FLUIERAR CU PICIOARE ROSII, Tringa totanus

FLUIERAR CU PICIOARE ROSII, Tringa totanus

      E unul dintre fluierarii mari, undeva imediat dupa fluierarul cu picioare verzi. Mai exact, este ceva mai mic decat fluierarul cu picioare verzi si ceva mai mare decat fluierarul de lac. 

       In teren poate fi confundat ca marime, si oarecum ca aspect , cu batausul si cu fluierarul negru in penaj de iarna. 

        Are cam aceeasi marime cu un bataus si de la distanta pare la fel de colorat la cioc si picioare. Doar ca batausul are picioarele si ciocul portocalii, in timp ce Tringa totanus le are rosii, un rosu trandafiriu si destul de intens. Batausul are ciocul mai scurt, usor indoit in jos, iar pasarea are o alta silueta si o postura deseori mai verticala. Fluierarul cu picioare rosii isi tine corpul mai mult orizontal, are ciocul lung, rosu pe mai mult de jumatate din lungime si varful negru, iar ciocul e drept.

        O data stabilite aceste caracteristici, incepe sa semene cu fluierarul negru in penaj de iarna. Acesta din urma e un fluierar ceva mai fin, mai subtirel, impresia de finete fiind accentuata si de ciocul mai lung. Apoi este mai alb pe pantece, are mai putina zona patata cu gri incepand de la gat in jos. 

       Fluierarul cu picioare rosii are un penaj de primavara-vara in care pare foarte striat, e de un brun care se intinde si pe tot abdomenul, cu tot felul de intreruperi si dungi nedefinite.

     In penajul de iarna devine mai gri, inclusiv abdomenul vireaza spre albicios dar ramane gri, brun murdar pana mai jos de piept, oricum ceva mai mult decat la fluierarul negru. Vara diferentele intre cei doi fluierari devin clare, intrucat fluierarul negru isi inchide culoarea foarte mult, de la brun foarte intunecat pana la negru lucios. 

        Cel mai important detaliu din penaj care il diferentiaza de ceilalti fluierari e dunga alba de-a lungul aripilor. Din pacate aceasta poate fi zarita doar in zbor si atunci pentru fractiuni de secunda, ceea ce de la distanta nu e chiar usor de observat.

        Fluierarul cu picioare rosii cuibareste peste tot in Europa unde gaseste zone umede propice dar eu nu l-am perceput nici pe departe asa de frecvent la noi cum e descris in unele materiale. Foarte rar m-am intalnit cu el, si asta in conditiile in care lacurile ce le vizitam sezon de sezon erau pline de alte tipuri de pasari. La noi in tara cuibareste mai ales in Delta Dunarii si foarte putin pe lacurile din Dobrogea, eventual sud-estul tarii. Pot sa mai fie si cateva locuri in interiorul tarii dar foarte rare si sporadice. Nici in pasaj, cand mai trec si fluierari din regiunile nordice nu se strang mari aglomerari. Nu spun doar ca nu am vazut eu asa ceva, observatiile facute de o singura persoana sunt doar partial relevante, dar nici nu am vazut fotografii sau frecvente semnalari de prezente numeroase de fluierari cu picioare rosii.

        Cuibareste pe sol, in stricta apropiere a lacurilor, dar nu orice zona umeda ii ofera suficient pentru cuibarire. Tot Delta Dunarii, cu suprafetele ei imense de habitat acvatic si semi-acvatic este cea care il poate adaposti si hrani in perioada de cuibarire. 

        Fluierarul cu picioare rosii e si el o pasare care isi pastreaza perechea, dar si locul lor de cuibarit, an de an. Femela depune intr-un mic caus pe sol captusit cu vegetatie circa 4 oua pe care le cloceste 3 saptamani. Puii sunt nidifugi, adica se pot tine dupa parintii lor in cautarea hranei inca din prima sau a doua zi dupa eclozare si uscarea pufului. Tatal are un rol important in familie, nu numai ca mai face cu schimbul la clocirea oualelor dar el este chiar cel care, in principal, creste puii. Cand puii sunt mici mai sta si mama lor pe langa ei dar pe masura ce cresc raman tot mai mult pe langa tata. 

        Mi s-a intamplat sa vad foarte des acest fenomen, in sensul ca la multe pasari juvenilii cei mari dar inca dependenti de parinti i-am vazut hraniti mai mult de tati decat de mame - am vazut asta la mierle, la sturzi, la sfranciocii rosietici, la muscarii suri si gulerati. Mamele erau foarte active in perioada de pruncie ca sa zic asa, dar in perioada de adolescenta interveneau tatii, considerand ca ar fi pacat ca tehnicile lor bine puse la punct de vanare si gasire a hranei sa nu-si gaseasca invatacei. 

      Dar exista si alte modele familiale, unele perechi de fluierari de exemplu isi impart puii intre ei si pot astfel avea grija mai mare de un numar mai mic de pui. Ca si la noi oamenii, desi exista un model familial dominant, complexitatea vietii si variatiile ei aduc si anumite nuante si modele usor diferite de la un cuplu la altul. Ceea ce-i calauzeste si pe fluierari e dorinta de a gasi cea mai buna cale pentru a-si creste puii in afara pericolelor si invatand tot ceea ce trebuie pentru supravietuire. 

       Fluierarul cauta cu privirea prin apa si tinteste ceea ce il intereseaza ca hrana, in general mici nevertebrate acvatice. Nu strecoara rapid namolul sau apa cum fac alte limicole, decat foarte rar. 

      Spre toamna pe masura ce se inrautateste vremea fluierarii cu picioare rosii o iau spre sudul Europei, sau spre Vestul ei, pe tarmurile nordice al Africii, acolo unde apele nu mai ingheata inchizand in ele orice resursa de hrana. Primavara incep sa soseasca prin martie, aprilie.
10 iunie 2017 Dolj

      10 iunie 2017, Maglavit

4 ianuarie 2021

9 ianuarie, zi cu lapovita, Techirghiol

PANA IN ACEST PUNCT....

  ... experimentul meu ornitologic arata in cifre si propozitii seci in felul urmator:

- am inceput sa fotografiez pasarile intalnite in aprilie 2011, deci in  urma cu aprox.3 ani si jumatate.

- din acel moment pana azi am reusit sa inregistrez la nivel identificabil cca  - actualizat decembrie 2022- 310 de specii. 

- intalnirile cu pasarile au fost in cursul unor iesiri de week-end, de vacante si de minivacante, cu familia si atat, fara ornitologi profesionisti sau alti birdwatcheri. Deci excursii firesti, la indemana oricaruia dintre noi. Acest aspect e important intrucat experimentul meu isi propune sa afle cum si cat de des si ce anume pasari putem intalni in mod spontan.

- nu folosesc deloc pande, ascunzisuri, camuflaj, atragere cu mancare, chemari cu inregistrari sonore, "twitch-ul" etc., doar plimbari cu piciorul sau masina, care ma duc sau nu ma duc spre intalnirea nefortata si neprovocata cu o pasare sau cu alta. Cred ca in acest punct al surprizei totale sta o mare parte din frumusetea "jocului", niciodata un loc nu este la fel in perioade diferite, nici macar de pe o zi pe alta. Uneori pleci cu gandul ca vei gasi o anumita pasare si de fapt dai peste cu totul altceva. Pot spune ca in niciun fel de zi de excursie planurile de dimineata nu s-au potrivit deloc cu rezultatele de pana seara.

- odata cu pasarile imi place sa-mi cunosc si tara, in general excursiile mai lungi au fost facute in directia statiunilor, oraselor si punctelor turistice consacrate. M-am folosit insa de cunostiintele de biologie si geografie acumulate in ani sau reimprospatate prin carti si internet. Astfel incat am incercat sa-mi rup o zi, doua din sejurul obisnuit pentru a vizita o rezervatie naturala sau un loc pe care il banuiam mai bogat in pasari desi complet neturistic. Totusi, din "experimentul" meu lipseste insasi Delta Dunarii, cel mai bogat si variat rezervor de biodiversitate. Din pacate efectiv nu am avut atat de mult timp la dispozitie ca sa ajung si sa stau macar 7 zile in Delta. E prea departe de mine, numai drumul dus si intors mi-ar "fura" 3 zile. Am reusit totusi sa merg in Dobrogea cca o saptamana in fiecare primavara, Dobrogea sau sud-estul tarii care dupa parerea mea pare sa aiba cea mai mare varietate si densitate de avifauna. Nici celelate regiuni ale tarii nu stau rau cu pasaretul, unele rezerva chiar surprize minunate dar trebuie sa stii cum sa le abordezi, si mai ales sa ai mult TIMP .

-  mai am material adunat pentru inca aprox.50 de specii, numarul total pana acum fiind de cca 200 specii (actualizat 1.01.2023 - 310 specii). Dupa acest numar misiunea banuiesc ca va deveni mult mai inceata in ritm si mult mai elaborata in cautari.  Desi teoretic exista cca 400 de specii care pot fi vazute in Romania cifra posibila in mod practic se afla undeva pe la 330. Si aceasta in conditiile unor ornitologi profesionisti care au tot timpul necesar, logistica , cunostiintele, echipele si folosesc si tehnici de prindere in vederea inelarii si studierii. Nu stiu ce imi rezerva viitorul apropiat. Toamna si iarna aceasta vreau sa termin de scris cele aproximativ 50 de fise noi pe care le am in pregatire. Sper sa mai pot adauga cateva specii noi. Speciile de la 1 la 100 se aduna usor, de la 100 la 150, inca merge, curg una dupa alta si iti aduc mari satisfactii, de la 150 la 200 (etapa pe care tocmai am parcurs-o) intalnirile cu o specie noua curg mai greu dar satisfactiile sunt si mai mari. Ce o fi de la 200 in sus? nu stiu inca, dar sper sa aflu si sa va spun!

actualizare decembrie 2017, 265 specii intalnite