Translate

miercuri, 22 octombrie 2014

PANA IN ACEST PUNCT....





  ... experimentul meu ornitologic arata in cifre si propozitii seci in felul urmator:

- am inceput sa fotografiez pasarile intalnite in aprilie 2011, deci in  urma cu aprox.3 ani si jumatate.
- din acel moment pana azi am reusit sa inregistrez la nivel identificabil cca  - actualizat decembrie 2022- 310 de specii. 
- intalnirile cu pasarile au fost in cursul unor iesiri de week-end, de vacante si de minivacante, cu familia si atat, fara ornitologi profesionisti sau alti birdwatcheri. Deci excursii firesti, la indemana oricaruia dintre noi. Acest aspect e important intrucat experimentul meu isi propune sa afle cum si cat de des si ce anume pasari putem intalni in mod spontan.
- nu folosesc deloc pande, ascunzisuri, camuflaj, atragere cu mancare, chemari cu inregistrari sonore, "twitch-ul" etc., doar plimbari cu piciorul sau masina, care ma duc sau nu ma duc spre intalnirea nefortata si neprovocata cu o pasare sau cu alta. Cred ca in acest punct al surprizei totale sta o mare parte din frumusetea "jocului", niciodata un loc nu este la fel in perioade diferite, nici macar de pe o zi pe alta. Uneori pleci cu gandul ca vei gasi o anumita pasare si de fapt dai peste cu totul altceva. Pot spune ca in niciun fel de zi de excursie planurile de dimineata nu s-au potrivit deloc cu rezultatele de pana seara.
- odata cu pasarile imi place sa-mi cunosc si tara, in general excursiile mai lungi au fost facute in directia statiunilor, oraselor si punctelor turistice consacrate. M-am folosit insa de cunostiintele de biologie si geografie acumulate in ani sau reimprospatate prin carti si internet. Astfel incat am incercat sa-mi rup o zi, doua din sejurul obisnuit pentru a vizita o rezervatie naturala sau un loc pe care il banuiam mai bogat in pasari desi complet neturistic. Totusi, din "experimentul" meu lipseste insasi Delta Dunarii, cel mai bogat si variat rezervor de biodiversitate. Din pacate efectiv nu am avut atat de mult timp la dispozitie ca sa ajung si sa stau macar 7 zile in Delta. E prea departe de mine, numai drumul dus si intors mi-ar "fura" 3 zile. Am reusit totusi sa merg in Dobrogea cca o saptamana in fiecare primavara, Dobrogea sau sud-estul tarii care dupa parerea mea pare sa aiba cea mai mare varietate si densitate de avifauna. Nici celelate regiuni ale tarii nu stau rau cu pasaretul, unele rezerva chiar surprize minunate dar trebuie sa stii cum sa le abordezi, si mai ales sa ai mult TIMP .
-  mai am material adunat pentru inca aprox.50 de specii, numarul total pana acum fiind de cca 200 specii (actualizat 1.01.2023 - 310 specii). Dupa acest numar misiunea banuiesc ca va deveni mult mai inceata in ritm si mult mai elaborata in cautari.  Desi teoretic exista cca 400 de specii care pot fi vazute in Romania cifra posibila in mod practic se afla undeva pe la 330. Si aceasta in conditiile unor ornitologi profesionisti care au tot timpul necesar, logistica , cunostiintele, echipele si folosesc si tehnici de prindere in vederea inelarii si studierii. Nu stiu ce imi rezerva viitorul apropiat. Toamna si iarna aceasta vreau sa termin de scris cele aproximativ 50 de fise noi pe care le am in pregatire. Sper sa mai pot adauga cateva specii noi. Speciile de la 1 la 100 se aduna usor, de la 100 la 150, inca merge, curg una dupa alta si iti aduc mari satisfactii, de la 150 la 200 (etapa pe care tocmai am parcurs-o) intalnirile cu o specie noua curg mai greu dar satisfactiile sunt si mai mari. Ce o fi de la 200 in sus? nu stiu inca, dar sper sa aflu si sa va spun!




actualizare decembrie 2017, 265 specii intalnite

marți, 21 octombrie 2014

FLUIERAR DE LAC, Tringa stagnatilis

FLUIERAR DE LAC, Tringa stagnatilis











































       Mi-a ramas in minte dintr-o clipa trecuta, un lac, secat de puterea soarelui de august, cu nisipurile risipite si asternute larg in intampinarea unui popor de pasari nemaivazut in alte locuri. 
          Pornesti peste crestele muntilor si cobori apoi la coline si ses in cautarea micii comori ascunse in interiorul arcului carpatic. 
          Refaci drumul, pastrezi datele si gasesti o noua lume. Timpul isi face un titlu de glorie si mandrie din a nu se repeta niciodata, un adevarat artist orgolios care asterne noi si noi tablouri. 
       E acelasi loc, aceeasi data din august insa calendarul arata doi ani diferenta. 
        E tot miez de vara, insa lacul e plin de apa, ba chiar are mici puisori pe ici pe colo, pe campuri si pe margine de drum. Soarele de acum si-a pierdut puterea , se ridica cand palid cand nevazut din ceturi. 



        Verdele culturii de tutun e viu si iluminat prin el insusi, goneste ceata in sus pe dealuri si cheama soarele.



 Acum e vremea lui de frumusete si de glorie, cand primeste razele soarelui in frunza lata. Mai tarziu, foc de frunze moarte, e tot ce va ramane din el, tigara dupa tigara. 







         Sticletii ciripesc deasupra lui, in etajul cetii. Langa campurile de tutun incepe apa, albastra si reflectand dealurile eliberate acum de povara aburului.






         Vaporii usori se simt inca deasupra lacului, ochii pierd lupta cu distantele si speciile de pasari de pe lac se lasa tot mai greu ghicite. 



        Subtire, delicat ca si gratia acestei dimineti in care l-am zarit, se topeste in fundal un fluierar de lac. 






    
       
        Aparitia se destrama ca un vis, asa cum se rarefiaza si dimineata de ceata. Amiaza aduce cu ea o lumina brusca de care figura eratica a fluierarului de lac fuge in adancimile orizontului.
       Nu ii da timp impresiei sa prinda radacini, schita fugara. Intoarce din departari un spate cu aripile lasand sa se intrevada un alb laptos de-a lungul corpului sau fin.


 Doar fluierarul cu picioare verzi mai are asa un triunghi de alb pe spate dar el e mai mare, aparitia lui mai consistenta. E alaturi si fluierarul acesta cu trupul lui mai mare, cu ciocul lui mai gros si putin intors in sus. Fluierarul de lac isi pastreaza gratia si finetea si la cioc, il are lung, dar nu exagerat, il are subtire si drept.







Totul e moderat in infatisarea lui, nu e nici cel mai mic dintre fluierari, nici cel mai mare, nu are nici ciocul cel mai lung, nici cel mai scurt, nu e nici cel mai colorat, nici cel mai palid.






 Culoarea lui spre toamna e gri cenusie din ce in ce mai uniforma, culoarea cetii si a nisipurilor argintii. Spre sezonul nuptial isi aranjeaza in penaj flori modeste, nici prea mari, nici prea colorate, doar sa se vada un pic de sarbatoare pe aripi.


      E greu de gasit la noi in sezonul de cuibarire. E si el pasare de pasaj desi vine din nordul marii Negre si nu din tinuturi scandinave. Trec cand si cand cateva exemplare, nu multe, si se opresc in locurile de ele stiute, prin Dobrogea, prin Transilvania dar si pe alte lacuri din interiorul tarii. Poate sa fie mai des, dar zboara sfios si nestiut, strecurandu-si faptura discreta printre zeci si sute de alti fluierari de alte neamuri.










Aprilie 2015, singur in fotografie sau cu alte limicole (bataus, fluierar de munte, piciorong, fluierar de mlastina)








































































sept. 2017










aprilie 2018


alaturi de Tringa totanus



5 iulie 2018










6 aprilie 2021




















10 aprilie 2021, Dolj










14 aprilie 2022