SFRANCIOC CU FRUNTE NEAGRA (2), Lanius minor

SFRANCIOC CU FRUNTE NEAGRA (2), Lanius minor

       Trebuie sa fac o rectificare. Spuneam in prima mea postare despe sfranciocul cu frunte neagra ca nu l-am vazut mai deloc prin Oltenia. Vazusem in schimb in tot locul sfranciocul rosietic si credeam ca doar acesta domina tinutul, lasand doar marginal loc pentru alte specii de sfrancioc. Iata insa ca experienta de anul acesta mi-a contrazis impresia, am descoperit zone unde sfranciocul cu frunte neagra apare in tot locul parand sa acapareze el de data aceasta tinutul de la sfranciocul rosietic. 

       Nu era un tinut de podis ca in zona Sibiului unde mai vazusem sfrancioci cu frunte neagra. Era chiar un tinut de campie, coborand pana in Lunca Dunarii, dar si pe valea Desnatuiului.

      Pe cate un copac la marginea drumului sau pe firele electrice isi supravegheau campul de vanatoare, cu tot ce avea el mai frumos pentru ochiul omenesc - lanurile de grau, ierburile intretesute cu maci si albastrele, florile-soarelui micute si flori de camp - culturi agricole cat vezi cu ochii, fara arbusti sau tufisuri. Cate un fir mai inalt de porumb sau de floarea soarelui, cate o palamida mai inalta jucau rolul de post de observatie cand si cand. Dar cel mai mult preferau cablurile si copacii plantati pe marginea soselei.

     Am vazut cateva perechi doar pe marginea drumului, fara sa-i caut special, intr-o zona incepand de la Valea Desnatuiului pana la Dunare. Probabil ca la o cautare in adancimea terenului si avand timp la dispozitie as fi vazut si mai multi.

      Zi cu vant puternic, nu era zi buna nici pentru ei, nici pentru mine. Vanarea insectelor e destul de impiedicata de vant, vanarea fotografiilor si mai mult.Mai ales in camp, in lunca Dunarii, sufla vantul ca pe un culoar, ne zburlea pe toti, pasari sau oameni. Doar ierburile si spicele de grau erau invaluite de vant intr-un mod foarte estetic si plin de poezie,se involburau lanurile mai frumos decat apele. 

         

     Frumoasa campia, campia pura, cu orizont intins si departe, cu pamant fertil cuprins de toate plantele datatoare de hrana.

 Nu ma asteptam ca sfranciocul cu frunte neagra sa se faca stapan pe campie si lunca dar iata ca asa s-a intamplat. Ma bucur sa aflu acest tinut al sau in care se dezvolta si creste numeric, imi parea o specie destul de rarefiata in ultima perioada, o specie nu atat de infloritoare ca sfranciocul rosietic. Desigur, nu cunosc situatia la nivel de tara dar e bine ca cel putin o bucatica din campia olteana ii asigura sfranciocului cu frunte neagra o casa atat de buna.

      Sfrancioci cu frunte neagra in zona de lacuri de campie a Prahovei si sporadic, si in zona de dealuri cu vii.

      Primele zile din septembrie, multi juvenili de Lanius minor pe langa coasta marii. Juvenilii nu au fruntea inca neagra, sunt asemanatori femelelor, dar au usoare pete pe frunte, ca un gri patat.

5 august 2017, pe o canicula de peste 40 de grade, pe langa miristile sudice atat de cautate de sfranciocul cu frunte neagra.

PRIVIGHETOARE DE ZAVOI, Luscinia luscinia

PRIVIGHETOARE DE ZAVOI, Luscinia luscinia

       O alta specie de privighetoare, foarte asemanatoare cu privighetoarea roscata. Privighetoarea de zavoi e mult mai raspandita in jumatea de est a continentului, convietuind aici cu privighetoarea roscata. Diferentele sunt subtile, nu e gresit sa le spunem la ambele specii doar privighetori in vorbirea curenta, ambele incantand cu glasul lor melodios si cu prezenta lor furisata prin cranguri. Din punct de vedere stiintific, ornitologic, sunt insa doua specii diferite, cu trasaturi caracteristice ce pot fi separate.

          Privighetoarea de zavoi este mai putin rosiatica in penaj, practic se vede de culoare brun-cenusie si doar la coada se sesizeaza o tenta ruginie, mai putin "plina" si catifelata ca la privighetoarea roscata. Aceasta din urma se vede roscata si in umbra padurii, privighetoarea de zavoi are doar niste vagi luciri care par date de soare, altfel are o culoare terna, bruna in tenta gri. La aceasta tenta contribuie si culoarea pieptului, care nu mai e alb-crem curat ci tot un fel de alb-gri patat. 

    Este deci o privighetoare si mai modesta in penajul ei. 

    Numele ii este de zavoi. Desi traieste si ea in mai multe tipuri de habitate cu arbori si arbusti eu am vazut-o chiar intr-un zavoi, in cel mai tipic zavoi. O apa mica si lenesa inconjurata de mult stuf apoi o mica poiana cu tot felul de arbusti, tufisuri, buruieni, o liziera din arbori iubitori de umiditate din speciile salciilor si salcamilor, multe urzici si abia apoi trupul mai mare de padure. 

       Dintr-un astfel de arbore se auzea in plina zi glasul melodios si sonor al privighetorii de zavoi. Nu mi-a fost usor sa ajung mai aproape, pamantul era impaslit cu urzici si alte plante, numite popular cu dispret ''balarii". Locul misterios si de evitat care poate ascunde "balauri" adica serpi dar si cuiburi de privighetoare de zavoi. Urzicile sunt preferatele ei ca loc de cuibarit si probabil ca acolo isi avea  cuibul familia vazuta de mine. Au tasnit doua privighetori din urzici, in felul lor caracteristic cu coada stransa si ridicata in sus, o idee mai ruginie decat restul corpului brun-cenusiu. In copac nu se sfia sa cante masculul doar ca era foarte greu de vazut si prins in obiectiv. Nu canta pe vreun varf de ramura ci ascuns in cel mai des frunzis. E un fel de compensatie, natura le-a dat glas puternic, melodios, sonor dar a trebuit sa contrabalanseze acest cantec prea atragator, inclusiv atragator de pericole, cu o atitudine foarte discreta, ascunsa. Partea sonora iese in evidenta, cea vizuala se estompeaza cat mai mult. Ascunsa bine in frunzis sau in intunericul noptii privightoarea se simte aparata si poate da drumul la glas. 

       

Masculul canta si pentru a atrage perechea dar canta si cat timp femela sta closca pe oua. Abia cand puisorii incep sa ceara de mancare se mai duce vremea cantatului.

       In principal e o pasare insectivora, doar spre toamna mananca si fructe de padure.

 Atunci insectele devin insuficiente pentru acumularea rezervei de grasime care o ajuta in drumul lung ce-l are de facut spre Africa. Jumatate de an sta acolo dar tara ei este continentul temperat eurasiatic caci aici cuibareste si isi creste noi si noi generatii de progenitura. In Africa este doar musafir, acolo doar se pune la adapost de iarna cea grea. Aceasta raportare la tara de migratie si tara de cuibarit este valabila dealtfel pentru toate pasarile Europei migratoare spre tarile calde in sezonul rece. O adaptare interesanta care presupune nu numai "instinct" ci o intreaga istorie de cautare deliberata a unor tinuturi ferite de modele climatice observate si memorate la nivelul speciei, Observatii, cunostiinte, decizii, memorie, transmitere intre generatii, cunostiinte de orientare in spatiu , toate extrem de complexe. E superficial si tendentios sa etichetam toate aceste mecanisme complicate sub un singur cuvant - si acela incomplet explicat - si anume "ïnstinct".

mai 2021