si inimoasa femela s-a rasculat un vis de libertate si a pornit singura sa dea piept cu iarna grea. Nu s-a dus prea departe, ii e teama, cred, de vastul teritoriu prin care picior de rata mandarin nu a mai calcat. 

      Face bine ce face. Dincolo de apele oraselor bantuie ulii pradatori, bantuie dihori, vulpi si multe alte creaturi ce pot ingrozi si opri brusc subtirele fir de viata al unei rate.

        Aventurile si cuceririle de teritorii se fac nu cu un curaj nebunesc ci cu mult calcul, cu multa prudenta, fara graba, pe scurt se fac cu inteligenta.
        Pare ca s-a lipit de un cardisor de rate mari dar independenta si spiritul voluntar i se citesc la fiecare miscare si fiecare zbor incat alaturarea de vreo rata mare poate fi o simpla coincidenta.

      Azi un ratoi mascul scapat in Transilvania, maine o rata femela scapata in Oltenia, altii pe aiurea, in regiuni din ce in ce mai apropiate - incet incet vor scapa din ce in ce mai multi si isi vor uni poate destinele intr-unul sau mai multe cuibusoare cu boboci. 

     Pana acolo este drum lung si poate ca nu va fi parcurs niciodata. Deocamdata evadatii sunt solitari si se multumesc sa supravietuiasca de capul lor, in ciuda tuturor pronosticurilor.

       Ca sa nu-si piarda vitejia de care poate va avea nevoie candva, mica dar foarte curajoasa ratusca isi exerseaza abilitatile de lupta pe o cioara griva. E mai mare decat ea cioara dar rata mandarin nu se lasa intimidata. Iese din apa infuriata si o alunga pe cioara prin atitudine razboinica. 

     Cand o vezi in culorile ei simple dar elegante, alb si negru cu dungi si incheieri potrivite pe chip, nici nu zici ca e o pasare adusa din China, zici ca e una din ratustele locului , ce se bate pentru pamantul ei stramosesc. 
     Candva, demult, asa s-au batut multi stramosi ai pasarimii ce ne imbogateste azi tara, pentru fiecare palma din ce in ce mai departata de locul de orgine, impanzind si cucerind continente, preschimbandu-se, modificandu-se, adaptandu-se, impartindu-se in mii de varietati, evoluate in subspecii si specii. Chiar daca unii numesc aceasta introducere "artificiala" - de parca omul ca vector nu ar fi si el unul din elementele naturii, un mamifer cu pretentii - si merg cu vehementa si fobia de "aliens" si invazii inchipuite pana la propagarea unor idei de lichidare in masa a acestor pasari, in realitate e unul dintre cele mai naturale fenomene care se petrec si se vor petrece cu sau fara interventia noastra.