PESCARUSUL RAZATOR, Chroicocephalus ridibundus

PESCARUSUL RAZATOR,  Chroicocephalus ridibundus

 

       

      Un pescarus foarte raspandit la noi in tara, un pescarus al tuturor

 raurilor precum si al fluviului-matca, Dunarea.

       Fie iarna fie vara, daca te plimbi pe malul unui rau mai mare sau pe malul Dunarii vezi acesti pescarusi delicati, mai curand mici pentru neamul pescarusilor, in culoare predominant alba. 

Are si tonuri de gri deschis pe spate si putin negru la varful aripilor. Frumusetea penajului e completata de un rosu viu la cioc si picioare. In perioada cuibaririi au si o calota intunecata pe cap. Oamenii le-au spus pescarusi razatori dupa sunetele lor ce par a semana cu un hohot de ras.

       Cel mai pitoresc peisaj cu pescarusi razatori l-am vazut primavara la Cazanele Dunarii.

       Culoarea lor alb-gri eleganta se asorta cu cromatica stancilor golase pe care le despica si modeleaza Dunarea. Cuprins de jind omul a sculptat si el piatra muntelui, a ridicat salasuri de binecuvantare crestina sau de inchinare relaxata in fata frumusetilor naturii.

       Golfuletele linistite, expuse spre lumina sudului, sunt locuite si strabatute in zbor de pescarusii razatori. 

       Sunt astfel de pescarusi si pe Jiu, si pe Olt si pe orice alt rau sau lac mai mare de la noi din tara.

       Se inatlnesc si la malul marii desi acolo este mai ales fieful pescarusilor mai mari, cel pontic si cel cu picioare galbene. Il am fotografiat insa alaturi de pescarusii cei mici, pe langa care pare si el un pescarus de talie impozanta.

       Nu se fereste nici de asezarile umane, totusi firul apei este cel care constituie atractia principala si nu orasul in sine. Ca orice pescarus este legat de apa si de hrana pe care o gaseste acolo, pestisori, moluste, crustacei, insecte acvatice si terestre etc. 

       Fire oportunista, mananca si resturi comestibile de la oameni, din cele ramase sau aduse in apropierea cursului de apa. De aceea nu e rar deloc sa-l vedem in jurul zonelor cu activitate umana, orase, porturi, statiuni, hidrocentrale, depozite de resturi menajere si statii de epurare.

       Poate fi vazut si pe ogoare pe aratura proaspata, in urma tractoarelor, alaturi de ciori, grauri, chiar si berze.

 De ce mergi spre Dobrogea imaginea stolurilor mari de pescarusi razatori in urma tractoarelor devine din ce in ce mai obisnuita. Acolo unde hrana e abundenta poate fi vazut in stoluri mari si foarte mari. Dobrogea intruneste nu numai toate conditiile de hrana dar cuprinde si cel mai mare loc de cuibarit al speciei. Pescarusul razator e o specie coloniala, cuibareste in colonii si spatiul cel mai propice pentru instalarea coloniilor ramane in zona varsarii Dunarii in mare. In restul tarii zonele de cuibarire in colonie sunt mai limitate, de aceea acolo poate fi zarit si doar in pereche in sezonul de cuibarit. E o pasare monogama, fidela pe viata atat perechii cat si locului de cuibarire.

       Acest sezon de cuibarit presupune si o schimbare importanta in penajul sau si anume ambele sexe capata o culoare maronie inchis pe jumatate din cap, un fel de calota care le cuprinde ochiul, obrazul, fruntea, crestetul dar care nu se intinde si pe ceafa. Dupa ce trece perioada clocirii si a cresterii puilor revin la penajul lor obisnuit cu capul alb si cu o mica bulina gri in spatele ochiului. 

Am observat ca deja dupa 20 februarie apar cu capetele acestea intunecate la culoare, practic de la distanta se vad negre. Innegrirea se face treptat, are o perioada in care apare o culoare nedefinita, gri-maroniu inchis intrerupta dupa care se uniformizeaza ca o calota bruna inchis.

       Juvenilii au un penaj patat, cu mult maroniu, ruginiu.

       Am vazut stoluri mari de adulti si puii lor adunandu-se pe lacurile din Ardeal inca din luna august. 

       Pasarile nordice migreaza in sezonul rece spre sud, cei de la noi din tara raman in general pe loc, primind si o infuziune de populatie noua dinspre nord. Astfel ca iarna pot fi vazute stoluri foarte mari, hranindu-se impreuna, dormind impreuna, uneori si cu alte tipuri de pescarusi sau cu alte pasari ce ierneaza la noi.

Pe Olt de exemplu se aduna stoluri din acestea mari, se aduna in asfintit pe gheata alba sau pe peretii betonati ai amenajarilor hidrotehnice. Fata de culorile alb-reci ale ghetii si ale betoanelor albul pescarusilor e viu si insufletit, invioreaza peisajul hibernal si il infloreste chiar, cu rosul aprins al picioruselor si ciocurilor lor. Si bulina din spatele ochiului le da un aer teribil de cochet.
       

August 2016

juvenil

19 dec.2020

ianuarie 2021

13 aprilie 2021, un grup de pescarusi razatori, in diferite stadii ale penajului

26 martie 2022

8.04.2022

25.04.2022

3 iunie 2022

29 august 2022

9 iulie 2023

25 decembrie 2023

DREPNEA MARE , Tachymarptis melba

DREPNEA MARE , Tachymarptis melba

       O drepnea mai speciala, patrunsa din sudul Europei odata cu influentele curentilor calzi mediteraneeni care ajung uneori pana in Oltenia. S-a semnalat si in alte zone ale tarii dar eu am vazut-o doar in stancariile de calcar din nordul Olteniei. 

      In limba noastra a primit numele de "mare" fiind o drepnea mai masiva, mai lunga, cu o anvergura a aripilor mai mare decat drepneaua neagra. In alte limbi a primit denumirea de drepnea "regala" tot datorita acestei caracteristici. In engleza, in germana si probabil si in alte limbi se numeste drepnea ''alpina" - o denumire corecta ce face referire la habitatul ei tipic. E o drepnea a muntilor sudici inalti ai Europei, din Pirinei, Alpi pana in Grecia, Turcia si mai departe spre Himalaya in Asia. La noi are cateva patrunderi, nu prea dese, in cheile stancoase ale Carpatilor. In sfarsit, in limba franceza se mai numeste si drepnea "cu abdomenul alb", o caracteristica vizibila in zborul ei mereu inalt, lasand la vedere doar partea inferioara.

       Acest caracter al pantecului alb este cel mai pregnant, cel al marimii comparative cu drepneaua neagra e mai subtil. Cu atat mai mult cu cat cele doua specii nu zboara niciodata impreuna ca sa poti sa faci diferenta. Desi zboara la inaltime foarte mare totusi se vede albul ce-i cuprinde nu numai burta dar si gusa, avand totusi un colier negru intre cele doua zone.

 Cu burta asa alba ar semana in zbor cu lastunul sau cu randunica, totusi marimea ei fata de aceste pasari precum si forma aripilor nu te lasa sa te inseli. Aripile sunt deseori in viteza foarte curbate, ca o secera, dealtfel cuvantul "drepnea" din limba romana vine dintr-un cuvant antic latin folosit pentru aceste pasari si provenind dintr-un nume al secerii. Aripile ei au o forma prelunga si indoita ca o secera. 

Capul il are mic cu un cioc larg ce-i permite sa prinda insecte in zbor. Culoarea de deasupra se vede tot neagra, de fapt privita de-aproape e un gri inchis.

       Cuibareste si vietuieste in colonie. Cuibul si-l procura in fisurile peretilor foarte inalti si aproape verticali de stanca si e important pentru ea ca aceste chei stancoase sa fie strabatute de curenti calzi, sa fie chei insorite, nu umbroase si reci.

 E o pasare sudica, pretentioasa la conditiile de cuibarit, la abundenta de hrana si deocamdata la noi se gaseste in numar mic. 

       Ca si cealalta drepnea are piciorusele foarte scurte, care nu o ajuta deloc pe sol in schimb o ajuta perfect la prinderea pe peretii verticali de stanca. E o pasare a dimensiunii verticale, privirea trebuie sa-ti fie indreptata cat mai sus cu putinta pentru a o zari si admira in escapadele ei viforoase dupa insecte. Mereu in miscare, mereu in zbor, oamenii de stiinta o studiaza cu mirare crescanda. Ultimele experimente au certificat ceea ce pana atunci erau doar observatii si intuitii. Drepneaua mare poate sa zboare si 6 luni la rand fara nicio stationare. Raman inca multe semne de intrebare si anume cum si cand doarme, cum reuseste sa pluteasca, sa zboare noaptea la mari altitudini fara sa permita curentilor aleatori de aer s-o indeparteze de locul sau de cuib si multe altele. Pare o adevarata minune a naturii, desi expresia aceasta e aproape un pleonasm, natura insasi fiind o "minune" asupra careia avem destul de putine si superficiale explicatii.

       Drepneaua mare e o pasare fidela perechii ei pe viata si atasata de locul ei de cuibarit descoperit cu greu prin labirintul muntilor stancosi.

      O pasare strict migratoare, migreaza departe, tocmai in sudul Africii si migreaza devreme. Totusi in muntii calzi ai Olteniei era inca prezenta in prima saptamana din septembrie, din pacate timpul nu mi-a permis sa observ in ce data exacta au disparut spre tarile calde.

    

22 iulie 2023, un stol mare de cca 30 drepnele mari in total, in acea zona de stancarie.